Sau și mai general, de ce nu avem fotbaliști buni! 

     Pentru că singurul post de radio care mai difuzează muzică e Sport total FM, vrând, nevrând ascult tot felul de informații din sportul românesc pe care nu le găsești nicăieri altundeva, așa, adunate.

În fine, cam pe la orele la care ascult eu, mai mereu e jale mare, plânsete cu bocete, lacrimi de corocodil, vis-a-vis de situația fotbalului românesc. Intervenții telefonice de la te-miri-ce persoane din lumea fotbalului din liga 2-a, a 3-a, de prin toate cătunele țării, echipe d'alea la care jucătorii vin la antrenamente după ce termină jobul sau chestii d'astea.

     Dar să nu credeți că la echipe, care altă dată învârteau milioane, lucrurile sunt mai breze. Aud de exemplu, acum câteva săptămâni, că jucătorii Rapidului, ăia care sunt peste tot acasă, jucau pe… Atenție! navete de bere! Și eu am crezut că e o glumă de autobază, numai că nu e: o navetă pentru egal cu nu-știu-ce echipă, o bere pentru înfrângere și o navetă pt fiecare jucător, dacă obțin victoria, sau cam așa ceva.

Eeh… ăsta e nivelul fotbalului din România la ora actuală. De ce?

1- pentru că nu sunt bani. Da, ok, nu sunt bani, știm cu toții asta și aici e un cerc vicios. Nu sunt bani pentru că nu e performanță și nu e performanța pentru că nu sunt bani. Bun! Trecem peste. De ce nu sunt bani? Pentru că nu s-a construit pe baze serioase. Banii care au fost, au fost bani furați, făcuți ușor, spălați și așa mai departe. Acum nu mai sunt.

2- Alta e buba mare. Mai important decât lipsa banilor este lipsa educației în sportul ăsta. Lipsa unui minim de disciplină.

Generația de aur, de bine de rău, aveau disciplina aia comunistă, inoculată de partid, de școală, peste tot în toate mediile. Oamenii cam știau de frică. Și nu, nu era ceva bun, dar întâmplător s-au adunat câtiva și au obținut niște rezultate uimitoare. În rest nimic, zero, restul generațiilor au fost oglinda evolutiei lu' Mutu care se zbate-n agonie undeva prin lumea a 7-a  a fotbalului. Cand am auzit de el ultima dată plecase de la Ploiești, undeva și mai rău.

Reveninda la lipsa de educație și disciplină din fotbal. Chestia asta era valabilă încă de la jumatea anilor '90. De unde să iasă jucători calumea dacă la cluburile de fotbal din toată țara, așa cum spunea antrenorul meu de atletism de mai târziu,  primul lucru pe care-l învată copii când merg la fotbal este să-și târșească picioarele când merg și să scuipe. Apoi învață să înjure. Astea erau primele lecții. Dacă nu le știai pe astea, n-aveai nici o șansă.

Am avut un bun prieten în copilărie care era un talent înăscut la fotbal. în clasa 1, era ales în echipele de fotbal făcute de ăia marii, (+14 ani) la bloc. Omul își știa treaba cu mingea, dar era puturos din cale afară. Nu-i plăcea să alerge, nici nu putea să alerge prea mult. A mers la fotbal la antrenamente, apoi la liceu sportiv, praful s-a ales de el, de viața lui de cariera lui. Înca stă cu părintii și n-are nici o perspectivă. Ratare totală, un talent risipit aiurea!

Cu un altul m-am întâlnit dupa 25 de ani de când nu ne văzusem din cantonamentul la fotbal în clasa 4-a. Părea ceva mai ok decât primul, dar nu cine știe ce. Și el un talent, o tânără speranță. Și exemple sunt multe. De ce?

Pentru că antreorii n-au disciplină, n-au tactică pedagogică, n-au strategie. Singura chestie, aparent, cu cap și coadă, pare a fi  școala de fotbal de lui Hagi, care ar cam trebui să dea rezultate și pe mainstream media. E de urmărit!

foto