Există speranță

Am răcit brusc ieri dimineață și de atunci nu-mi mai ajunge aerul. Urăsc starea asta e nas înfundat! Am nevoie de un ceai.

Altfel îmi place cum se distrează unii puști chiar și în zilele noastre. clipul de mai jos mi-a amintit de zilele în care meșteream și eu în fierăria lu’ bunicu. El avea foale manuale și mă punea pe mine să mă agăț de mânerul ala ca să-i inroșesc cărbunii in care el topea fierul șil transforma în diverse chestii.

Speranța noastră stă în copii ca ei.

 

[tentblogger-youtube Q8RISVsan9Q]

Ei pot ajunge să facă minuni de genul ăsta:

[tentblogger-youtube TZRiWaIMUE4]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.