Fiind sezonul cârnaților a fost nevoie de o afumătoare. Aveam un pachet de lambriu rămas de la ultima cameră amenajată. Am tăiat toate scândurile de lambriu de la 2m cum erau la 1m. Și am făcut 4 plăci, viitorii pereți ai afumătoarei.

Le-am legat între ele cu negrese prin intermediul unor bucăți paralelipipedice de lemn, un fel de colțare. I-am făcut un capac pe care l-am prins cu niște balamale rămase de la niște uși provizorii de anul trecut. Aveam rămas un metru de coș de fum de acum 2 ani de când am montat centrala, pe care l-am ingropat în pământ. La capete am facut 2 gropi: într-una am făcut focul, peste cealaltă am pus afumătoarea.

Bonus!

Cârnații au avut carne de porc și carne de vită de la măcelăria "Tăicu' ș'ai lui" din Bragadiru, usturoi (mărunt românesc, ăla mare chinezesc e o porcărie, nu recomand), piper, sare de la salină, boia de ardei iute producție proprie, puțin ienibahar… cred… și frământați cu spor. I-am lăsat să se usuce juma de zi la vânt rece, după care i-am afumat la foc din lemn de fag uscat, ușor, în etape, cu pauze, timp de 2 zile. Fum rece, evident. Apoi i-am pus în untură topită la garniță. 

Nu am cuvintele la mine să vă spun ce gust genial au.