Sambata am fost sa-mi ridic premiul: Bicicleta rosie, de la Coca-Cola. Cum intram pe o alee din parc catre zona de maxima agitatie pentru ca se dadea Cola gratis, in cortul alb m-am dus ca tot omu la organizatori sa-i intreb ce si cum. N-am apucat sa zic 3 cuvinte, ca sare baiatu repede si ma tirmite pe aleea nr.2 la una din cozile formate in ordine alfabetica. M-am uitat, m-am plimbat, mi-am gasit coada si ma asez inarmat cu stoicism cam pentru vreo 30 de minute cat estimam eu ca ar fi durat coada aia.

Da’ de unde, ca dupa 5 minute, ne anunta “MC-ul” (asa-i zice la ala care urla-n microfon) ca… atentie: “Blogerii castigatori isi pot ridica premiile de la cortul alb”, adica fix acolo unde nu m-a lasat baietul ala sa-l intreb ce vroiam. Ok, nici o problema, mi-am luat o Cola gratis si i-am iertat!

Altceva vroiam sa zic… am simtit pe pielea mea beneficiile de a fi bloger:

– n-am mai stat la coada aia mare, am stat la alta mult mai mica!

– bicicleta era dotata diferit fata de cele multe. Are in plus cosulet si pompa.

Lantul nu mi-a cazut decat de 2 ori in cele 2 ore jumate cat m-am plimbat pe acolo. Si asta pentru ca schimbatoarele nu sunt cele mai bune, dar am intalnit asta la multe biciclete mai cu pretentii.

Saua nu e nici ea cea mai fericita varianta, in sensul ca dupa doar cateva ture era deja crapata. Nu ma intelegeti gresit, bicicleta e cat se poate de buna pentru ceea ce se doreste a fi. Cadrul pare solid, cercurile drepte, nu freaca franele, nu e descentrata, are far, aripi (utile pentru cand treci prin balti) – ca daca ploua, nu mai conteaza daca ai sau nu aripi la roti, si ceea ce mie mi-a placut la bicicleta asta, faptul ca am citit undeva (nu mai stiu unde, pe ea undeva) MADE IN ROMANIA. Am ajuns sa fiu foarte incantat cand vad sintagma asta “MADE IN…” si nu e CHINA.

M-am bucurat de bicicleta ca atunci cand imi luam inghetata de la turci pentru ca:

– nevasta-mea isi dorea tare mult o bicicleta in ultimul timp, sa se plimbe cu ea pe drumurile dintre tarlalele din Varteju. Libertate suprema! 🙂

– E utila pt ca nu mai trambalez masina pentru 1 km de mers pana la “magazinu din sat” ca sa iau 2 paini sau sa merg  1 km pana la vecina ce ne livreaza lapte proaspat. Daca ma gandesc bine, intr-o sambata dimineata pot chiar merge cei 3-4 km pana la stana de la care iau branza de oaie, ieftina si buna! (sic!) Fac miscare si salvez articulatiile masinii de gropile de pe drum. Asta daca nu ploua sau e foarte frig!

Despre cursa:

Am luat startul cu incredere!

La un moment dat, inainte de prima si singura escaladare, ma pregateam sa schimb viteza pentru urcus, ma desprinsesem de unul din plutoane si pornisem intr-o lansare  solo, cand POC! mi-a cazut lantu. Am reusit sa remediez la a 3 incercare, dar deja  plutonul, grosul puhoiului o luase la deal in sus. In timp ce pedalam la deal, un nene de la politia rutiera calare pe motocicleta, ma provoaca la o intrecere: Schimb viteza, ma ridic in picioare si pedalez, pedalez, pedalez pana simt ca pedalez in gol: atinsesem viteza maxima posibila! Evident ca l-am facut!

Pe portiunea de drum drept am castigat tot avantajul pierdut cu caderea lantului. Am ajuns puhoiul principal din urma si mi-am permis chiar sa fac si poze. (scuzati calitatea slaba a pozelor, dar daca ati vedea cum arata Asus-ul meu P256 v-ati intreba “asta mai face si poze?” (promit sa-i dedic un articol intreg cand se iveste un inlocuitor HTC). Deocamdata se tine bine in scotch!