O posibilă soluție la societatea consumatoare de bunuri și servicii, crede Suedia că este, relaxara taxelor pentru serviciile de reparații de chestii. Pe principiul s-a stricat pantofu, mă duc cu el la cismar și-l repar, în loc să iau alții noi.
Teoretic sună bine, numai că în multe privințe, bunurile de larg consum sunt gândite să nu poată fi reparate. S-a rupt o piesă de plastic, o rotiță, un ceva turnat din ceva. N-ai ce să mai repari la aia. Sau reparația nu face cât e bunul respectiv nou. Nu cred într-un efect de amploare al unei astfel de politici pentru simplul motiv că e în anititeză, contra curentului mondial impus de forta de munca ieftină din țările slab dezvoltate care au nevoie de volume noi de bunuri pentru a supraviețui.
Chinezul nu-ți va face jucării pe care să i le repari lu' ăla micu', pentur că el are nevoie să-i dea de muncă în continuare amărâților din provinciile sărace și preferă să-ti dea o jucărie nouă, mai ieftină decât ai putea tu s-o repari. Eventual îți face chestii de unică folosință. Multe, iefitne și proaste! Cam ăsta e trendul economiei mondiale. Poți combate chestia asta local? Nu știu, dar e interesant de urmărit
