Există mai multe articole care fac referire la entropie ca și concept din fizică și aplicarea lui în viața noastră. Eu m-am oprit la ăsta, pentru că mi-a atras atenția paragraful de mai jos.

Life is full of small decisions: Should I pick up that sock on the floor? Should I do the dishes before bed? What about fixing the leaky faucet in the bathroom?

Leaving a sock on the ground is a manifestation of a concept from physics you may have heard of: entropy. Entropy is a measure of how much energy is lost in a system. If a system loses too much energy, it will disintegrate into chaos.

Ceea ce e cât se poate de adevărat. Nu o luați ad literam, nu orice amânare de a face chestii necesare duce imediat la haos, dar o serie prelungită de astfel de decizii poate duce în cele din urmă la haos. Cel mai adesea însă duc la cluter, dezordine și coltul cu troace.

Și chestia asta valabilă și în business. Se consumă o grămadă de energie pe lucruri inutile sau cvasi-utile.Știm desigur cu toții celebrele ședințe care ar fi putut fi un mail sau mai nou un call în care stabilim alt call. La noi chestia asta e ridicată la rang de artă.

La polul opus există însă negentropia, adică o entropie negativă. Dacă luăm sensul entropiei ca stare de dezordine, atunci negentropia devine opusul ei și pe ea trebuie să ne concentrăm.

Toată povestea asta îmi aduce aminte de conceptul de minimalism care vizează și el eficiența acțiunilor noastre atât în business cât și în viață personală. Sistemele ineficiente sunt foarte reactive la genul ăsta de abordare: “să facem exact ce e necesar și eficient și nimic mai mult ca să ne putem vedea de ale noastre”. Și observ asta în jurul meu tot mai des. “Ale noastre” nu prea mai există. Aparent omenirea a ajuns în punctul în care eficiența a devenit disruptive, perturbatoare în tot mai multe sisteme, pentru că am ajuns cu toții în punctul în care o ducem prea bine, dar am uitat să ne bucurăm de asta. Toate astea se întâmplă pe fondul poveștii ăsteia cu creșterea la nesfârșit care iarăși ne împiedică să ne vedem de ale noastre, pt că undeva, cuiva îi trebuie mai mult și mai mult. Ceea ce nu e în sine rău, dar fără să existe măcar o finalitate la acest “mai mult”, totul devine ridicol. “vreau mai mult pentru că vreau sa ajung acolo.” Altfel n-ar nici un sens.

Concluzii? Nici o concluzie! Vă las cu gândurile și linkurile astea așa la juma’ de săptămână. Ce putem noi influența (dacă reușim și aici) sunt chestiile mici și imediate din jurul nostru: dau zăpada, arunc gunoiul unde trebuie, nu risipesc mâncarea, plantez un copac, îmi fac obiceiuri sănătoase și așa mai departe.