Pe tema asta s-a tot scris, însă idei de genul ăsta continuă să apară. Mai adaug și eu o picătură-ntr-un ocean. 

Din punct de vedere democratic

    E dreptul fiecăruia să spună, să demonstreze, să protesteze pe ce temă vrea el, fie și împotriva corporațiilor, a produselor, a televiziunilor, orice. Din punct de vedere democratic, poți boicota aproape orice, oricum în limitele legii. Indiferent că asta e moral sau imoral. De ex. poți boicota împotriva reclamelor la X televiziune, deși tu însuți trăiești în lumea publicității și-ți plătești ratele și grădinița privată a ăluia mic, ca urmare a publicitații. Mai mult sau mai puțin direct. Chiar și-n cazul ăsta absurd, ai libertatea democratică de a protesta. Suntem toți atât de liberi, încât putem fi și proști la un moment dat. De acord cu asta!

Din punct de vedere economic

    Aici libertatea, zic eu, trece de partea economiei. Pentru că fără protejarea principiilor economiei de piață (singurul model care a funcționat până acum) bunăstarea individului se prăbușește, mai devreme sau mai târziu. Așadar, economia trebuie lăsată să funcționeze și regula de bază a economiei de piața este raportul liber dintre cerere și ofertă. Din punctul meu de vedere, ăsta e sfânt și trebuie lăsat liber. Bun! De aici apar diferențele și o întreagă discuție despre cine și cum afectează raportul dintre cerere și ofertă.

     Pe de-o parte există ideea că în raportul dintre vânzător și cumpărător televiziunea(mass-media) e o terță parte și odată ce acceptă reclama vânzătorului, ea "trece" de partea vânzătorului pentru că-l ajută să vândă intervenind astfel în raportul dintre cerere și ofertă în favoarea vânzătorului. La rândul ei televiziunea este bau-bau pentru că minte și manipulează propria audiența. Așadar să-i lovim unde-i doare, adică la sursa de finanțare, adică vânzătorii care-și fac reclame la televiziunea respectivă. Să facem cumva astfel încât ăștia să nu-și mai pună reclame la televiziunile respective, reușind astfel să salvăm România.

GREȘIT! OTV a dispărut la coșul de gunoi al istoriei, dar a apărut RTV. A3 a ținut  vii "baricadele" prostiei. Problema este la nivelul de educație, care nu dispare odată cu o televiziune sau alta. Oamenii ăia nu se deșteaptă odată cu dispariția RTV, ci vor căuta noi refugii, noi promotori ai conspirațiilor, noi povești care să le satisfacă răspunsul propriului eșec: "Ăla d'aia are, c-a furat, altfel nu se poate. Eu d'aia n-am c-am fost cinstit." Și am văzut asta pe viu. Unii nu pot să conceapă că bunăstarea unora se poate datora efortului, muncii și sacrificiului. Ei bine, oamenii ăia nu vor dispărea nici odată cu boicotarea a X produse, nici cu închiderea a X televiziuni, nici nu se vor deștepta de mâine și nici nu se vor apuca de muncă de luni.

     Pe de altă parte, exisța ideea că în raportul dintre vânzător și cumpărător, televiziunea este un canal, mijloc de comunicare între cerere și ofertă. Aspect pe care eu îl susțin și prin argumentul că nu doar vânzătorul are nevoie de reclamă, ci și cumpărătorul are nevoie de ea pentru a lua cea mai bună decizie de achiziție a bunurilor necesare satisfacerii nevoilor. Așadar, televiziunea, este doar portavocea vânzătorului ambulant, este instrumentul de comunicare a ofertei către cerere.

     A influența acest raport, după părerea mea, înseamnă a interveni asupra unuia sau celuilalt termen al raportului, influențez oferta sau influențez cererea. Eu nu cred că dacă o televiziune acceptă o reclamă de la un vânzător, prin asta influențează oferta. Nu, oferta de săpun de ex. e aceeași, oricâte reclame ai băga, singura chestie care o poate influența în plus sau în minus e reacția pieței (cererea), iar pe termen mediu și lung, cererea nu e influențată de reclama ofertei. Ci doar pe termen scurt, urmând a se echilibra mai devreme sau mai târziu când piața află adevărata valoare a ofertei.

      În mod normal, cererea crește dacă oferta satisface nevoile consumatorului. Rămân la părerea că reclama (indiferent de canal și modalitate) e parte din ofertă sau mai exact din regula economiei de piață.

      Boicotul, are rădăcini în regulile democrației, e izvorât dintr-un spirit revoluționar, un spirit care, de obicei, vrea să schimbe regulile. Doar că deocamdată n-avem cu ce să înlocuim regulile economiei de piață. Așa cum e ea, cu varianta economia corporațiilor, e singura care a asigurat până acum bunăstarea individului. Și până la noi soluții, chestia asta trebuie păstrată și apărată.

 Dublu standard

     Alt motiv pentru care nu sunt de acord cu boicotarea brandurilor (multinaționalelor) de către "piețari" este faptul că, din ce-am citit pe pancarde și din mesajele exprimate acolo, în principiu multinaționalele sunt ok, mulți dintre piețari fiind angajați ai multinaționalelor. Și atunci să vii să boicotezi produsele altor multinaționale, e cel puțin imoral!

Pe de altă parte există CSR, Corporate Social Responsability

o chestie care își dorește să dea o față umană corporațiilor și care cel puțin la nivel teoretic ar trebui să însemne ceva, dar să și producă unele efecte. Lucru de care mă îndoiesc că s-ar întâmpla în România. Sau cel puțin nu la un nivel demn de a influența mersul lucrurilor. Încă! IQads a scris despre asta.