Despre lucrul peste program s-au scris multe. Am vazut si cazuri fericite in care se constientizeaza ca suntem oameni inainte de toate, insa ma tem ca sunt doar o picatura intr-un ocean.

Ce dai si ce primesti

             La RBC, ca de altfel in majoritatea companiilor de un real succes, se lucreaza peste program. Sunt clienti multi, proiecte multe, e mult de munca, suntem cam aglomerati, avem deadline-uri… sintagme care unora dintre voi le sunt mai mult decat cunoscute.

               Majoritatea angajatorilor tin sa-ti mentioneze asta inca dinainte de a te angaja, cumva sa se asigure ca asta nu e o problema pentru tine. Si pentru multi nu e o problema, pentru ca privesc asta ca pe un fapt normal. “Oricum stau peste program si acum, macar sa o fac pe bani mai multi.” Problema la care nu se gandesc este ca satisfactia acelor “bani mai multi” nu tine mai mult de 6 luni-un an, dupa care ei raman tot cu “statul peste program” si frustrarile date de lipsa unei vieti normale.

             Eu unul nu pot sa inteleg abordarea asta, decat pentru cazuri foarte, foarte disperate. Altfel toata chestia asta e o pacaleala. Angajatul isi vinde unitate de timp/unitate de bani, in esenta (lasam la o parte experienta, know how-ul etc) numai ca angajatorul ii spune, stii unitatea de timp de fapt e alta, nu cea la care te gandesti tu. E un fel de-a spune, eu nu-ti dau banii pe care i-ai cerut, iti dau mai putin. Si mai trist este ca multi accepta, li se pare normal.

Or fi si workaholici, nimic de zis, dar pentru ei as face o clinica speciala.

Nimeni nu-ti da timpul tau inapoi… NICIODATA

Mie unul nu mi se pare normal. Daca as fi intr-o situatie suficient de disperata, poate ca as face compromisul asta o perioada. Dar altfel nu. Nu, pentru ca vorbim de un timp pe care nimeni niciodata nu ti-l va da inapoi. Si adevarul asta e cu atat mai dur atunci cand ai copii, pentru ca ei sunt un etalon fantastic de trecere iremediabila a timpului si ar trebui sa te trezesti la realitate si sa-ti dai seama ca nu vrei sa cresti sansele (si asa destul de mari) de a pierde momente unice in viata care n-au cum sa se intoarca sau sa te astepte, cum ar fi primii pasi ai copilului, prima data cand iti spune tata/mama si cam toate descoperirile astea mari pe care le face ghemotocul de viata pe care l-ati facut.

Veti spune ca oricine are un pret… Bun daca acceptam ideea asta, care e pretul vostru? V-ati da 20-25% in plus din timpul vostru de munca pentru 30% in plus la venituri?

Sau altfel, cat % in plus din timpul de lucru l-ati da pentru cat % in plus la venituri?