Am fost ieri la o ședință cu părinții. D’asta pe școală. La o școală de 1500 elevi. Ce pot să vă zic:

1 – dezastrul școlar e mai mare decât vă închipuiți. Aparent problemele grave încep din gimnaziu

Copilul meu e-n clasa 7-a și stau în prima bancă pe rând câte o săptămână, pentru că din banca a 3-a deja nu se mai aude nimic.

(a se citi profesorul nu stăpânește clasa și ăia vorbesc de-ale lor cu voce tare)

Un elev mai mare i-a cerut fetei mele 5 lei ca să o lase să coboare scările. În școală.

(nu se știe cine era, de unde, nimeni nu știe nimic.Trecem mai departe.)

Am pus două “animale” la poarta liceului

(a se citi doi paznici mai “serioși” pe care copiii de gimnaziu să nu-i mai ia la mișto și să părăsească școala în timpul orelor)

2 – Lucrurile sunt împărțite. Parte din “problemele” copiilor vin de acasă,

Săptămânal cumpărăm dozatoare de șervețele la baie, pentru că le rup. Chiar și pe cele din metal.

iar peste astea vin cele “învățate” la școală, iar odată cu înaintarea în vârstă, influența părinților scade în favoarea anturajului. Chiar și când părinții sunt ok și conectați la viața și problemele copilului. E o chestie oarecum firească să “le aibă pe ale lui”, dar trebuie gestionată cu grijă.

3 – Finanțele. Școala are personal auxiliar (curățenie, mentenanță)  mult sub nevoi, laboratoarele și sala de sport sunt praf, toalete mizere.

4 – Elevii de gimnaziu lângă cei de liceu, în același timp, e o combinație proastă care trebuie evitată pe cât posibil.

5 – Chiar și logica unor părinți implicați suferă. Uniforma (acum îi zice cod vestimentar) e pentru cazurile sociale care nu au cu ce să se îmbrace. Să-i punem să cumpere tricou alb și pantaloni negri/albaștri pentru că felul cum se îmbracă elevii este o problemă gravă a școlii și educației în general.

6 – Nu putem aplica principii din sistemul finlandez pentru că nu putem schimba noi sistemul.

Și multe, multe alte probleme, să zicem așa, mai de ansamblu. În contextul ăsta, vă întreb, cei care aveți experiență, la ce poate ajuta consiliul/comitetul ăsta al părinților pe școală?(în afara rolului de poștă) Cu exemple concrete! Sau ne strângem ca să ne auzim vorbind?!