Browsed by
Category: DIY

Pentru ca toți avem numai idei, lipsa lucrurilor practice și simple ieșite din mâinile tale e dureroasă. Trebuie să reînvățăm să meșterim tot felul de chestii. E distractiv.

La ce mai e bun un copac

La ce mai e bun un copac

     Poți face multe lucruri cu un trunchi de copac. O canoe, e doar unul dintre ele. Dacă vă place munca, luați-vă un pahar de vin, așezați-vă confortabil și uitați-vă la oamenii ăștia cum muncesc să facă o canoe dintr-un trunchi de copac.

Cuțit de scos mațele

Cuțit de scos mațele

     Nu știu dacă asta e cea mai bună traducere, dar pare a fi o chestie pentru așa ceva. În fine, iată cum se face o sculă d'asta. De rețint ar fi că oțelul se încălzește până când nu mai atrage magnetul. Apoi se mai încălzește puțin după care îl bagi în ulei.

 

Curățenia de primăvară

Curățenia de primăvară

– e despre aruncat chestii pe care nu le mai folosim.

– e despre "give aways" un concept pe care noi nu-l folosim. Pur și simplu dă-i cuiva o chestie pe care n-o folosești s-o folosească el. Dă-o gratis.

– e despre minimalism, despre "dezbrăcarea" de greutățile iernii atât în sensul practic cât și metaforic al cuvântului.

– e despre eliberare de orice atârnă de tine și te trage înapoi.

– e despre trecerea la haine ușoare, puține

– e despre reorganizarea dulapului și sertarelor.

– e despre înnoire și reconstruire.

 

O problemă de… tâmplărie, să zicem.

O problemă de… tâmplărie, să zicem.

Am spațiul ăsta de sub scări pe care vreau să-l închid și să las o ușa de acces la troace, borcane etc.

Partea ușoară am făcut-o, dar acum urmează partea mai dificilă. Cum leg tocul de sus al ușiței, de zidărie/tavan? Sau cum mă leg de partea de sus? E dificil pentru că are o formă curbată. Sau cum aș putea să iau forma aia, curba aia exact, ca să tai de ex. o bucată de lemn exact pe forma aia?

O variantă ar fi cu rigips, dar îl urăsc enorm și nu-mi place să lucrez cu el. Altă variantă ar fi să continui cu lambriu, să tai fiecare bucată la ochi și rosturile care inevitabil vor apărea să le maschez cu ceva plintă ușor flexibilă sau curbată prin diverse metode.

. Alte idei?

Un fierăstrău to rule them all

Un fierăstrău to rule them all

     Trebuie să încerc și eu fierăstraiele astea japoneze. Am văzut la tot mai mulți gospodari că le folosesc și zic că sunt superbe. Acum, personal, clipul ăsta mi se pare ușor tendențios. Deși nu e-n firea lui Wranglerstar să facă d'astea, tăietura aia atât de strâmbă nici fi-meu n-ar fi reușit s-o facă. Fierăstrăul civilizației vestice, cum îi zice el, e ok, am unul și-și face treaba bine. Nu e atât de praf cum reușește el acolo să taie. Bonus, la final, o lecție de manly manners!

Cum era să dau foc la casă

Cum era să dau foc la casă

     O metodă la care nici cu gândul nu gândești decât dacă ai fost olimpic la chimie sau ceva. 🙂 Știți proiectul cu măsută de cafea din paleți? Ei bine, la sfatul bătrânilor, am zis să finisez lemnul cu ulei. Să vedem cum iese. Și am cumpărat ulei de in sicativat, adică siliconat (mi se șoptește în cască). Și mi-a plăcut. Drept pentru are am început să dau peste tot prin casă cu ulei de in. Ok… nu peste tot, dar aveam o balustradă nefinisată, am încercat într-un colț pe dușumea. D'astea de copii…

     Pe măsuță am aplicat uleiul cu o cârpă de bumbac. La balustradă, am zis să fiu mai eficient și am luat o bucată de burete din magazie, pe care-o folosisem cu o lună în umră să șterg picăturile de benzină de pe generator. Evident că aia s-a evaporat. Așa m-am gândit eu că s-a evaporat și nu mai e nici o problemă de miros sau alte reacții.

     În fine, era un burete numa' bun de murdărit cu ulei. L-am folosit, am făcut balustrada lucie (s-a uscat în vreo 2 zile). DAR, și acum e faza interesantă, buretele stors de uleiul de in, l-am lăsat într-o cameră în care mai meșteresc eu iarna alături de restul sculelor. Și l-am lăsat așa la "uscat" pe o bucată de lemn, ca să nu murdăresc masa.

     Noaptea, la culcare îmi tot mirosea a ulei ars, în felul ăla în care miroase uleiul scurs pe marginea tigăii și apoi pusă pe foc. Deci exact ulei pus pe foc. M-am trezit am mirosit prin camera unde dormeam, am mirosit șosetele gândindu-mă că am călcat în vreo picătură de ulei sau ceva, cuptorul era pustiu, deci n-avea cum să vină de acolo. Nimic pe aragaz, nimic nicăieri. Pe hol, nu mirosea nimic. Doar în cameră.  Am adormit așa neîmpacat sigur ce-i cu mirosul ăla. A doua zi m-am trezit și am intrat în camera de meștereală. M-a izbit un miros de ars, de mi-a dat capul pe spate că și acum acum mă doare ceafa. Buretele se făcuse pur și simplu scrum. Cenușă. Nu mai era nimic din el. Doar cenușă, miros groaznic și lemnul ăsta pe care-l pusesem, era ars așa cum se vede.

Nu știu ce fel de reacție chimică a avut loc acolo, nu știu dacă e de la faptul că buretele fusese la un moment dat îmbibat cu benzină, nu știu dacă e din cauza compoziției buretelui (cârpa de bumbac folosită anterior n-a pățit nimic), cert e un lucru: NU LASAȚI BUREȚII ÎMBIBAȚI CU ULEI DE IN SICATIVAT. Cred că e mai sigur așa.

Cum să-ți gestionezi banii în 2017

Cum să-ți gestionezi banii în 2017

     Obiceiuri financiare ale oamenilor care se chinuie cu finanțele versus cele ale oamenilor care au ceva succes cu finanțele. Cică să economisim cam 20% din venit, 10% cheltuieli pe entertainment (club, cinema, restaurant, etc), 5% pe vacanțe și tot așa. Sigur, procentele diferă de la o țară la alta, dar cred că ideea cu care trebuie să rămânem este că trebuie să ne stabilim procentele astea.

 

Do not save after spending, but spend what's left after saving.

 

Un grătar solar. Fără cărbuni.

Un grătar solar. Fără cărbuni.

Avantajul la grătarul ăsta e că:

– e prietenos cu mediul (asta dacă-l duci în poeniță)

–  poți face o ceafă oricând, dacă ai soare.

– nefiind un grătar propriu zis, ai nevoie de tigaie. Sau wok sau ceva. Cred că legumele la Wok în vin alb, merg foarte bine.

– Nu trebuie să te duci să cumperi cărbunii pe care ai uitat să-i cumperi ieri.

– nu stai în fum, nu se afumă carnea (dacă ăsta poate fi un avantaj),

– te dai mare la prieteni cu super tehnologia de pește prăjit

Dezavantajele ar fi:

– tehnic vorbind,nu e un grătar.

– Gustul. Cred că e cu totul alt gust, tocmai pentru că lipsește fumul ăla care-ți intră-n ochi.

– Gratarul îl faci la soare, deci trebuie să stai în soare, cumva. Nu poți să te tragi la umbră cu el.

– Dacă e mai înnorat, te sui în mașină și te duci să iei cărbuni.

–  Nu poți face grătar noaptea. Grătarul în nopțile de vară e cel mai fun! Dar na, la lumina lunii, ăsta nu merge.

 

Primul proiect din paleți

Primul proiect din paleți

     Pentru că am reușit să strâng ceva paleti cu toate lemnele de foc pe care le-am cumpărat iarna asta și pentru că unii dintre ei erau destul de buni ca aspect și calitate a lemnului, am ales câteva  scânduri de fag, niște resturi de picioare de lemn de brad și am încropit o măsuță de cafea (de orice, practic, dar așa se zice).

Scos cuiele

Șlefuit scândurile

     Inițial am vrut să fac altfel de picioare, unele mai hoațe așa cum am văzut pe pinterest. Mă rog, nu exact, dar inspiarte dintr-un proiect de acolo. și arătau ca naiba. Proastă inspiarție. 🙂

     După care le-am dat jos și am revenit la ceva mai clasic.

     Finisajul l-am făcut la sfatul ăstora mai bătrâni, cu ulei. Am cumpărat ulei de in cu 14 lei din Bricodepot. Pentru nu a schimbat prea mult nuanța lemnului l-am amestecat cu doar un strop de baiț wenge. Un strop. Fapt care a ajutat să evidențiez fibra lemnului. în rest, cum ziceam, ăștia mai bătrâni mai știu și ei câte ceva și uneori e ok să-i iei în seamă. Senzația la atingerea unui lemn finisat cu ulei cu totul alta decât la cea cu lac. Deși gradul de protecție e mai bun la lac, pentru că asta avea o destinație indoor, am zis să încerc uleiul.

 

Finisarea lemnului. Chestii de bază

Finisarea lemnului. Chestii de bază

Sunt printre cei care devin "crancky" când văd o frumușețe de lemn acoperit de o vopsea ce nu lasă vibra naturală a lemnului la vedere. Există două feluri în care poți proteja lemnul lăsându-i frumusețea la vedere:

1- lac (diverși compuși poliuretanici)

Lacurile protejează mult mai bine decât uleiurile, însă pentru unii, au dezavantajul de a da lemnului un aspect mai… artificial, de plastic. Mie nu mi se pare, dar fiecare cu ale lui.

2- uleiuri

Uleiurile se impregnează, pătrund în fibra lemnului, lăsând totuși un aspect mai rustic, "nefinisat" al lemnului, dar și mai natural în același timp. Sunt mult mai puțin protectoare decât lacurile și necesită o finisare, (șlefuire) mai atentă, mai fină, spre deosebire de lac.

 

 

 

Cum scapi de bălțile de pe alei

Cum scapi de bălțile de pe alei

     Inspirat de vecinul Cristi, am meșterit rapid o invenție pentru săracii care s-au săturat de bălțile de pe aleile din curte făcute de apa care se scurge prin burlane de pe acoperiș.

Cum să cari o victimă inconștientă

Cum să cari o victimă inconștientă

     ​Chestia asta trebuie repetată și antrenată, dar ca idee, cred că e bine doar să o și vedeți, în ideea că la un moment dat când veți fi în situația asta, creierul vostru are ce fisier să acceseze pentru a reacționa. Așa că țineți minte ce vedeți mai jos.

Ranger Roll – Pararescue

made by : WIL WILLIS Credits to : WIL WILLISI don't own credits for the videos Link : https://www.youtube.com/watch?v=KPrATJ-u5Rg 🙂 🙂

Posted by Cистема on 20 Februarie 2017

 

Încă un model simplu de canapea DIY

Încă un model simplu de canapea DIY

Îmi plac proiectele simple și utile. Partea cu învelitoarea de piele a saltelei e genială. Eu aș fi pus totuși o saltea ceva mai mare și mai groasă, dar per ansamblu, iată cum poți face o canapea de piele.

O casă mică s-o cari după tine

O casă mică s-o cari după tine

     Pentru doi japonezi poate că e ok, dar eu aș da cu fruntea de  pragul de sus și nu cred că m-aș putea obișnui cu traiul de genul ăsta dintr-un motiv fundamental: Sentimentul de apartenența la un loc. Întotdeauna (aproape) am avut un loc pe care l-am numit casă, un loc sigur unde știu că mă puteam întoarce oricând. Și locul ăsta a fost tot timpul fixat de pământ. Nu știu dacă m-aș putea obișnui cu ideea că acel loc e mic, mobil și pot să-l car tot timpul după mine, că ĂLA E, altul nu e. This is it!

     Ar merge un an sabatic, poate doi de plimbare prin lume, chiar și lucrând și făcând bani pe drum, dar la un moment dat, tot aș avea nevoia de a mă "întoarce acasă" Cu chestiile astea nu te poți întoarce acasă pentru că AIA E casa ta. Probabil că e grozav să simți că toată lumea e casa ta, dar nu cred că eu sunt acolo. Nu încă.

 

Cum a fost la huțuli!

Cum a fost la huțuli!

spuneam că am fost în a 2-a mare acțiune din proiectul Lumină pentru România în Maramureș, în localitatea Poienile de sub Munte, locuită majoritar de huțuli, o populație de etnie slavă (nu neapărat ucraineană), dar care învață limba română la școală și dialectul slav acasă din mamă-n fiu. Acum am și un mic filmuleț despre cum a fost acolo. Enjoy!

Cum faci un suport pentru pahare de vin

Cum faci un suport pentru pahare de vin

Nu știu, uitați-vă și voi la clipul ăsta și apoi să-mi ziceți că eu n-am înțeles nimic. 🙂

 

Ce-mi plac fleicile astea de lemn

Ce-mi plac fleicile astea de lemn

Am o dambla cu lemnul ăsta brut, cu paternul fiecărui copac, al fiecărei specii, cu nuanțele și fibra lemnului… toate astea mi se par sublime și aș face chestia asta pe care o face omul ăsta cu maximă plăcere!

Las asta aici pentru engleza cu accent grecesc și nu numai…

Las asta aici pentru engleza cu accent grecesc și nu numai…

     Îmi place să aud grecii vorbind engleză. Mă, amuza, mă bine dispune, mă alimentează cu optimism și energie. Nu știu de ce.

Ascultați și povestea e interesantă.

Cum schimbi geamul la șemineu

Cum schimbi geamul la șemineu

     Vă spuneam că am reușit să sparg geamul de la șemineu. În secunda doi am început să caut furnizori și i-am și găsit pe băieții de la pefoc.ro care mi-au livrat a doua zi un geam nou nouț. Bine împachetat, a venit intact. Ceea ce nu e puțin lucru având în vedere că geamul e rezistent la foc, nu la lovituri. (p.s. am avut o folie cu bule de aer lungă de 6 metri și lată de 1 metru. Am avut.)

     Bun. Am început să-l schimb. Procedeul e destul de simplu. Geamul stă practic în niște cleme metalice fixate la un capăt printr-un șurub de rama ușii de la focar. Desfaci toate clamele astea, dai jos garnitura veche, cureți bine locul. Atenție, ușa are și ea o garnitură care etanșează închiderea. Nu despre aia e vorba, ci despre cea care intra încontact direc cu geamul. N-ai cum să n-o vezi dacă dai geamul jos. La mine era arsă scorojită, uscată.

 

     Noua garnitură se lipește de geam, pe margine. Adică partea lipicioasă se pune pe geam (deși la mine originalul era invers, dar așa scria pe instrucțiunile venite cu geamul.) Eu am pus banda cum era originalul, adica lipită de ramă, nu de geam. Ideea benzii cred că este să izoleze geamul de rama ușii care se încinge foarte tare. Dealtfel fiecare clamă metalică nu trebuie să calce direct pe geam. Se pune și acolo o bucățică de cheder d'ăsta special termorezistent. (Originalul, la mine nu avea așa ceva, dar acum am pus).

     Încă ceva. Clamele care țin geamul nu trebuie strânse la refuz. Ba chiar ar trebui ca geamul să aibă puțin loc de "manevră", să se miște puțin între clamele alea și ramă. La mine nu era cine știe ce spațiu, mai ales că am pus și izolația aia la fiecare clemă, dar le-am lăsat cât am putut de lejere, nu le-am strâns.

Ultimul pas e să iei vinul de la fiert și să te așezi comod în fața șemineului pe șezlongul pe care stai vara la soare. 

Cum stați cu țurțurii?

Cum stați cu țurțurii?

     Plictisindu-mă în trafic și de radio n-am putut să nu observ cât de nepăsători sunt unii oameni față de ceilalți. Mă uitam la câte case nu și-au dat țurțurii jos. Și dacă-i ai la tine-n curte, e treaba ta, mori tu și-ai tăi dacă pică unu d'ăla. Dar când ai acoperiș la stradă, deja e altă treabă. Practic poți omorâ din culpă pe ăla căruia-i cade-n cap. și nu cred că exagerez. Uitați-vă cât de mari sunt țurțurii ăștia.

     Nu s-au format la toate casele, pentu că altfel ar fi fost și mai multe case cu așa ceva, probabil ține de orientarea nord/sud, de izolație, de cât de încălzită e încăperea de sub acoperiș, etc. Oricare ar fi cauza, țurțurii trebuie dați jos asap.

Omul ăsta cu garajul nu are o mașină tocmai ieftină. Oare nu se gândește? Țurțurii ăia nu stau de ieri acolo. Dar na, ce știu eu, poate e omu plecat în Austria la schi sau e-n Seychelles la soare!

Șoferi, deschideți ușa ca un olandez sau the dutch reach!

Șoferi, deschideți ușa ca un olandez sau the dutch reach!

Mai simplu pe engleză e, the dutch reach, adică să deschizi ușa mașinii atunci când cobori cu mâna dreaptă, ceea ce obliga puțin la răsucirea corpului, ceea ce ajută fie să te uiți în spate să nu vina careva, în speță, un biciclist, fie măcar să te uiți mai ușor în oglinda retrovizoare. Cam așa:

 

 

Un model simplu de canapea DIY

Un model simplu de canapea DIY

     Îmi plac proiectele simple, ușor de făcut care-ți rezolvă problema. Sigur, în cazul mobilierului, mai trebuie să-ți și placă. Ăsta e un proiect simplu de canapea care-mi place. Pernele, bureții, salteluțele se cumpără de la IKEA. Sau dacă vrei și mai DIY, poți lua burete de la Hornbach, (au diverse dimensiuni și densități) și le faci tu singur o husă, eventual cu fermoar ca să o poți spăla după ce o mînjesc ăia micii cu te miri ce).

 

Dați cu sare pe aleile din curte?

Dați cu sare pe aleile din curte?

     Eu nu merci! Am făcut asta acum câțiva ani. O mică parte din aleile din curte treceau peste fosa septică. Și am dat cu sare cumpărată din Bricostore, parcă. Special pentru așa ceva. S-a topit gheața extraordinar de bine și de repede. După care a nins iar peste ea, suficient de mult cât să nu mai conteze. Și s-a făcut gheață iar. Am mai dat din nou cu sare și iar s-a topit. După care a venit primăvara și a început să se "topească și betonul. Pur și simplu a început să se macine, să se rupă bucăți din el. Și la trepte treacă, meargă, dar la fosă era nasol. De atunci nu mai folosesc soluție special cumpărată. Nici sare, nici amestec de alte chimicale.

     Pentru că am de unde, atunci când se formează gheață prin curte arunc cenușă. E neagră, e urâtă, dar e eficientă, în sensul că nu mai aluneci pe gheață. Dacă ninge peste ea sau se topește puțin de la căldură și îngheață iar, mai pun un polonic de cenușă și tot așa, reducem riscul să ne rupem curu pe gheață până la primăvară.

     Mai e varianta să cureți până la beton, dar e suficient o oră de soare sau temperaturi cu +C ca să se topească și peste noapte să ai un patinoar de toată frumusețea. Da, poți să faci asta dacă toată iarna stai acasă, faci focu-n sobă și bei vin lângă șemineu, dar nu și dacă ai program 9-5.

Din orice necaz înveți câte ceva

Din orice necaz înveți câte ceva

     S-a întâmplat chestia asta cu spartul geamului de la șemineu. Un lemn prea lung, sau poate pus aiurea, puțină neatenție și un geam încins, vechi și trecut prin multe șocuri au fost ingredientele tagediei.

     Bun, oricum vroiam să-l schimb la un moment dat pentru că îl zgâriasem eu mai demult nu mai era așă lucios ca la început. Dar poate nu era acum momentul! Ei bine, acum e musai. Și am început să caut soluții de unde pot lua alt geam termorezistent.  I-am gasit ușor pe specialiști. Unii din Sibiu și alții din Sfântu Gheorghe. Dar eu vroiam repede, azi, mâine dacă se poate. Cum mă, să nu fie nimeni în Bucureștiul ăsta mare care face așa ceva? Și dă și suna pe la diverse sticlării și ateliere de profil. Mă trimiteau de la unii la alții. "Sunați la glass expert că ei fac așa ceva, noi nu facem; Sunați la X că sigur fac așa ceva, noi nu."

     Între telefoanele asta dau peste o voce de inginer, tipul mai învârstă care pare că știe tot cu ce se mănâncă așa ceva. Și mă ia cu mici detalii tehnice despre cum se face sticla zicându-mi în același timp că ei nu fac așa ceva. Îl simt puțin dispus la pălăvrăgeală.

– Dar în tot Bucureștiul ăsta nu e nimeni care să facă așa ceva, să pună la copt la X grade un geam normal?

– Nu e în toată România. Eu vă pot da sticlă securizată, dar dacă o atinge flacăra se sparge. Cea termorezistentă e cu totul altceva, se bagă la cuptor e  mai complicat. Flacăra are undeva la 800C, o sticlă normală rezistă la 300C

– Am vorbit cu cineva la Sibiu, dar durează…

– Da, că ăia vând șeminee multe. Dar și ei importă sticla. În toată Europa sunt 2 fabrici de sticlă termorezistentă. Una în Franța și alta în Germania. (uitându-mă la mărcile de focare de șeminee, se confrimă. Majoritatea sunt fie franțuzești – mai ușoare-, fie nemțești – mai grele-. Locul 3 e ocupat de italieni).

Am vorbit și cu cei din Sfântu Gheorghe. Păreau și ei ok. Dar în cele din urmă m-am întors la experții din Sibiu, pefoc.ro. Am comandat un geam nou, undeva între 300-350 lei dimensiunea pe care o am eu. Dacă vă interesează calculați aici prețul exact pe dimensiunea de care aveți nevoie. Se vinde la mm. Dacă eram burghez adevărat luam d'aia cu autocurățare, dublă la preț. Dar nu sunt!

 

Cum arată un cort cu încălzire

Cum arată un cort cu încălzire

Pentru că n-avea ce face, băiatul ăsta din Ontario a plecat de la casa lui cu tot cu Lăbuș ca să stea o zi și-o noapte în pădure, în ger, în frig, în cort. Bun băiat!

 

Meseriile sunt din ce în ce mai complexe

Meseriile sunt din ce în ce mai complexe

     Să luăm exemplul tâmplarului de mai jos, Steve Ramsey. El e tâmplar și pune filmulețe pe youtube și patreon for a living. Doar că nu-i doar atât. Și mai jos explică ce se întâmplă în spatele camerei:

Am refăcut 3 topoare

Am refăcut 3 topoare

Pentru că n-aveam ce face între Crăciun și Anul Nou am dat o tură prin Leroy-Merlin. Cum nici bani nu mai aveam de Fiskars sau alte SF-uri am cumpărat chestiile astea ieftine cu 5 lei bucata, pentru că știam că am mai multe jumătăți care zac prin magazie. Așa mi-am făcut de lucru.

Ăsta e un topor pe care l-am cumpărat din târg de la Călugăreni de la faimoșii țigani fabricanți de faimoasele topoare țigănești.  Prețul e cam la fel ca cel din magazinele de bricolaj pentru gama de mediu sper jos. Diferența e că oțelul din ele e praf și pulbere. A ajuns așa după nici 3 zile de spart butuci de lemne. De obicei, un topor mă ținea cam un sezon, adică vreo 10 tone de lemne sparte. Asta a fost cel mai prost dintre toate topoarele pe care le-am ținut în mână.


Cozile de lemna le-am șlefuit cu flexul ca să obțin grosimea dorită. La cea din firbă am procedat cam la fel cu aia din lemn. I-am pus ceva lipici și o pană. Mie nu prea îmi place cum vibrează coada aia din plastic, dar e ok să fie acolo de rezervă.

Cel mai bun e toporul din mijloc. E mai greu decât cel de deasupra, coada ceva mai lungă, are o cădere mai grea. E genul de topor pe care te poți baza când dai de greu. Coada a intrat bine pentru că e un cap de topor care a fost gândit pentru coadă de lemn. Spre deosebire de cel de deasupra.

Oțelul la toporul ăsta de mai jos, este unul superb. E un cap de topor care a avut coadă de fibră de sticlă. A spart mulți butuci mari, desi el era unul mic. O toporișcă. Acum i-am pus o coadă mai lungă și l-am ascuțit puțin. Pentru că a avut coadă de fibră, gaura este mai îngustă așa că nu știu cât va ține coada de lemn la grosimea aia. Dar deocamdată intră frumos în lemn, ca-n brânză și se simte bine în mână. E ușor, dar are o cădere bună datorită cozii mai lungi decât cea inițială.

 

E frumos cu șemineu

E frumos cu șemineu

​     …mai ales de sărbători. Faci un foc, stai în fotoliu te uiți la el, bei un vin fiert și asculți cum trosnesc lemnele. Noaptea dacă te trezești să bei apă, pe pereții casei se plimbă jucăușe umbrele lăsate de flăcăruile din șemineu și peste tot e o lumină caldă portocalie. Căldura degajată de șemineu, e una specială, diferită și mai plăcută decât cea de la calorifer sau panouri radiante sau orice altceva.

     Bun, ca să te bucuri de toate astea trebuie să prestezi totuși câte ceva. Treburile murdare sunt cam 3 la număr:

1 – O treabă murdară e să cureți coșul în fiecare an. Eu am un coș de inox și nu prea se adună mizerie. E și destul de mare în diametru! De câte ori l-am curățat n-a ieșit mare lucru. 

2 – O altă treabă murdară e să scoți cenușa și să o arunci undeva (pe câmp nu e o problemă, dar undeva în oraș, pubela s-ar umple repede dacă ai face foc zilnic și "ce fac eu acum cu atâta cenușă?" poate fi o problemă.

3 – însă cea mai murdară treabă e când trebuie să speli de fum geamul focarului. (nu vorbesc de șemineele deschise, alea sunt la castele, sunt pentru bogați). Dar dacă ai un șemineu ca toți săracii, trebuie să speli geamul focarului cam după fiecare foc pentru că se afumă și nu mai vezi bine cum dansează flăcările pe acolo. Pentru operațiunea asta există soluții speciale, de genul celor pentru grăsimile de pe aragaz (unele sunt ok, altele nu) dar există și cele dedicate de la raionul de grătare sau grădină, speciale pentru spălat chestiile afumate. Prețul lor e puțin peste soluțiile normale, dar merită toți banii. Face minuni!

     Eu folosesc un burete de sârmă, din ăla ieftin la 1 leu sau ceva de genul ăsta. Îl folosesc de mai multe ori. Cam 2 bureți pe sezon. Ar merge și fără el, dar ar trebui să aștept să-și facă efectul soluția. Ceea ce eu nu fac pentru că n-am răbdare. Culmea e că geamul meu s-a zgâriat nu de la un burete de sârmă, ci de la unul normal de vase a cărui parte mai aspră a zgăriat geamul la un moment dat. Nu știu ce-a avut în el, glaspapir sau ceva… Atât geamul cât și chederele se pot schimba. Chederele chiar le-am schimbat o singură dată în cei 7 ani de când am șemineul. Geamul probabil urmează, însă nu e prioritar acum!

 

 

 

DIY hoverboard

DIY hoverboard

Dacă într-adevăr nu aveți ce face zilele astea, puteți încerca să faceți mizeria asta, stricând bunătate de bicicletă! Dar hey… cine va avea hoverboard? :)) Nu stricați bicicleta copilului!

 

Cum ieși din datorii! De la Wranglerstar

Cum ieși din datorii! De la Wranglerstar

     Sunt multe site-uri pe care le puteți urmări despre tema asta. În special în SUA. Eu îl urmăresc pe Wranglerstar pentru că-mi place cum prezintă chestii, îmi place ideea de homestead și cam tot ce meșterește el pe lângă casă. Printre toate temele lui și review-urile lui despre topoare și tot felul de idei de eficientizare a gospodăriei, mai bagă și câte una d'asta despre alte chestii. Aici povestește cum au ieșit ei din datorii, din stilul de viață bazat pe datorii! Au pus totul pe hârtie și au realizat că pot trăi cu 1/4 din ceea ce cheltuiau. Cheltuiau mai mult decât produceau, au incetat să mai mănânce în oraș, au început să gătească, să vândă chestii inutile din casă, să devină frugali cu unele lucruri. Pentru toate trebuie însă un plan pe care să-l respecți și un obiectiv pe care să-l urmărești, să începi de la cele mici, la cele mari, să le tai de pe listă ca să nu te descurajezi, etc.

     Am urmărit mai multe povești pe tema asta și ce mi se pare interesant e că toate au în comun cel puțin o chestie: să te eliberezi de oamenii toxici, negativi din jurul tău. Foarte interesant. Have fun!

3 roboți într-unul pentru timpul tău liber

3 roboți într-unul pentru timpul tău liber

     Cu doar 4000$ ai un robot cu 3 module. Snow blower ca să ai aleile curățate de zăpadă, mașină de tuns iarba și suflător d'ăla de frunze (Unde le suflă nu știu. Și dacă bate vântul și le aduce înapoi ce-ai făcut?) În fine. Cert e că dacă te dau afară din casă 4000$, merită să-ncerci jucăria asta!

Românilor le lipsește un thanksgiving

Românilor le lipsește un thanksgiving

     Și nu mă refer aici la ideea de a importa ÎNCĂ o sărbătoare capitalist-imperialistă, ci pur și simplu la faptul că majoritatea românilor de azi nu au în cultura lor simțul, ideea, de a fi mulțumiți, recunoscători pentru ceea ce au, pentru că fraților, oricât de rău v-ar fi, fiți siguri, siguri că se poate și mai rău. Așa că n-ar strica, măcar din când în când, să vă bucurați de ceea ce aveți. Look at the bright side!

Cum scapi de șoareci?

Cum scapi de șoareci?

     De-a lungul celor 7 ani de când stau la casă, am avut 2 șoareci în pod. Nu știu cum au ajuns acolo, din câte am înțeles, una din variante ar fi că pur și simplu se cațără pe perete, pe tencuiala decorativă și găsesc ceva loc pe la sageac. O altă variantă ar fi că intră pe sub pământ ajung la temelie și de aici în sus pe sub izolație până-n pod. Nu știu care e mai plauzibilă, dar vreau să vă spun cum am scăpat de ei.

     Primul, acum vreo 2 ani, a sfârșit prins în lipiciul unei capcane cumpărate din Hornbach. Lipiciul ăsta venea la tub sau sub forma unor plicuri care desfăcute se transformau într-un fel de tune de carton prin care trece șoarecele și partea de jos e ca o foaie autoadezivă, scoți folia și rămâne lipiciul. Secretul cred că este să-l pui pe traseul lui. Soarecii au de obicei trasee pe la colțul de jos al camerei. Deci nu puneți o capcană în mijlocul camerei pentru că nu e în firea lui să meargă pe acolo. Probabil se simte expus sau ceva, nu știu. Pe la colțuri, pe jos, pe lângă perete.

foto

 

Al doi-lea, a fost anul ăsta. I-am pus capcana clasică din Tom și Jerry.

foto

 

     Rezultatul a fost zero. Doar două bucăți de cașcaval în minus. Deși foarte sensibilă, capcana aia nu s-a declanșat.

    Ba chiar am urcat și pisica în pod. A mieunat vreo oră până s-a obișnuit cu ideea După care a tăcut toată noaptea. Dimineața abia am dat-o jos că-i era frică să coboare. 2-3 zile n-am mai auzit nimic de șoarece. Duipă care a revenit.

foto

     În cele din urmă cred că i-au pus capac pliculețele cu otravă. Mă urc în pod și văd într-adevăr că unul dintre ele e început. Din câte am înțeles, efectul se produce în câteva zile. La mine a durat cam o săptămână, până să nu mai aud nimic de el și să trag concluzia că a mierlit-o pe undeva. Partea interesantă la otravă e ca poate să de și celorlalți amici de-ai lui, dacă-i vizitează. Cert e că acum e liniște și izolația pare in regulă.

foto

      Totuși nu înțeleg cum de putea el să stea sau să umble prin vata de sticlă cu care am podul izolat? Adică eu, mamifer chipurile mai evoluat, când o manevrez îmi pun ceva mască sau măcar un fular la gură, și el înoată așa prin vată de sticlă?

 

Kiddo și viteză cu un GTR

Kiddo și viteză cu un GTR

     Reacția copilei este adorabilă și molipsitoare. Tăticul pare genul responsabil. Probabil e undeva pe un traseu dedicat sau oricum într-o zonă safe. Totuși… Mi se pare că aia mică ar putea aluneca atât de ușor printre centura aia… adică nu mi se pare prea bine țintuită în scaun. Oricum… probabil că el știe mai bine decât ce vedem noi aici, așa că enjoy!

 

 

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

     Pentru că în afară de vreo vulpe care se duce la furat găini, iepuri și alte animale mici, nu prea e multă activitate pe strada mea, mă uit cum evoluează șantierul vecinului care-și face casă. Am doi vecini care-și fac casă. Azi despre unul dintre ei.

     A început, evident cu elan cu o echipă de muncitori. Ăștia munceau câtă vreme era el pe lângă ei. Adică dimineața când îi aducea și seara când venea să-i ia. În rest, o ardeau pe telefoanele mobile, la prânz mai "luau" un strugure din via de peste drum și cam atât. Slabă activitate. În fine cu chiu cu vai au ajuns la etapa turnării plăcii (plafonului) pentru a urca cu etajul.

     Azi au frecat-o, mâine la fel, într-o seară s-au îmbătat și urlau aiurea și tot așa câteva săptămâni. Afară cald și bine până când omu s-a săturat de puturoșenia lor, le-a dat liber și i-a adus pe alții. Ăștia vin cu mașina lor, o dubiță, în fiecare zi la ora 7.30. În 4 zile au dat jos mizeria făcută de ăia la etaj, au refăcut structura metalică (acum statea drept), refăcut cofrajele și aseară au turnat placa. În nici o săptămână.

Idee e că ăia puturoșii acum rabdă de foame  și în curând de frig, pentru că nu mai au de lucru și va trebui să găsească soluții, în timp ce ăștia probabil că termină ce au de făcut în etapa la roșu și se vor muta pe lucrări la interioare. Și probabil vor duce cadouri copiilor lor de Crăciun.

Ce vreau să zic este că poate n-ar strica să puneți niște întrebări mai mult sau mai puțin direct înainte de a alege o echipă. De pildă:

Câți sunteți?

O echipă bine sudată, în orice domeniu, e formată din 2 până la 5 oameni. Maxim 6. Nu mergi pe munte în grup mai mare de 6. Apar discuții când nu sunt lideri dinainte stabiliți. Echipa care mi-a ridicat casa la roșu era formată din 4+1 ocazional. Fiecare era responsabil câte o săptămână cu gătitul pentru toți. Unu era șef (nu patron, doar șef de echipă), știa să citească planurile și coordona treburile în ordinea știută, funcție de context.

De când lucrați?

O echipă stabilă, care se coordonează bine, în aproape orice domeniu, are nevoie de cel puțin un an. Dacă oamenii tăi lucrează de-o vară împreună uită de ei sau dă-le o șansă, dar riști. Vara nu-i ca iarna. Echipa trebuie să treacă testul perioadelor mai puțin plăcute în industria construcțiilor. Și anume iarna.

În echipa mea era un nucleu de 3 oameni care lucrau de câtiva ani buni împreună. (la același patron)

Ce fel de/câte lucrări ați avut?

Nimeni nu vrea să facă experimente pe banii lui. Dacă ai mai făcut chestia asta (o casă) de cel puțin 3-4 ori, merge. Dacă nu, mai ai de învățat mult. Dacă ai planuri și se uită la ele cu fundu-n sus sau nu știu care-i susul și care-i josul, iar nu e semn bun.

Și în fine, dacă ai ocazia să vezi un șantier pe unde au mai lucrat, te uiți să vezi cât sunt de ordonați, dacă au grijă de scule, dacă le curăță, cum depozitează materialele, dacă se gospodăresc etc.

           Nu te uita neapărat la prețul cerut pe manoperă. S-ar putea să ieși mai ieftin cu unii scumpi. Despre celălalt vecin, care a ridicat casa singur, vă spun data viitoare.

pe casă_02

Un mâner de orice care se simte natural

Un mâner de orice care se simte natural

     Când lucrezi cu diverse scule e important ca ele să aibă un mâner bun, care să se simtă natural în mână, să fie dintr-un material natural, să simți că ai o aderența bună și naturală în același timp.

     Iată cum se poate face așa ceva.

 

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

     Am avut timp ieri să testez noul pistol de vopsit Stern. Înainte de el am folosit ceva mai ieftin, de genul ăsta, care a fost ok la început, dar a cedat mult prea repede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce n-a fost ok la ăla ieftin?

– Incă de la început, de nou, arunca stropi mari de vopsea la fiecare pornire. La fel și pe final, când se golea recipientul de vopsea.

– Pentru unele lucrări, recipientul era prea mic și era nevoie de reumpleri mult prea dese care-ți mănâncă timp.

– Picura pe la duză. Rămâneau mereu stropi și picături de vopsea pe duză. N-ar fi fost o problemă, dacă nu s-ar fi prelins pe restul pistolului.

– Recicipentul, fiind dintr-un plastic moale, subțire, s-a deformat de la a 2-a, a 3-a utilizare.

– Înfiletarea recipientului a devenit astfel mai greoaie. Tot din cauza calității plasticului.

– Uneori, pur și simplu nu stropea. Mergea, dar nu stropea.(banuiesc un aer fals pe undeva)

– Într-un final a decedat pe câmpul de lucru, după niște zeci de mp vopsiți de-a lungul scurtei lui vieți. (era ceva din China de slabă calitate)

Pistol pentru vopsit_Stern_01

Pistol pentru vopsit_Stern_02

Pistol pentru vopsit_Stern_03

 

Ce e ok la noul Stern?

     În primul rând, tind să cred, fără să mă pricep, că detaliul tehnic prin care recipientul de vopsit e un corp diferit de "aspirator", contează și face diferența.

– Duza și reglaje sunt pe alt principiu, și cel puțin până acum, par să fie mult mai ok.

– Fără stropi mari aruncați aiurea.

– Fără picurări pe la duză

– Stropește mai uniform, ceea ce-l face puțin mai eficient.

– Plasticul recipientului e de o calitate mult mai bună.

– Se lucrează mai curat, n-a fost nevoie să folosesc diluant ca să mă șterg pe mâini. Ceea ce e foarte bine.

– E mai silențios, dar și mai puternic în același timp.

– Recipientul e mai mare, are autonomie mai mare.

 

 

Cum “printezi” o poză pe lemn

Cum “printezi” o poză pe lemn

O chestie foarte interesantă, cumva intuitivă, dar dacă-ți pui mintea cu ea, poți face ceva drăguț. E ieftin, e accesibil, la îndemâna oricui și de mare efect.

Prelucrarea lemnului la japonezi

Prelucrarea lemnului la japonezi

     Până și copacii par a fi mai frumoș la japonezi. Liniștea aia de după doborârea copacului, când se oprește zgomotul drujbelor, se aud doar pârâiturile căderii și apoi… liniște completă. E puțin creepy, te îndeamnă la meditație, contemplare.

https://www.youtube.com/watch?v=yV6KpgZVXSM

Energie verde episodul 8

Energie verde episodul 8

Episoadele anterioare: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

     Sistemul nostru fotovoltaic off-grid a ajuns la 10 panouri fotovoltaice a câte 250W (în medie. Ultimele 4 pe care le-am achiziționat au fost de 265W/h). Grosso-modo avem acum pe timp optim ușor peste 2500W/h producție energie electrică.

     Din păcate bancul de baterii trebuie schimbat. Din cele 8 baterii 180Ah doar 4 au fost noi restul au fost SH, adică parțial uzate. Evident este nevoie de baterii dedicate, deep-cycle. Estimez eu că 4 sau 6 baterii deep-cycle la 200Ah, adică vreo 1200Ah minim ar fi utile. Dar despre asta data viitoare.

     Ultimele 4 panouri le-am luat tot de la Alaska Energies, cum am făcut și înainte de astea. Am luat unele canadiene, CanadianSolar, al doi-lea producător mondial și sper să fie la fel de bune ca ultimele. Prețul e mult mai mic, am dat 750 lei/buc, comparativ cu 1200lei/buc cât am dat anul trecut pe cele germane.

panouri-fotovoltaice_canadiansolar

     Cu ocazia asta, am schimbat și sistemul de susținere. Am ridicat puțin unghiul de înclinație pentru a prinde mai multă lumină pe timp de iarnă când traiectoria soarelui este mai jos.

panouri-fotovoltaice_canadiansolar_04

panouri-fotovoltaice_canadiansolar_03

panouri-fotovoltaice_canadiansolar_02

     Altfel, restul componentelor sistemului se comportă relativ bine. Regulatorul de încărcare e ok, Invertorul e și el ok, bateriile, cum ziceam s-au dus și s-a mai dus după 3-4 ani (fiind SH) și pompa de apă (cea din căminul puțului, cea la 24V. Sunt acum pe cea la 220V), adică ea merge, dar nu mai are putere să bage presiunea care-mi trebuie mie! Caut în continuare o pompă de apă la 24V, eventual submersibilă, care să nu coste cât o mașina SH.

Un fel de goblen la o scară mai mare

Un fel de goblen la o scară mai mare

Când n-ai ce face, îți vin idei. Uneori ideile sunt bune!

 

Satul Măgura e superb. Niște copii au adunat gunoaiele din jur

Satul Măgura e superb. Niște copii au adunat gunoaiele din jur

    Acum mai mulți ani am fost în satul Măgura la Pensiundea Casa Verde sau cam așa ceva. A fost o ieșire de relaxare, de week-end de toamnă. Și ne-a plăcut. A fost superb!

    Acum, văd povestea asta a unui cuplu, el englez, ea româncă. După ce s-au plictisit de plimbat prin lume, s-au stabilit în satul Măgura. Și pentru că erau prea multe gunoaie și ei se plictiseau neavând 300 de oi din care să trăiască, s-au apucat să strângă gunoaiele de la poalele Pietreii Craiului, încercând să-i implice pe toți cei mici și mari. Și au filmat chestia asta de mai jos.

sat-magura-014

P.S. De ce, pentru numele lui Mike, ai arunca un televizor în pădure?!?

Dovada că te poți înțelege mai bine cu animalul decât cu omul

Dovada că te poți înțelege mai bine cu animalul decât cu omul

     Am găsit clipul de mai jos în care un om, proprietar de cal de rasă de tracțiune, face dovada aptitudinilor animalului într-un mare fel. De fapt așa cum e normal să te întelegi cu un animal, din comenzi vocale. EXCLUSIV. Și să nu începeți cu "vaaai săracul animal",  "ce stăpân idiot". Calul asta știe să facă și asta îi place. Aici e doar o probă, nu e ca și cum ar face asta non stop, zi de zi. E bine hrănit și bine dresat.

Comenzile sunt în limba vorbită de huțulii din Maramureș. (o limbă slavă veche, o ruso-ucraineană veche)

Grădina e pregătită de iernat

Grădina e pregătită de iernat

     Pentru prima dată în 6 ani de când stau la casă, am reușit să pregătesc așa cum se cuvine grădina de toamna. Am săpat-o regulamentar și am pus peste ea bălegar de vacă învechit câțiva ani, numa bine să stea zăpada peste ea. Grădina e cam la 75% din cum aș vrea să fie. Mai trebuie pus sistemul de irigație în primăvară și încă mă gândesc dacă să acopăr o parte din ea sub forma unei sere sau pe toată ca să știu o socoteală. Mai vedem. Și ar mai fi aleile din piatră albă mărgăritar și dat un baiț maro închis peste paturile alea de lemn ca să fie în contrast cu aleile. Dar deja visez frumos.

Deocamdată, arată cam așa:

Cum am făcut un șopron pentru lemne

Cum am făcut un șopron pentru lemne

     Pentru că vântul bate iarna perpendicular pe ușa de la intrare am apelat la tot felul de protecții care trebuie să fie și estetice măcar așa de ochii lumii. Prima a fost asta cu paravântul. Apoi, la pachet, a venit partea cu gardul și șopronul de lemne/unelte și chestii care pot sta în frig cvasiprotejate.

Gard_01

Gard_02

Gard_03

 

Gard_05

 

Gard_07

Gard_08

Gard_09

Gard_10

Gard_11

 

 

șopron_lemne_03

șopron_lemne_04

 

șopron_lemne_03

șopron_lemne_05

 

 

șopron_lemne_02

șopron_lemne_01

Șopron lemne_13

Șopron lemne_12

Șopron lemne_15

Șopron lemne_11

Cum aprinzi focul cu magneziu și amnar

Cum aprinzi focul cu magneziu și amnar

      N-ai cum să uiți secvența aia din Naufragiatul când se întoarce Tom Hanks în civilizație și aprinde bricheta: într-o secundă avea foc, după ce el se chinuise câteva zile să aprindă focul. Ca să nu pățești ca el, e bine ca după ce ti-ai cumpărat orice instrument care ține de supraviețuire, să-l și testezi, să exersezi să-l folosești ca să vezi dacă poți face chestia aia. E valabil pentru orice, de la briceag la amnar. Sau cel puțin poți să te uiți la clipuri d'astea pe care să ți le amintești când ești pierdut în pădure cu trusa ta de supraviețuire în rucsac.

Așa apar noi localități

Așa apar noi localități

De la niște nebuni curajoși care și-au luat lumea-n cap și au plecat să trăiască de nebuni în mijlocul pădurii, în mijlocul  Nowhereland. Meet swedish homestead:

Și zici că vrei un homestead?

Și zici că vrei un homestead?

     Înainte să te arunci cu capul în față pentru că ai văzut articole cu hipsteri care și-au făcut case din pământ, poate n-ar fi rău să te uiți la unii care știu despre ce vorbesc și să iei decizia asta cu cele mai detaliate informații, despre cum e când nu e ca-n povești! Wranglerstar e doar unul dintre cei mulți care au un homestead și sunt prezenți online cu diferite chestii despre modul ăsta de viață. N-ar fi rău să-l asculți înainte să lași jobul călduț de la multinațională pentru aerul curat din natură!

Să ne-nțelegem: sapi o groapă-n pământ și ai acoperiș deasupra capului. GRATIS!

Să ne-nțelegem: sapi o groapă-n pământ și ai acoperiș deasupra capului. GRATIS!

     Deci ce să mai vorbim de o casă de 3500€. E deja lux! Ideea de a nu fi dator la bănci e grozavă, la fel și tendința de a face lucrurile cu mâna ta și cât mai ieftin, dar de la asta și până la a sta 30-40 de ani într-o căsuță de chirpici cu paie în pereți e cale lungă. Pentru că lucrurile nu sunt ce par a fi, căsuță din povești. Da, chiar povești de adormit corporatiștii mileniali speriați de bănci și credite!

– Chirpiciul crapă și trebuie să-i faci un face-lift aproape în fiecare an.

– Lemnul "se lasă" lucrează, deci casa practic scade în înălțime destul de repede. Casele din Maramures, fără etaj și din bărne scadeau cam juma de metru. Atenție la geamuri!

– Nu stiu cum e cu șoarecii. Eu am avut un șoarece în pod în condițiile în care am alei de beton în jurul casei. Cum o fi cu asta de pământ? Practic conviețuiești cu o familie de șoareci!

– Mentenanța la o casă normală îți mănâncă o grămadă de timp, dar minte la una de pământ.

– etc.

Sunt multe inconveniente pe lângă avantajele astea financiare.

Aaa, da! Iar povestea cu mâncăm din ceea ce producem! Cât? 2%, 5% hai 10% pe an? Să fim serioși!  Un homestead e fulltime job și nu e pentru hipsteri slăbănogi!

 

foto

Povestea cu perfecțiunea

Povestea cu perfecțiunea

     În proiectele mele de bircolaj nu urmăresc perfecțiunea, pentru că perfecțiunea o fac roboții ăștia din clipul de mai jos. Și, nu știu voi cum sunteți, dar mie mi se pare al naibii de plictisitoare, rece, fadă, fără personalitate. Da, e frumos, dar e un frumos rece, fals, sec. În tot ceea ce meșteresc pot să vă spun o mică poveste. De ex.: "vezi acolo șipcile alea? Vezi că nu sunt chiar la fel depărtate ca celelalte dacă te uiti atent de aici? Știi de ce? Pentru că ultmul stâlp a intrat mai mult în pământ decât restul. Dar știi de ce? Pentru că  groapa lui a dat peste  o galerie de cârtiță și a intrat puțin mai jos. Nu, cârtița nu mai e acolo. A prins-o labradorul după 2 ani de pândă."

     Și tot așa pot să vă spun despre majoritatea finisajelor de la mine din casă. Sunt făcute imperfect de mine. Sigur, uneori imperfecțiunile nu sunt acceptabile, dar ele dau naștere unor noi proiecte de "reparare" a lor și tot așa până ajungi la un optim, între poveste și perfecțiune,  pentru că noi, oamenii, de acolo suntem!

     Cam toți cei cu care vorbesc sunt nemulțumiți de pereții lor, că nu sunt drepți, că la colțuri sunt așa și pe dincolo, că gletul e nu știu-cum. Și mie-mi vine să râd. Măi oameni buni, aveți o casă, bucurați-vă de ea. Punct! Sigur putem povesti despre imperfecțiuni, dar doar ca să nu stăm degeaba în jurul paharului de vin, dar altfel, ele nu trebuie sa fie mai mult decât un subiect trecător de discuții sâmbătă seara. Atât!

     Cine vrea perfecțiune, poate apela la roboții ăștia tâmplari să le facă exact, perfect ce și cum vor ei. Lemnul, este despre oameni, despre povești, despre căldură.

https://www.youtube.com/watch?v=Fb4j51Mor20

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com