Browsed by
Category: DIY

Pentru ca toți avem numai idei, lipsa lucrurilor practice și simple ieșite din mâinile tale e dureroasă. Trebuie să reînvățăm să meșterim tot felul de chestii. E distractiv.

Am dus lumină în Maramureș

Am dus lumină în Maramureș

     Am fost săptămâna trecută într-o nouă acțiune de teren din cadrul proiectului "Lumină pentru România" al asociației "Free Miorița". Pentru mine a fost a doua acțiune de teren, după cea din Botoșani de la Balta Roșie din iunie. Cornățea este un cătun din comuna Poienile de sub Munte, la o aruncătură de băț de granița cu Ucraina.

Țara huțulilor

     Aici trăiesc huțuli. O populație veche, cu origini incerte și asemănări culturale cu alte populații ce trăiesc cvasi-liberi de restul legilor în cam toată zona Subcarpaților de prin toate țările pe care acest lanț muntos le străbate. La noi, vorbesc din tată-n fiu o limbă slavă, asemănătoare limbii ucrainiene. Unii cred că sunt urmașii slavizați ai dacilor, iar noi restul am fi urmașii romanizați ai dacilor. Oficial s-au declarat români, la școală merg și învață limba română, dar de pe un munte pe altul, ei poarta adevărate conversații lungi, urlând unii la altii în limba pe care au învățat-o în casă.

      Acolo timpul și spațiul sunt cu totul altele. Mersul la vecinu', la școală, la stână, la joacă, sunt dilatate, timpul și spațiul, devenind cumva irelevante prin trecerea lor. Viața este un continuu fără început și sfârșit, o repetare a unor cicluri nenumărate și nenumărabile, zi-noapte, vară-iarnă, naștere-moarte. Dacă vreți, e un fel de Nirvana mioritică.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_12

Free Miorita_Poienile de sub Munte_13

Free Miorita_Poienile de sub Munte_14

 

Free Miorita_Poienile de sub Munte_16

Free Miorita_Poienile de sub Munte_17

Free Miorita_Poienile de sub Munte_18

Free Miorita_Poienile de sub Munte_19

Free Miorita_Poienile de sub Munte_21

Free Miorita_Poienile de sub Munte_22

Free Miorita_Poienile de sub Munte_23

Free Miorita_Poienile de sub Munte_24

Free Miorita_Poienile de sub Munte_25

Free Miorita_Poienile de sub Munte_26

Free Miorita_Poienile de sub Munte_28

Free Miorita_Poienile de sub Munte_29

 

Free Miorița_Poienile de sub Munte

 

Free Miorița_Poienile de sub Munte_01

     Bun, în lumea asta ne-am dus noi să punem lumină cu ajutorul panourilor fotovoltaice. Anterior acestei acțiuni, mai ample, Free Miorița a mai montat panouri la școala primară de aici. Acum, vreo doi dintre huțuli, au prinș jmecheria cu "tablele" astea magice și au făcut pe dracu-n patru și si-au pus și ei. Unul a prins ocazia și a lucrat în Anglia, a venit acasă și și-a pus lumină cu un panou fotovoltaic. Altul, cu o stână ceva mai sus, pe munte, are "o relație" și aduce turiști austrieci cu jeepurile pe poienile lui.  Și ălora le place libertatea asta și vin aici și dorm în jeepuri, fac grătare și se uită la stele vara. Și ăla și-a pus un panou fotovoltaic, dar i se arsese becul și i-am dat noi o baghetă de leduri la 12V.

     Prioritate au avut, ca de obicei, casele cu copii. Cartierul general, adică acolo unde puneam masa, a fost într-o casă "din centru". femeia casei de aici are 32 ani și 9 copii. Faceți voi calculele. Ce sa faci, dacă n-ai lumină?! Cât am stat noi acolo, ei s-au mutat undeva mai sus, la ceva stână, unde aveau și semnal mai bun și ne-au pus  nouă toată casa la dispoziție.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_11

Un alt vecin ne-a ajutat cu o magazie în care am ținut toate echipamentele și sculele, alții au dormit prin vecini ca să nu dormim noi la cort. Am "ocupat" vreo 3 case timp de 5 zile. Toate bagajele și echipamentele le-am urcat  de jos, de la mașini cu căruțele. În poza asta de mai jos vedem cum localnicii pun umărul să-și construiască un drum nou. cam 6 km. Primăria sapă în munte cu "castorul" care, dacă nu știați e manevrat de un castorist, iar o masculantă mică, ciudată, le aduce piatră de munte pe care sătenii o împrăștie pe drum.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_06

Free Miorita_Poienile de sub Munte_10

Sistemul

Ca și în celelalte acțiuni, sistemul a fost compus dintr-un panou fotovoltaic de 250W/h, un regulator de încărcare, o baterie de 120Ah, și un invertor cu sinusoidă modificată de 600W. Lumina vine de la niște lămpi  (baghete) cu leduri la 12V, care, din estimările mele, scoate undeva la 400-500 de lumeni sau cel puțin așa mi se pare mie. Oricum lumina este arhisuficientă pentru cămăruțele lor micuțe, dar călduroase.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_30

Finanțarea

     Campania aceasta a fost posibilă pentru că destul de mulți oameni au decis să redirecționeze cei 2% către Free Mioriță. Când s-au adunat suficienți bani, s-au cumpărat toate materialele necesare și am purces la drum. Asadar, începând cu anul următor, dacă vreți să știți exact ce se întâmplă cu cei 2% puteți să-i direcționați către Free Miorița și noi, voluntarii vom avea grijă ca și alte case și alți copii să poată să-și facă temele le o lumină normală, alta decât cea de la lampă sau lumânare.

      Numărătoarea a ajuns la +70 de sisteme instalate, dar sperăm să mergem mai departe. În România sunt în jur de 100 000 de gospodării fără curent electric. Drumul e lung!

 

Îmi plac ușile astea de hambar

Îmi plac ușile astea de hambar

     Dar nu prea le-am găsit locul. Aș avea un loc pentru ele, dar mai poate aștepta.  Oricum, dacă ar fi să fac vreodată una, așa aș vrea să arate:

Sunt amuzanți americanii, cum se bucură ei că fac vin

Sunt amuzanți americanii, cum se bucură ei că fac vin

     Mă uit la omul ăsta care trăiește în ceea ce se cheamă la ei seflsufficient homestead, adică exact ce fac oamenii de la țară la noi de… când se știu: trăiesc de pe urma muncii lor și a pământului. Bine, el a mai băgat și faza asta cu vlogul, dar per ansamblu cam aia fac și ei acolo.

     Azi domnul Wranglerstar ne arată cum face el vin pornind de la zero, adica de la struguri, respectiv must.  Mă rog, la el nu sunt struguri sunt boabe de soc :)), dar ideea e cam aceeași. Și ce se mai minunează la cum fierbe mustul ăla și cum iese gazul… în fine, este într-adevăr fascinant, dar noi făcând asta de mici copii, crescând practic cu botu-n must, uităm să apreciem niște chestii cu adevărat minunate. Cred că dacă i-aș mai spune că zeama de struguri se poate bea așa cum este, ar fi și mai fericit. Dar ce să mai bei, că la cât must a făcut el acolo, dacă mai și bei din el, nu-ți mai rămâne decât fix de-un șpriț peste friptura de Crăciun. Chiar sunt curios cum o fi vinul ăla din boabe de soc. A încercat careva?

O femeie cu o bormașină e chiar ok

O femeie cu o bormașină e chiar ok

     Azi avem un proiect interesant, ușor de făcut, după cum se vede, de către o tipă hotărâtă echipată cu o bormașină și un fierăstrău electric. Sigur doamnelor, puteți cere celor de la Hornbach să vă facă toate tăieturile alea, dacă aveți totul măsurat, iar vouă nu vă revine decât plăcerea de a da găuri și înșuruba diversele bucăți de lemn. Luați pernițele de la Ikea și gata canapeaua! Cam așa:

Mă bat gândurile să încerc să fac o canapea ca asta

Mă bat gândurile să încerc să fac o canapea ca asta

     Știu de modelul ăsta de mai multă vreme, era puțin altfel, ca în poza de mai jos. Am vrut să-l fac, apoi am realizat că e de vreo 2 ori mai scump decât cea mai ieftină canapea de la Dedeman așa că l-am amânat. Acum dau peste ceva similar, probabil mai ieftin. Probabil. Și aș vrea să încerc.

     În altă ordine de idei, nu înțeleg oamenii care dau cu o vopsea așa de urâtă peste frumusețe de model de lemn natural. De ce ai face așa ceva? Ar trebui interzis prin lege.

canapea-busteni

Fără taxe pe reparații?

Fără taxe pe reparații?

     O posibilă soluție la societatea consumatoare de bunuri și servicii, crede Suedia că este, relaxara taxelor pentru serviciile de reparații de chestii. Pe principiul s-a stricat pantofu, mă duc cu el la cismar și-l repar, în loc să iau alții noi.

     Teoretic sună bine, numai că în multe privințe, bunurile de larg consum sunt gândite să nu poată fi reparate. S-a rupt o piesă de plastic, o rotiță, un ceva turnat din ceva. N-ai ce să mai repari la aia. Sau reparația nu face cât e bunul respectiv nou. Nu cred într-un efect de amploare al unei astfel de politici pentru simplul motiv că e în anititeză, contra curentului mondial impus de forta de munca ieftină din țările slab dezvoltate care au nevoie de volume noi de bunuri pentru a supraviețui.

     Chinezul nu-ți va face jucării pe care să i le repari lu' ăla micu', pentur că el are nevoie să-i dea de muncă în continuare amărâților din provinciile sărace și preferă să-ti dea o jucărie nouă, mai ieftină decât ai putea tu s-o repari. Eventual îți face chestii de unică folosință. Multe, iefitne și proaste! Cam ăsta e trendul economiei mondiale. Poți combate chestia asta local? Nu știu, dar e interesant de urmărit

 

Cum mi-am făcut gardul dinspre Nord

Cum mi-am făcut gardul dinspre Nord

      Mă rog nu e chiar nord, nord, curat, dar e destul de dinspre nord și eu îi zic așa pentru că perpendicular pe el bate vântu toată iarna. Deci e un fel de parazăpadă, atât cât s-o putea, pentru că e greu să te iei la trântă cu natura.

Costuri (aproximative) = 3200 lei pentru 22,3 m de gard, astfel:

– lemn: 1450 lei

ulucă- 96*14.60 lei= 1401 lei

cusaci = 50 lei (aproximativ, nu mai țin minte)

– fier: 750lei

stâlpi patrați (60mm) cu grosime de 3mm – 650 lei

plasă de fier de 3mm grosime – 100 lei

– beton: (la CIFA) 2,5mc = 500 lei

– Vopsea/lac (minim) 500 lei

– Manopera: de neprețuit! 

Mod de preparare:

1 – Am săpat un șanț. Pare simplu, dar nu e. Și mai ales, e al naibii de greu. Cel puțin așa a fost la mine pământul: Tare! În plus am dat peste ciment, rădăcini, pietre. Nu l-am săpat adânc, are în medie cam 30 cm, pentru că n-am avut nevoie. Rolul lui este unul pur utiliatar, și anume să nu treacă lighioanele pe sub gard și să nu stea scândura în umezeală. Nu e fundație, nu am zid de cărămidă pe el, nu are ce greutate să sprijine. Știu, am auzit că o să  înghețe pământul și o să-l scoată afară. Nu cred, dar vom vedea.

Cum faci un gard_2

2- Armătura. Am cumpărat plasă groasă de 3 mm, am tăiat-o, am îndoit-o în formă de U și am pus-o în șanț pe post de armătură să nu crape betonul și să-i dea puțină reistență cât de cât. 

3- Stâlpii. Cu 50 de lei am luat un burghiu de pământ cu ajutorul căruia am făcut gropile pentru stâlpi. Astea au fost ceva mai adânci. Aproape 1 m. Aproape, nu chiar. Stâlpii sunt pătrați cu latura de 6 cm, din oțel gros de 3 mm și lungi de 3 m. În total stau în beton 1m.

Cum faci un gard_1

5- Cofragul.  Am cumpărat scândură, cusaci și negrese pentru cofrag. Am folosit, evident, și resturile de scânduri pe care le mai aveam prin curte, dar majoritatea scândurii pentru cofrag am cumpărat-o din Brico-depot. 14,60 lei bucata (4000mm X 120mm X 22mm). Ceea ce am folosit la cofrag, am recuperat-o frumos, am curățat-o și am folosit-o din nou pe post de uluci la gard.

Cum faci un gard_4

Cum faci un gard_5

Am cofrat totul, pregătit și comandat CIFA. Am turnat și a doua zi am decofrat.

Cum faci un gard_6

Cum faci un gard_7

6 – Uluca. Între stâlpi am prins câte 2 cușaci  (5X5) per interval. Colțare și șuruburi autofiletante în fier. Cușacii i-am prins de colțare cu negrese. De cușaci, am prins în negrese scândura tăiată la 2m. 189 de bucăți de scândură la 2m.

Cum faci un gard_11

Cum faci un gard_8

Cum faci un gard_9

Cum faci un gard_10

 

     Cu ce-l voi vopsi? Nu știu încă, dar va fi un baiț și apoi un lac tranparent. Mai nou am văzut că exisța  un fel de vopsea (baiț cu lac amestecat) transparentă, adică lasă și ea să se vadă fibra lemnului, nodurile și alte chestii d'astea. Vom vedea. Va trebui să fie ceva de nuanța mahon  sau ceva spre roșcat puțin ca să semene cu cealaltă ciudățenie de gard, deși mie nu mi se pare deloc obligatoriu să am toate laturile gardului de aceeași culoare!

Cum să ascuți un cuțit ca un profesionist

Cum să ascuți un cuțit ca un profesionist

Un rus a inventat un fel de mașinărie, un instrument de ascuțit cuțite foarte profesionist, aș zice eu. Cu așa ceva poți ascuți orice cuțit cu perfecțiunea unui mester bătrân care a ascuțit cuțite toată viața lui și cunoaște toate tainele meseriei.

O nouă idee de șezlong

O nouă idee de șezlong

Care mi se pare de-a dreptul genială. Ușor de făcut, superbă ca design, rezistentă ca pentru 100 de ani.

Boala cu prețul

Boala cu prețul

     Am văzut în mai multe situații boala asta de a nu arăta prețul. Inclusiv pe olx sau chestii similare, sunt sute de anunțuri în care nu se afișează prețul. Văd și pe facebook pe diverse grupuri, oamenii care vor să vândă, dar pur și simplu nu afișează prețul. În timp ce în cazul unora e lipsă totală de spirit comercial din naștere, alții o fac dintr-un exces de zel, din studii, din strategii de marketing de 2 lei, din prea deștepți ce sunt.

     Acum vreo doi ani le-am zis celor de la Hornbach să afișeze prețul pe online, la produse. Au zis că se gândesc. Cineva de acolo s-a gândit așa de bine că situația e aceeași. În schimb avem cataloage cu proiecte. La fel și franțujii de la Leroy Merlin. Ne zic ei ce ar trebui să meșterim la noi în bătătură.

     Ce nu înțeleg strategii din magazinele astea e că românii nu duc lipsă de proiecte. Abia am dat cu nasul de magazinele de bricolaj și treburi avem din plin, proiecte găsim că suntem un popor inventiv care a supraviețuit penuriei comuniste. Ce n-am avut până acum au fost uneltele și materialele pe care să ni le permitem. D'aia găsim și acum tot felul de încropeli de scule. Unele chiar mai bune decât mărcile renumite.

     En fin, revenind la preț. De ce fratele meu alb, să nu vrei să arăți prețul? Ai auzit în manualele de marketing că dacă-ți trec pragul fizic sigur cumpăr ceva? Vrei neapărat să bat kilometrii ca să aflu prețul pe motiv că o să iau io de la voi odată ce intru în magazin? Ei bine, nu! Eu cel puțin nu fac așa. Aseară am ieșit din Leroy fără nici o cumpărătură. Pur și simplu pentru că nu aveau ce căutam. Și am mai văzut oameni făcând asta. Încet, încet o să începem să învățăm pe unde se iese fără cumpărături.  Sigur, mai decent ar fi fost să aflu asta online. Dar NUUUU voi știți mai bine și ne bagați pe gât cataloage tematice, cu proiecte și sfaturi utile. Păi voi nu știți că e imposibil să-i dai un sfat unui meșterilă român? 🙂 Ei le știu pe toate și știu mai bine ca voi. Dați-le frate ce vor ei, nu ce vreți voi să le dați, că nu se pupă una cu alta.

Singurii care au înțeles cu adevărat spiritul lui meșterilă mioritic sunt cei de la Dedeman și Brico Depot. Ăștia sunt singurii care au preturile pe site-urile lor de tip 2008. Dar nu e bai, ne facem treaba cu ele și ne scutesc să alergăm aiurea niște kilometrii.

DIY

LEGO pentru oameni mari

LEGO pentru oameni mari

Știți bine că diferență între băieți și bărbați e dimensiunea jucăriilor lor. Iată un lego pentru oameni mari, totul la scară 1:1. Cu d'astea gata făcute să te tot joci!

Filmul cu Balta Roșie

Filmul cu Balta Roșie

Am găsit în sfârșit filmul făcut la Balta Roșie unde am adus lumină cu ajutorul panourilor fotovoltaice alături de Free Miorița.

 

Un proiect pentru zilele alea reci de toamnă…

Un proiect pentru zilele alea reci de toamnă…

…în care vrei să stai dezbrăcat într-o cadă plutitoare plină cu apă fierbinte pe un lac de munte cu o bere rece.

Cum să vă faceți vara sanie

Cum să vă faceți vara sanie

     Ca să nu ziceți ca nu v-a zis nimeni, e cazul să vă apucați să vă faceți sanie cât încă mai ține vremea cu noi. Aveți mai jos absolut toate detaliile.

Pentru începători 10 chestii utile dacă meșterești prin casă

Pentru începători 10 chestii utile dacă meșterești prin casă

    De la cum să nu-ți dai cu ciocanul în deget, dar totuși să bați un cui și până la "cum să strici un bonfaier tăind un șurub" găsiți mai jos 10 prostioare pentru când vă chinuie talentul de bricoleor:

O bancă și o masă de grădină

O bancă și o masă de grădină

     Iată cum face băiatul ăsta o bancă și o masă de grădină care să te țină cel puțin 2 generații.

Cum faci inele din lemn

Cum faci inele din lemn

     Sunt mai multe metode de a face inele din lemn, dar mie îmi place asta pentru că folosește lemn brut, pleacă de la o bucată brută de lemn și o transformă într-un inel simpatic de hipster.

 

 

Aplice din lemn

Aplice din lemn

     Așa cum spuneam, am încercat tehnica tradițională japoneză de conservare și colorare a lemnului prin ardere superficială. Pretextul a fost testul unor aplici pentru becuri. Am luat o bucată de lemn ordinară, am tăiat-o în cea mai ușoară formă de tăiat, (nu asta mă interesa).Găurile au fost ca să testez un efect, care n-a prea fost de mare efect! :). Am ars, am șlefuit, am testat pe post de aplică. E cu "NUP", adică "nu prea". Data viitoare voi încerca alt model pe principiul ăsta. DAR metoda asta japoneză e ok. Se face ușor și e de efect. Ce trebuie știut dacă vreți s-o încercați este faptul că lemnul trebuie să fie cât mai brut (nerindeluit, neșlefuit) Pe suprafețe de lemn finisat, efectul e mult mai superficial.

Ardere lemn_tehnică japoneză_2

Ardere lemn_tehnică japoneză_1

Ardere lemn_tehnică japoneză_4

Ardere lemn_tehnică japoneză_5

Ardere lemn_tehnică japoneză

 

     După etapa asta se șlefuiește și rămâne frumos fibra lemnului în nuanțe mai închise sau mai deschise. Nu mai am pozele finale. A fost un proiect de test, însă tehnica e ok. O voi folosi pentru alte destinații!

 

Ardere lemn_tehnică japoneză_6

 

 

Tata nu muncește, intră în atelier și se joacă

Tata nu muncește, intră în atelier și se joacă

     Cât de tare e chestia asta! Câți dintre voi aveți copii care pot să le spună asta prietenilor lor?

"Ce muncește taică-tu? Tata nu muncește, intră în atelier și se joacă"

     Ăsta e spiritul care lipsește societății noastre: JOACA. Bine, toate beneficiile evoluției societății sunt superbe, de la AC la fotovoltaice, dar ceva îmi spune că scânteia "nașterii" lor nu a venit din joburi anoste de la 9 la 5. Unii sunt făcuți pentru astfel de joburi, bravo lor, keep up the good work, e nevoie și de asta. Alții însă (majoritatea aș spune eu) nu prea. Și de ăștia mi-e cel mai milă.

 

Face lift pentru scânduri ordinare

Face lift pentru scânduri ordinare

      Astăzi învățăm o variantă tradițională japoneză de conservare a lemnului prin… ardere și pentru a-i da o față specială. Lucru destul de util pentru că din lemne ieftine puțin prelucrate, prin metoda asta, poți obține niște lemne cu aspect deosebit folosite în special în proiecte în care lemnul este expus privirilor. Ca obiect decorativ. 

     Cu o flacără se arde superficial lemnul. Părțile mai dure ale lemnului se vor înnegri mai greu sau deloc, iar cele mai moi se vor face negre. După această ardere superficială, se curăță și se dă cu ulei, lac sau ceva protector, evident… transparent.

O vom încerca și noi, dar la o scară mult mai mică pentru că n-avem arzător așa mare și încă nu vrem să dăm foc la magazie. Vom vedea ce iese în week-endul acesta!

Ultima fiță din 2011 în materie de sală

Ultima fiță din 2011 în materie de sală

…e să dai cu barosul într-un cauciuc de volă sau de tractor. Ceva mare să fie. Păi bă băiatule de ce irosești tu toată energia aia așa aiurea? Zi mie că am vreo douăj de stâlpi de bătut în pământ la gard. Sau măcar ajută-i pe băieții ăia de la vulcanizările de pe centură că se chinuie săracii. Când trage câte un camion d'ăsta pe dreapta la ei, zic merci ca nu e tractor cu pană pe spate. Fă bă băiatule ceva util pentru omenire. Du-te la strâns baloți, sparge lemne cu securea, fă ceva că e păcat de mușchii ăia să se obosească așa aiurea!

Cum am făcut o bancă Leopold

Cum am făcut o bancă Leopold

     Vă spuneam că o să fac și eu o bancă leopold ca asta. M-am uitat prin curte să văd ce scânduri mai am pe acolo. Nu aveam eu materialul cerut de proiect, dar ceva, ceva am găsit eu să recondiționez. Niște scânduri pe care le-am folosit ca și cofraj când am turnat aleile de beton prin curte. Am ales ce-am putut de acolo și am trecut la treabă: Măsurat, tăiat, șlefuit, îmbinat cu șuruburi și vopsit.

     Pentru că n-am avut materialul cerut de proiect, am făcut mici modificări de întărire (ramforsare?) Dar per ansamblu e p'acolo.

Banca Leopold

Banca Leopold_1

Nu știu cum a apărut poza asta.

Banca Leopold_2

Banca Leopold_3

Banca Leopold_4

Banca Leopold_5

Banca Leopold_6

Banca Leopold_8

Un cântar manual genial

Un cântar manual genial

     Mi se pare că pe vremuri oamenii simplii erau geniali. Ceea ce azi nu prea mai e valabil. Uitați-vă la cântarul ăsta de mână. Cât de genial să fi fost cel care l-a meșterit prima dată, ce ar fi putut face omul ăla cu resursele de azi.

 

Nu vi se pare ca avem prea multe “trebuie”?

Nu vi se pare ca avem prea multe “trebuie”?

     De câteva zile am inceput iar să mă trezesc noaptea și adorm greu la loc. Așa că-mi zboară mintea aiurea. Și mă gândeam azi-noapte la chestiile pe care trebuie să le fac. Și sunt o grămadă. Mă refer la nimicurile zilnice. Trebuie să spăl mașina, trebuie să mergem la cumpărături (și aici pentru o grămadă de chestii care trebuie, nu neapărat că le vrem, dar ne trebuie).

     Punând în balanța chestiile pe care trebuie să le facem cu cele pe care vrem să le facem, dă cu virgulă rău de tot. Cel puțin la mine.Trebuie să facem curat, trebuie să facem mâncare, etc, etc, etc. Dar cum rămâne cu vreau? Vreau să citesc, (bine, eu mai puțin, dar poate unii dintre voi vor și nu pot pentru că trebuie să facă alte chestii). Sau vreau să: cioplesc în lemn, merg la pește, merg pe munte, orice hobby sau orice care nu ține de mentenanța unei vieți cotidiene relativ normale. Pentru că după ce faci toate "trebuie", constați că rămâne prea puțin timp pentru "vreau să". Și e nasol. Deci cum mai scăpăm de "trebuie"? Cum facem loc și pentru "vreau să"?

 

foto

Cum se face un trepied pentru ceaun

Cum se face un trepied pentru ceaun

Ai nevoie de o forjă, nicovală, ciocan, clește și  niște fierbeton. Îmi plac lucrurile făcute pentru 100 de ani. Ca ăsta!

 

Cum să-i faci o praștie lu’ ăla mic

Cum să-i faci o praștie lu’ ăla mic

…sigur, nu e o idee prea bună, n-aș recomanda chestia asta decât la vârste ceva mai mari, DAR, ce aș recomanda implicarea în facerea de chestii. Chiar și cum ar fi asta.

Cum faci o bancă Leopold

Cum faci o bancă Leopold

     Genul ăsta de bancă e mișto pentru că e ușor de făcut, pare comodă și e un proiect destul de ieftin. Îl voi încerca și eu în funcție de ce resturi de scânduri mai găsesc prin curte.

Apă de băut din mare folosind energie solară

Apă de băut din mare folosind energie solară

Știți că în Gaza e o problemă cu apa. S-a făcut un comitet al apei în care să se înțeleagă, dar tot nu se înțeleg. Un gigel și-a făcut propria stație de desalinizarea a apei din mare folosind distilarea cu ajutorul energiei solare. Procedeul e vechi, doar sursa de energie e ceva mai nouă.

 

Cum am făcut un șezlong

Cum am făcut un șezlong

Există poate, sute de proiecte pe internet despre cum poți să faci un șezlong. Eu am ales unul care mi s-a părut cel mai simplu, de la Ana White.

 

șezlong

     Cam așa trebuia să iasă, dar cum încă nu m-am învățat minte să aleg lemnele bine, la un moment dat proiectul a cedat. Bratele care formează picioarele din față și spătarul au avut 2 noduri, amândouă, cam pe la jumătate. Și da, a căzut după ce m-am pus cam a 10-a oară pe el. Ceva nu-mi plăcea mie cum se simte. 

     Proiectul ăsta mi se pare destul de simplu așa că nu l-am documentat chiar la fiecare etapă.

șezlong_1

șezlong_2

șezlong_4

șezlong_6

 

 

     Nodurile alea două, teoretic le-am văzut, practic, nu m-am gândit că o să cedeze. Într-un final, au cedat. După ce am acoperit partea de șezut, l-am tot testat să văd cum se comportă. La al 10 test, nodurile au cedat și poc! ne-am împrăștiat pe jos. Și eu și șezlongul. Era seară și eram dezamăgit de cum mergeau lucrurile. Iubita mea mi-a reamintit faptul că în realitate lucrurile nu sunt ca pe Pinterest, ceea ce era evident deja, :)), iar fi-meu cel mare mi-a scris cu niște cărbuni pe un lemn: "TATI NU FI MAISUPARAT" 🙂


șezlong_7

     Bun, am adunat lemnele de pe jos, am luat o mică pauză după care "back to the white board", cum zic tâmplarii, vorba vine, că n-am nici o tablă albă, doar mă holbam la grămada aia de lemne adunate pe jos și mă gândeam ce-aș putea face cu ele, altceva decât un foc de tabără, că asta fusese prima idee și prima idee în astfel de momente nu e întotdeauna cea mai bună. După un timp, mi-a revenit inspirația (oricum n-aș fi putut dormi știind că am eșuat la un proiect atât de simplu) și am început să le rearanjez. În cele din urmă a iești chestia asta.

șezlong_9

șezlong_8

șezlong_10

A doua zi a ieșit și Cafeluță ăsta din bîrlog cu privirea pierdută că nu cred că focalizează prea bine încă și lucrurile arătau mult mai bine.

Cafea cu lapte

     După o ultimă șlefuire și rotunjire a marginilor tăioase l-am dat cu baiț (nuc) de la Sadolin. Va urma lacul protector transparent și desigur niște pernuțe din burete tot home made. Pâna acum se pare că ține, se simte mai rigid, am avut curaj chiar să beau și o bere în el. 

șezlong_11

șezlong_13

Cum să finisezi proiectele din lemn

Cum să finisezi proiectele din lemn

     Se pare una dintre cele mai ieftine variante este uleiul mineral aplicat în câteva straturi bine absorbite de lemn. Peste uleiul mineral, zice băiatul ăsta, că dă cu ceară. Mie mi se pare un fel de lac. Eu folosesc lac peste tot și pare ok.

Cum faci săpun din ulei de măsline

Cum faci săpun din ulei de măsline

Mi se pare ciudat să risipești atât ulei de măsline pentru săpun, dar hey… dacă vrei să ai cel mai jmecher săpun făcut de tine evă', iată o rețetă.

Cum faci lipici din rășină de pin

Cum faci lipici din rășină de pin

Înțeleg că este foarte rezistent.

 

Am mai învățat o meserie

Am mai învățat o meserie

     E bine să știi să faci diverse chestii. De curând am cumpărat o jucărie de la Leroy Merlin care mă ajută să mențin împrejurimile casei la un minim decent. Înălțimea buruienilor de pe marginea drumului și de pe lângă gard, cerea achiziționarea unei motocoase ca asta. Am prins o ofertă la Leroy Merlin și cu aproape 300 lei am cumpărat pârâitoarea din clipul de mai jos.

     Astfel am curat în jurul gardului, pe marginea drumului la mine și vis-a-vis, mențin buruienile din curtea găinilor la o înălțime decentă și alte avantaje asemănătoare. Odată cu eliminarea buruienilor vin și alte avantaje pe lângă cele estetice: se reduce vizibil numărul insectelor de noapte care se ascund ziua la umbra și răcoarea buruienilor. Dintre ele, ați ghicit, cei mai enervanți sunt țânțarii. Mai puține bălării, mai puțini țânțari.

 

Pentru tinerii din PSD

Pentru tinerii din PSD

     Poza asta de mai jos e pentru tinerii din PSD, care probabil nu știu cum se descurcau părinții și bunicii lor pe vremea când în România era la putere tot un partid socialist, cam cum e PSD-ul. Deoarece taticul PSD-ului, PCR-ul vroia să-i arate degetu din mijloc FMI-ului și România să-și plătească datoria externă, toate chestiile au fost date cu porția peste tot. Atât la fabrici și uzine cât și la compatrioți, pentru că trebuia ca toți să ne sacrificăm pentru binele țării.

    Una din multele chestii care se dădea cu porția pe lângă pâine, (apropo, erau două feluri de pâine: albă și neagră, fără ciabata, fără pâine cu semințe, feliată etc.), era și benzina. Mașinile nu circulau toate deodată. Erau mașini cu numere cu soț (adică aveau număr par, cum ar fi acum B 22 XYZ, 22 era par, deci cu soț) și fără soț, adică B 23 XYZ, 23 era fără soț. Atunci numerele erau de forma  2 OT 2122. 2 era cu soț. Azi aveai voie, mâine n-aveai voie.

    Revenind, mașinile circulau într-o zi cele cu nr. cu soț și în altă zi cele cu nr. fără soț. Benzina nu se găsea oricând peste tot. Era și ea cu porția. Și de regulă făceai plinu când prindeai o benzinărie care să aibă benzină. Eh, ca să-ti faci stocuri de benzină sau ca să poți să mergi mai mult decât te ținea un plin la Dacia 1300, trebuia să iei benzină-n plus. Și o puneai într-o canistră. Hey, dar stați, nici canistrele astea nu se găseau la  magazinele de bricolaj.(normal, nu existau magazine de bricolaj. În Slatina de ex., cred că erau vreo 2-3 magazine de genu l ăsta,  care în total aveau marfă cât 2 raioane de Leroy Merlin.)

    Deci nu se găseau nici canistre așa pe toate drumurile. Cine avea, era jmecher sau cu ceva relații la partid. Pe asta o știți și voi, că tot așa e și-n PSD. Ei și atunci muritorii de rând trebuia să se descurce cumva și meștereau tot felul de chestii.

    O astfel de chestie meșterită din nevoia de supraviețuire într-o țară comunistă, am și eu prin magazie, e o canistră de benzină, rămasă de la un prieten, care a moștenit-o de tată-su' care o are și el tot de la tac-su. Bunicu' lu' amicu, meu cum ar veni. Mă rog, ideea e că lucrurile nu se aruncau și când se făceau, se făceau să țină 100 de ani pentru că ei nu credeau c-o să mai scape vreodată de comuniști și întunericul din mințile lor. Asta e o dovadă care ne arată cum se descurau oamenii pe vremea când cel mai socialist partid a dus România pe culmile societății socialiste multilateral-dezvoltate.

Canistră de benzină_2

Canistră de benzină_1

 

 

Cărămizi din plastic reciclat

Cărămizi din plastic reciclat

     Cum de nu s-a gândit nimeni la asta până acum? Mi se pare atât de simplu și de ușor de realizat. Care o fi buba? Nu le place oamenilor să stea în plastic? Izolația? Nu respiră pereții? De ce nu m-am gâdit eu la asta până acum? Ce-i drept am văzut-o pe aia cu sticle de plastic umplute cu pământ, dar asta pare și mai ok.

 

Rucsacul salvator

Rucsacul salvator

     E o poveste mai veche. N-am văzut-o aplicată nicăieri. Probabil că majoritatea oamenilor ar prefera să treacă prin foc decât să se lase atârnați în el. Nu știu nu-mi explic. Mie mi se pare o idee foarte bună, nu știu cum ar funcționa în cazul a zeci, sute de oameni. Cert e că n-am văzut-o aplicată. O fi și nu știu eu.

 

Cum faci compost

Cum faci compost

     Câteva sfaturi utile pentru cei care vor să facă niște compost din resturile vegetale adunate fie de la tunsul gasonului, de la jumulit buruieni, frunze uscate și multe altele. Principiul este ca resturile să aibă în permanență: aer, căldură, apă.

     

O casă ieftină din chirpici

O casă ieftină din chirpici

     Un profesor de desen din Marea Britanie și-a construit o căsuță cu aproximativ 150 lire, adică vreo 800 de lei. Casa e făcută din chirpici, lemne și paie pentru acoperiș. Adică așa cum multe case se făceau pe la noi. Dacă-i pui utilități, o budă normală și un duș cât de cât, e cam tot ce-ți trebuie. Și poti să mergi cu yahtul de-a lungul țărmului de restul banilor! 

sursa

 

Mașină in memoriam

Mașină in memoriam

     Am făcut poza asta pe la începutul lui 2016. Nu mai țin minte exact cuvintele care erau scrise pe spate, dar am reținut mesajul. Era vorba despre faptul că mașina asta a fost recondiționată de fiu în memoria lu' ta-so'! Și mi-am imaginat eu că așa de mult a iubit ta-so mașina aia și așa de mult l-a iubit fi-so pe ta-so încât a prăpădit o grămadă de bani și o grămadă de timp s-o reconditioneze ca să poată umbla mândru cu ea duminica în amintirea lu' ta-so!

Ceva drăguț, mi-a plăcut!

mașina in memoriam

Cum să cumperi ca un minimalist

Cum să cumperi ca un minimalist

     Eu aș zice că astea sunt chiar reguli elementare, de bun simț. Sigur că poți să mai scapi ca vaca-n lucernă din când în când, nu cade cerul, dar dacă per ansamblu le respecți, cred că e de bine. Așadar iată niste întrebări pe care să ți le pui înainte de a cumpăra chestii:

– Chiar ai nevoie de chestia aia?

– Caută informații, fă o cercetare despre ceea ce vrei să cumperi

– Alege chestiile versatile care pot fi folosite în mai multe scopuri. (nu detergent de spalat chiuveta și detergent de spalat WC-ul. Unu și bun la ambele)

– Când cumperi ceva, arunci altceva. Asta mi se pare foarte utilă și te ajută să nu strângi tot felul de chestii inutile.

– Chestiile la modă. Să te întrebi dacă le vei folosi/purta și după ce nu mai sunt la modă și te fac atât fericit chestiile la modă?

– Cumpărați chestii de calitate superioară cu durată de viață mai lungă. Astfel eviți să ai o grămadă de prostioare ieftine. Mai bine mai puține și bune decât multe și proaste.

Unul din tâmplarii mei preferați…

Unul din tâmplarii mei preferați…

…a învățat meserie singur, autodidact, de la fiecare tâmplar cu care a lucrat și… de pe Youtube. Meet Samurai Carpenter.

     Da, știu, e canadian, dar putem trece peste asta! 😀 Îmi place maxim de omul ăsta! Mai că i-aș dona ceva ca să keep us posted!

 

 

În viață e vorba de priorități

În viață e vorba de priorități

Faceți o listă cum zice Warren Buffet în clipul de mai jos. Un exercițiu interesant pentru că trebuie să ne fie clar că nu le putem face pe toate în viață. Deci un top 5 n-ar strica.

O bancă pentru următoarele 5 generații

O bancă pentru următoarele 5 generații

     Am toate sculele necesare folosite în clipul ăsta, mai puțin chestia aia care cred că era ceva rășină cu care a astupat șuruburile, dar  se poate înlocui cu un fel de silicon de lemn sau ceva. Ori poți topi niște tâmâie de la popă din cădelniță sau cum i-o spune la chestia aia cu care împrăștie fum și-n care nu șțiu ce pun, dar țin minte ca puțea groaznic și nu era tămâie sau smirnă cum aveam acasă, d'aia originală de la greci.

     

Atât de ușor poți face o vază pentru flori

Atât de ușor poți face o vază pentru flori

Patru scândurele, zece cuișoare și o sticlă de plasctică găsită-n Vama Veche pe plajă. Asta e tot ce ai nevoie.

Pe cine trebuie să scoți la bere ca să vinzi niște tablouri?

Pe cine trebuie să scoți la bere ca să vinzi niște tablouri?

     Absolut întâmplător și fără să am prea mare tangență cu lumea asta, în afară de niște opere de artă pe care le-am făcut în clasa a 6-a la ora de desen, înterbarea din titlu mi-a pocnit în cap când am văzut știrea asta în care se spune că un artist român a vândut 2 tablouri cu peste 3 mil.€. Bravo lui. Chiar mă bucur pentru el, deși habar n-am nimic despre el. Am câțiva amici, prieteni care pictează, am fost la vreo 2 expoziții d'astea de pictură contemporană și în general am tot văzut o grămadă de oameni care pictează destul de bine. Adică frumos, atât cât pot eu și marea masă de oameni să aprecieze.

     De ex. cineva cunoscut mie vinde tablouri. Destule. Cât îi permite timpul printre alte afaceri. Pictează de când mă știu eu. Dar la el un tablou e 2500 lei sau pe acolo. Oricum e în lei. Și atunci mă întreb, cine dă valoarea asta tablourilor? Că pictura în sine, clar nu! Sunt zeci de mii de pictori, fieare diferit, cu stilul și păsăricile lui. Dar numai câțiva ajung să facă "performanțe" de genul celei din știrea noastră. Cum merge lumea asta a artei?

     Ipoteza mea este că valoarea picturilor este dată de 2 chestii:

povestea de viață a pictorului sau a tabloului. La expozitia la care vă spuneam că am fost acum mulți ani, am aflat ce viață de câine chinuit de muzele facerii de artă avusese pictorul respectiv și cum dormise el ani de zile prin scările de bloc din Berlinul anilor 80-90 sau asa ceva, până să ajungă aici, adică într-o sală de pe Magheru, unde vindea tablouri cu zeci de mii de euro. Deci povestea e cea care vinde! Cu cât ai avut o viață mai chinuită, cu cât zbuciumul creației te-a terfelit mai mult, cu atât ai mai multe șanse să te ridici mai sus. Probabil că oamenilor le plac minunile astea în care cineva se ridică din mocirlă până la înaltul cerului, țopăind pe culmile succesului. Tu muncitor de corporație de la 9-5, îți dai seama că n-ai nici o șansă! Ce poți sa spui? Că mergi așa din cauza aerului condiționat? Că degetele sunt așa de la mouse? Nu ține, nu e spectaculos, nu vinde.

– În al doi-lea rând, vînd criticii. Criticii sunt ăia care dau valoare tablourilor prin perlele pe care le scot ei despre mâzgăleala ta pe pânză sau pe ce-ți mai debitează mintea să pictezi. Că și aici mai e o jmecherie. Una e să pictezi pe o pânză din Centrul Vechi, ca toți săracii și cu totul alta e să pictezi pe piele de cur de babuin sorbind cafea din aia de  pisică indoneziană E altă jmecherie.

     Concluzia e una singură. Puteți picta voi cât vreți, puteți fi Picasso sau vă puteți tăia o ureche sau… orice altceva… ba nu… dacă faceți asta s-ar putea să vindeți ceva, deși a mai făcut-o unu înainte și s-ar putea să fiți acuzați de plagiat. Revenind. Nu contează cum pictați, dacă n-aveți poveste sunteți degeaba. Și critici, nu uitați să-i îmbătați pe critici. Cu povești sau cu ce vor ei!

foto

Eu le-aș numi tehnici de supraviețuire urbană

Eu le-aș numi tehnici de supraviețuire urbană

     Cu ceva ani în urmă, în unele țări la școală elevii învățau chestii care acum ni se par banale. Chestii care făceau parte din a fi adult. Gătitul e una dintre ele, drămuirea banilor și plata taxelor e alta. Eu aș face o arie culiculară și aș băga în școli câteva materii d'astea pe care le-aș numi, tehnici de supraviețuire urbană. Gătitul, grădinăritul, cum să folosești mașina de spălat, cuptorul, educație financiară, etc. Toate astea ar trebui deprinse în școală.

 

Voi ce cărați după voi?

Voi ce cărați după voi?

În 90% din cazuri nu părăsesc domeniul fără telefon.  În 80% din cazuri telefonului i se adaugă o grămadă de alte chestii. În special de luni până vineri, arsenalul care e nelipsit arată cam așa:

lucruri pe care le cari

Și e aiurea pentru că sunt prea multe. Chestia cu borseta, gentuța, manpurse și alte hidoșenii pică din start. Am încercat, nu-mi plac, nu e pentru mine. I travel light! Deci chestiile astea trebuie să intre în maxim 2 buzunare:

–  Primele care nu vor mai fi plimbate sunt firele. Un cablu la birou, un cablu în mașina, un cablu acasă. Căștile rămân la birou, n-am nevoie de ele în rest.

– Cardul de acces va merge fie în portofel, fie așa cum are telefonul iubitei în poză, un buzunar special pt carduri care se lipește de telefon.

– Cheile de la casă nu vor mai fi plimbate, le opresc doar pe cele de la vestiarul de la birou.

– Am renunțat la antifurt cu cheie contra unui antifurt cu cifru. Deci o cheie mai puțin.

– Un digipas va fi transformat în aplicație pe telefon.

Mai rămân 1 digipas, telefonul, portofelul, brișca, ștampila și cheia de la mașină. 6 chestii sunt mai puține decât 11, dar tot sunt multe.

 

foto

Un Tomahowk dintr-o pilă

Un Tomahowk dintr-o pilă

     Îmi plac toporașele Tomahawk. Există două variante una cu două părți ascuțite și alta simplă. Aici e vorba de varianta simplă, cu forma specifică.

 

 

De când n-ați mai ascultat un reportaj de teren la radio?

De când n-ați mai ascultat un reportaj de teren la radio?

Iată unul. E ceva magic în chestia asta. Asculți închizi ochii și-ti imaginezi, lași cuvintele și sunetele să contureze imaginea. E un exercițiu bun în epoca asta video!

Forever alone ping-pong table

Forever alone ping-pong table

Îmi place scula aia de rotunjit marginile. Detalii de genul ăsta au un mare efect la proiecte mici cum e ăsta.

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com