Când prima zi de școală n-o să mai fie o mizerie…

… atunci vom ști că avem șanse să ne facem bine. În toate școlile din România prima zi de școală debutează în felul următor:

1- se adună toți elevii în curte. Învățatoarele stau aliniate să-i adune pe cei mici în prima lor zi ever de școală. Trece juma' de oră degeaba pentru că n-au știut, n-au microfoane, n-au scaune sau alte prostii gata aranjate, n-a venit Dorel cu sticla de apă fața de masă și așa mai departe.

2- În fața mulțimii adunate mai mult sau mai puțin forțat, (că n-ai cum să știi unde ai clasa I în prima zi pentru că e secret) stau aliniați așa: Directorul școlii,  directorul adjunct, cel puțin un popă, primarul/viceprimarul și cineva de la poliție sau armată sau ceva similar.[instituție în care românii au mare încredere]

3- Fiecare are ceva de spus mulțimii adunate. Adică minim 5 discursuri inutile pe care nu le ascultă nimeni cu adevărat. Dacă fiecare ar dura 5 minute ar fi 20 de minute, ceea ce oricum e enorm de mult pentru ăia mici. Ce văd ei? Nimic, în afară de funduri de adulți plictisiți "forțați" să asculte baliverne. Vă dați seama cum se simt copiii ăia mici? 

4- În realitate, toate mizeriile astea, durează cam 2 ore: pentru că nu încep la timp, pentru că imnul României, pentru că Daniel preafericitul transmite și el de bine printr-o scrisoare pe care o citesc toți popii din toată țara (vă dați seama ce audiență face moșu'?), pentru că slujbă inutilă lălăită, pentru că se strigă numele fiecărui copil și în general pentru că dezorganizare totală, lipsă de pregătire, pentru că vor ca toate să fie făcute atunci. 0 prevenție(să poți vedea și să știi unde sunt clasele cu o săptămână înainte), 0 interes pentru copil, 0 acțiuni îndreptate spre binele copilului. Ține-l 2 ore în picioare până i se face foame, sete, caca, pișu ca să iubească școala din prima lui zi!

5- La școală la fi-meo fiecare elev a intrat în școală (însoțit evident de cel puțin un părinte) printr-un "tunel" de flori pe care le țineau "sus, sus" alți copii de clasa 2-a poate, nu prea mari, oricum. N-am înțeles de ce era nevoie ca săracii copii să stea cu florile alea în sus până-i dureau mâinile? Părinții normali la cap n-au apreciat chinul ăsta, copiii aflați prima dată la școală numai la flori nu se gândeau după 2 ore de stat printre picioare de adulți, deci ceva complet inutil. "Sus, sus, copii! sus florile!" le spunea învățătoarea când le oboseau mânile și lăsau buchetele ușor în jos. O mizerie rămasă în mentalul colectiv de pe vremea paradelor de 23 august. Vă spun, n-o să ne vindecăm prea curând de chestia asta comunistoidă. Încă se transmite mai departe!

    Dascălii în marea lor majoritate sunt plini de idei comuniste sau neo-comunistoide (psd-iste), cultul personalității e exagerat de viu în mentalul lor și continuă să-l transmită mai departe. Și asta e prezentă peste tot, la orice nivel. Ați văzut povestea cu asfaltarea șoselei București Măgurele pentru vizita lui Hollande? Ăștia suntem!

     Niște oi bete care-și mișcă fundul doar când le mușcă cânele de fund. Pentru că asta învățăm la școală: "Sus florile", "vine dom' primar!", "vine domn' director!", "vine televiziunea", "vine preotul, fă curat prin casă", "Ce-o să zică lumea?!" și așa mai departe.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.