Răspunsul la întrebarea asta e unul filosofic în primul rând. Ce e corect? Unii spun, corecte sunt normele, legile. Alții, mai pragmatici, spun corect e cum zic cei mulți și ceea ce se întâmplă în realitate. Adevărul e undeva la mijloc între curentele astea două aflate într-un permanent conflict. Pentru că normele dacă nu sunt revizuite, aduse în real, tind să devină inutile, depășite de evoluția "lucrurilor din teren". La fel, lucrurile din teren, lăsate să zburde fără existența unor reguli,  o vor lua cel mai probabil razna.(de aici se naște o altă discuție despre sursa regulilor, dar o lăsăm pe altă dată).

     Revenind la scris și vorbit, am pornit rândurile astea de la "supărarea" unora că de ce se spune "face sens", (ăsta e doar un exemplu), nemulțumirea generală fiind însă, de ce traducem cuvânt cu cuvânt (mot-a mot sic!) unele expresii din alte limbi, în loc să căutăm sensul lor în limba română. De ce nu folosim expresiile noastre românești, de ce mutilăm limba română și așa mai departe. Pentru că:

1- Limba (oricare ar fi ea) își caută prin vorbitorii ei, maximul de eficiență. În perioada în care trăim asta înseamnă rapiditate în exprimare și transmiterea succintă a unei idei, a unui mesaj, eventual cât mai încărcat de semnificații. De ex. când spui într-un context mai mult sau mai puțin potrivit This is Sparta! ai în spatele acestor 3 cuvinte o întreagă civilizație și numai cei inițiați, care au văzut filmul "300", vor înțelege sensul ei  și gluma, dacă e cazul. Ne place sau nu trăim timpuri în care lucrurile se întâmplă extrem de rapid, în timp real chiar. Când acum câtiva ani mai existau ziare de sport tipărite, cronica unui meci se scria la ziar în timp ce meciul încă se juca astfel încât după minutul 90 să o și tirmiți la corectat tipografie și ce mai urma. Probabil că acum, lucrurile sunt și mai rapide și chiar se metamorfozează din cauza asta, în altceva.

2- Asta cu viteza se întâmplă datorită evoluției tehnologice a lui google, facebook și în general a internetului care au permis ca omul de rând, de oriunde ar fi el, să fie inundat de un ocean de informatii, pe care trebuie să le priceapă, să le digere și să le dea mai departe. De ce?  Pentru că sunt prea multe și nu știe cum să le gestioneze. Lumea asta e prea mare, prea mișto și prea nasoală în același timp,  încât trebuie să faci cumva să trăiești în oceanul ăsta de informații. Și ai tendința de a da prea repede din mâini și din picioare crezând că te deplasezi in vreo direcție. Nu e așa, însă oamenii ajung să învețe să înoate diferit.

3- Stilul de viață și valorile s-au schimbat. Tot pentru că totul se întâmplă pe repede-înainte (FFW sic!). Nu mai avem timp de pălăvrăgit aiurea. Opera s-a schimbat pe cinema și nu mai avem pauza de X minute dintre acte în care să le arătăm celor din jur în fraze și gesturi pompoase cât de culți și/sau deștepți suntem. Nici cărțile nu mai sunt așa de groase, pentru că vremea descrierii peisajelor, a picăturilor de ploaie care cad sau trăirile interne și a gândurilor zbuciumate a trecut. O comparație deșteaptă, 3 cuvinte bine alese sunt suficiente. Vezi explozia de meme-uri și citate virale cu care ai putea educa o generație mai bine decât o face ministerul educației.

4- În plus, trăim vremurile în care video e la putere. Uitați-vă la vloggerii ăștia mici (ca vârstă) câte vizualizări au. De ce? pentru că e mai ușor. Lor le e mai ușor să vorbească în fața camerei decât să buchisească la taste 3 cuvinte. De ce să se chinuie cu 10 degete pe taste să facă tot felul de mișcări și să-si coordoneze mâinile și mintea în același timp, când se pot concentra doar pe una.(că nu le iese, e altă problemă) Dar ideea e că ei sunt eficienți în procedura de transmitere a mesajului. Eu am scris acum 20 de rânduri, motiv pentru care cei mai mulți nu-și vor bate capul să le citească, că n-au timp, că e prea mult, că vin altele peste ei, că era mai simplu să fac un vlog cu tema asta.

Tot legat de tineri: Nu le pasă dacă scriu greșit. Ei știu că majoritatea dintre ei scriu aiurea, dar nu le pasă, nu asta e important pentru ei, ci faptul că sunt băgați în seamă, că pot să transmită ceva,  că au view-uri, like-uri și altele. Pentru ei imaginea se conturează din alte elemente și noi strâmbăm din nas că nu sunt aceleași cu ale noastre.

5- Apoi, odată cu  globalizarea inevitabilă e normal să existe schimburi/împrumuturi/adaptări de expresii între limbi. Sunt nuanțe pe care nu le ai în limba română ("common sense") la fel cum sunt nuanțe pe care le ai doar în limba română ("dor").

     Personal nu văd o tragedie în expresiile care mă zgârie pe urechi și sunt destul de tolerant (cu o limită) încercând să surprind esența mesajului, dincolo de formă. Singura parte tristă e că-ți dai seama că îmbătrânești. 🙂