Zilele astea a fost Microsoft Summit 2017. Un eveniment în zona asta de digitalizare. Pe ici pe colo, lumea a mai menționat despre el. Dar ce-am reținut eu este cazul Estonia, despre care mai toată lumea “știa” că sunt tari pe digitalizare că totul e online la ei. Câteva chestii de care m-am lovit zilele astea, punctuale, ca heads up:
- în Estonia se votează online de 12 ani. Vot, adică d’ăla pentru politicieni, parlament, președinte și ce mai au ei acolo. DE 12 ANI. Da, Estonia aia de lângă Rusia. Dar și de lângă Finlanda.
- toate taxele se plătesc online în 5 minute.
- căsătorie, divorț, vânzări, moșteniri orice implică acte în relația cu statul se face ONLINE.
- Republica Moldova, aud că este mai digitalizată decât România pe zona de e-guvernare.
Stați puțin, nu vă întristați. Părerea mea e că fenomenul ăsta de cunoaștere a internetului e universal. Peste tot a fost internet mai mult sau mai puțin degeaba, în toate deceniile astea.
Abia în ultimii câțiva ani omenirea a început să descopere conceptul de sharing economy (uber, airbnb, crowdsourcing etc). Mi se pare incredibil. Mai avem atâtea chestii simple de învățat.
Citeam chestia asta (de acum 1-2 ani, copiată de un alt site, dar am dat așa peste ea) azi și nu pot să nu mă întreb cum va arăta piața muncii peste 20-30 de ani, când ne vom apropia de pensie.
Băi deci așa este după 30 ani (sau cât vreți voi să puneți de când există internetul) descoperim ce putem face cu el.
Uite un articol pe subiect care lamureste destul de bine ce si cum apropo de Romania: https://zpoz.net/RvBpu
e o problemă mare in sensul că românii nu fac legătura dintre cele două “am internet” și “pot face chestii cu el, nu doar uita după maimuțe și pisici”. tata m-a sunat o dată să mă intrebe de un număr de telefon, el având smartphone. nu știa că poți căuta pe google chestii, pentru că toate ofertele sunt cu whatsapp, feisbuc și alte prostii.
Nici cei mai educați într-ale internetului n-au facut mare lucru cu el.