De ceva ani merg la mare în zone sălbatice

Citeam art. ăsta despre cum e la mare în Romania și mă felicit pt decizia de a nu mai merge în stațiuni celebre la mare. Nici la noi, nici la bulgari și poate nici la greci, dar acolo e altă discuție pt că sunt prea multe plaje ca să fie aglomerație. Problema mea la mare, așa cum zice și autorul de mai sus, sunt oamenii. La mare, oamenii sunt nasoi.… Read More »De ceva ani merg la mare în zone sălbatice

Vine și la noi curentul “hai să vindem tot și să trăim ca în evul mediu”

Vedem în clipul de mai jos povestea unui cuplu corporatist din București care nu știa nimic despre viața la țară, în pădure chiar, dar s-au mutat fix acolo. Ceea ce e ok, ai tutoriale câte vrei despre orice care să te ajute să nu mori ca prostu satului. E ok asta, cum zice si Gabriel în clipu de mai jos. Ce am eu de comentat la poveștile de genul asta… Read More »Vine și la noi curentul “hai să vindem tot și să trăim ca în evul mediu”

Când te-ai săturat de restul lumii

…te muți la dracu-n praznic în mijlocul pustietății. Ca tipul ăsta care s-a dus în mijlocul deșertului să stea singur-cuc. Vorbim de 2 ore de mers cu mașina prin deșert, prin pustie. Crește găini, strânge buruieni din care face ceaiuri pt hipsteri și tot felul de proiecte gen jocurile de construit civilizații de la zero. E un fel de Civilization sau Warcraft in real life. Survival mode extreme. Ttrebui să fii supărat rău pe omenire să ajungi aici.

Cum salvezi viile de la înghețul timpuriu de primăvară.

Când n-ai popi să-ți sfințească via împotriva înghețului te apuci și faci mii de focuri printre butașii de vie încercând să ridici temperatura local cum măcar 1-2C grade. Costă? Da, destul aș zice, dar alternativa e zero încasări și costuri mult mai mari de redresare. Asta înseamnă managementul crizei. Din păcate se pare că treaba asta va deveni tradiție, odată cu schimbările climatice.