…și odată cu ea colțul cel mai urât din curte și din suflet.

Nu știu cum e la voi, dar aparent, la mine, provizoriu a însemnat 7 ani. Am făcut magazia asta pe repede înainte după ce m-am mutat la casă pentru că aveam nevoie de un loc unde să țin lemnele de foc și cele câteva scule pe care le aveam atunci. Am facut-o din toate resturile rămase de la diferitele echipe care au lucrat la casă, din materialele rămase de la acoperiș (câteva foi de tablă de ex.), un geam termopan măsurat greșit de furnizor  și pe care mi l-a lasat mie, cuie, cherestea folosită la cofrat și tot așa.

Lemne strâmbe uscate, pline de ciment, cuie rămase de la muncitori, plăci de osb de la baraca de scule a muncitorilor, practic din absolut orice a rămas și a putut fi folosit. Restul, o grămadă mai mare decât asta, a mers la foc.

Acum a venit vremea să o dărâm ca să fac loc altui proiect în zona aia. Probabil un beci, o magazie mai mică și un loc de grătar acoperit. Vom vedea ce va ieși.

Ce mai pot folosi din ce am aici sunt niște dulapi de brad, groși, bine uscați, din care pot face ceva mobilier de curte și niște stâlpi, câțiva, care pot fi folosiți drept popi pentru când o să torn placa la beci și ulterior la alte proiecte. Însă 70% din materialele astea vor merge pe foc și la fier vechi.

Uitându-mă acum la cum am făcut-o atunci și ce-am folosit, îmi dau seama cât de multe lucruri îmi lipseau!