Week-endul ăsta am bănănăit puțin pe Valea Prahovei. De pe platoul Bucegi (Piatra Arsă – Babele – Vf. Omu și retur) am aflat 3 chestii:

1 – În maxim, maxim 2 ani trebuie să fiu în formă pentru ca altfel nu mă mai țin de fi-meu pe munte. La 5 respectiv 7 ani au făcut traseul de mai sus și le-a ramas timp și de piscină. Cel mare aproape că începea să se plictisească stând după noi, care stăteam după cel mic. El era cu pauzele dese, dar a fost un erou. Deci mișcare, mișcare, mișcare!

2 – Pe bulevardul dintre Piatra Arsă și Babele o doamnă destul de bine cam la 45-50 de ani face poze: "De acum o să fac numai poze. La orice." spune ea făcând apropo la telefonul (nou?!) care face poze. Un băiat mai tinerel (fi-so?!), îi spulberă visele: "Faci până se termină memoria." "Ăsta are memorie? Și când se termină ce fac?"

Dialogul ăsta dureros de real, a fost un mic semnal de trezire la realitate. Realitate despre care teoretic știm toți, dar când dai cu capul de ea… e puțin altfel. Majoritatea, nu doar români, sunt mult prea ignoranți cu felul cum funcționează lucrurile pe care le folosesc. Chestii de bază, cum e asta cu memoria. Nu vorbesc de detalii. Trebuie să le știm. E de bun simț.

3 – La întoarcere mă  gândeam cât de mult s-a schimbat experiența asta cu mersul pe munte:

– În liceu/facultate:

– Mers toată ziua pe munte după ce ne-am dat jos din tren/autobuz/autocar, dar de obicei din tren. 7-8-9 chiar 11 ore uneori.

– Seara ajunși la cabană ne spălam cu apă rece de izvor, cam peste tot, pentru că trebuia să supravietuim în cort unii cu alții. Deci musai spălat aproape complet. în apă. rece. de munte.

– după asta întins cortul până nu se întunecă. Întins bine, ancorat bine să nu-l ia posibila vijelie de peste noapte sau de a 2-a zi.

– apoi pregătit masa; deseori însemna foc din lemne sau primus, conserve, stat pe pietre pe iarbă.

În cel mai bun caz toate astea se întâmplau într-o cabană, care de obicei aveau condiții de război!

– Acum:

– Dat jos curu din mașină direct sus pe platoul Bucegi.

– mers lejer pe munte (ok, era și traseul ales pentru copii), fără 23 kg de rucsac plin cu alimente și cort.

– Mâncat la cabană o mâncare care altă dată ar fi fost bugetul pentru toată excursia, inclusiv biletul de personal)

– Băut bere cumpărată DE LA cabană. O aroganță de neconceput altă dată.

– seara întors curu în mașină

– mers la HOTEL (hotel as in cameră normală cu baie și apă caldă. Baie în cameră)

– Duș, jacuzzi, piscină. În loc de  apă rece de râu de munte.

– servit masa normal. Pe scaun și masă.