De fapt sunt 2 întâmplări. Mergeam pe stradă prin București, Bd. Titulescu. Mă opresc la o trecere de pietoni și astept culoarea verde. Eram la umbra blocului din față. După-amiază. Genul ăla de vreme în care la umbră ți-e frig, la soare ești ok. Dar eu eram într-o mare umbră. Adia ușor vântul. Oprit la semafor, cum ziceam, simt căldură din spate, la ceafă, în zona capului. Un aer cald. Mă uit după vreo aerisire de metrou, un canal din care ies aburi! Nimic de genul ăsta în jur. Mă uit la soare, deși știam că e după blocul din fața mea, m-am gândit c-am nimerit cu capul la soare și corpul la umbră. Nu era nici asta. Eram complet în umbra blocului. Mă uit iar în spate și ridic privirea: soarele se reflecta într-o fereastră de la etajul 2 sau 3, (nu mi-am dat seama bine că mă orbea lumina) exact pe chelia mea. Și-n bucățica aia de lumină era cald. Băi, dar era distanță, undeva la vreo 20-30 m în linie dreaptă. Nu știu ce geam avea omul ăla, dar mi s-a părut foarte ciudat fenomenul. Practic eram "sub lupă" sau ceva similar.
A 2-a întâmplare a apărut 50 m mai încolo. Mergeam pe un trotuar îngust, cu zăpadă, mașini parcate în stânga, case vechi în dreapta. Trec pe lângă un mic șantier aflat pe partea cealaltă a străzii, și-mi zic în gând: "Uite băi ai dreacu' ăștia ce cofraje jmechere au. Păi dacă aș avea și io plăci d'astea, ar ieși bordura dreaptă și la mine." Și cum mergeam eu cu gândurile astea, cu un ochi la zăpadă și unu la cofrajele ălora și la cât de drepți le ieșiseră stâlpii, mă strigă din mijlocul străzii, peste rândul de mașini parcate buză-n buză, un Dorel, îmbrăcat în echipament, verde, regulamentar, muncitor la micul șantier cu pricina, cel mai probabil.
"Boss, (exact așa a zis) n-ai să-mi dai și mie un leu? Vreau să-mi iau o bere și nu mi-ajung banii. Ăsta e adevărul!"
îmi zise omul de etnie, ridicând din umeri, cu brațele întinse lateral a sinceritate și căciula în vârful capului lasată-ntr-o parte, că era destul de cald la soare. Vă dați seama că-n fața unei asemenea sincerități dezarmante, n-am putut decât să zic: "Dacă nu mai am de un leu, îți dau 5, că d'ăia știu sigur că mai am!" N-a fost să fie, și am găsit și am dat 1 leu unui om!
Nu știu de ce, dar chestia asta m-a făcut să mă simt bine! Voi ce-ați făcut utile pentru omenire pe ziua de azi?
