Nu știu cum e la voi, dar la mine week-endu e prea scrut pentru tot ce-mi propun să fac. Pur și simplu vine seara multe prea repede și nu termin ce-mi propun. Dar vreau să mă laud cu 2 chestii achiziționate în week-endul ăsta absolut întâmplător și ne planificat, deși erau în coadă de priorități undeva pe la sfârșit

     Avem brișca  de la Lidl, care se poartă tot timpul la tine, pentru că nu se știe când ai nevoie să tai o ceapă verde sau ceva similar. Mi-am dorit mereu să am așa ceva. Cred că orice bărbat trebuie să aibă așă ceva la el. Poate fi utilă în cele mai neaspteptate situații.  Cum îmi zicea un bătrân îți poate salva viată. Treci calea ferată și ți se prinde șiretul de la pantofi acolo. Scoți brișca și-l tai și-ai scăpat. De exemplu. E posibil. 🙂

La banii pe care i-am dat pe ea, brișca asta este chiar foarte bună. Mi-a plăcut design-ul, mânerul cu aspect de lemn,  Nu-mi place că lama e cu un cm mai scurtă decât aș fi vrut eu  și e puțin cam cu 1mm mai groasă. Sper doar ca oțelul să fie destul de bun și să se comporte frumos la ascuțire. Așadar de acum înainte, cine mișcă, mișcă-n brișcă. Glumesc evident, mi-a plăcut mie vorba asta de când am auzit-o. Are așa…. o muzicalitate aparte. 🙂

     Ce-a de-a doua chestie de care sunt foarte mândru e centura asta de scule. În week-end am lucrat pe o scară la înălțime, ca să termin proiectul ăsta și am realizat cât de utilă de jmecheria de mai jos. Pentru că pe scară ai nevoie să ții negresele, bormașina, ruleta, creionul ( să dai semne unde trebuie să tai), în cazul meu aveam nevoie și de un raportor să stabilesc unghiul și așa mai departe. Toate astea nu prea ai unde să le pui. În buzunare e nasol că te înțeapă negresele de exemplu și sunt greu accesibile. Uneori îți mai și scapă jos câte ceva (de ex. Creionul) și trebuie să te dai jos de fiecare dată. Suitul și datul ăsta jos de pe scară, nu doar că e riscant, dar îți ia și din timp. O lucrare banală, simplă durează de două ori mai mult dacă o faci pe scară la înălțime, decât dacă ai lucra jos.

     Pe de altă parte, eu tot timpul caut scule. Cred că 1/5 din timp îl irosesc căutând sculele. Caut ruleta, caut creionul, caut negresele și bormașina. Lucrez cu ele, sunt concentrat pe operațiunea în sine și le pun din reflex în locul unde lucrez, undeva la îndemână pentru operațiunea de lăsa scula respectivă. Când am nevoie de ea, o vreau la fel, să fie la îndemână, numai că nu e, pentru că fie m-am mutat, m-am răsucit, sunt în altă parte a curții și așa mai departe. Cu chestia asta, încerc să-mi țin aproape scuelele principale, pe care le folosesc cel mai des. Încerc.