Analiză pe text. Filosofii de vrăjit adolescente…

Analiză pe text. Filosofii de vrăjit adolescente…

…la umbra unui copac. Textul ăsta i-a dat pe spate pe unii dintre cetățeni care au și sărit din scaunul directorial (așa se numește, e un model de scaun, serios) direct în poziția de lotus și-au îmbrățișat imensul nimic. Titlul textului este "Scopul în viață este să fii un nimeni" și inițial e compus dintr-o serie de argumentări despre cât de gozav este dacă ești un nimeni. Serios, lumea e cu susu-n jos.

Being a nobody allows us to truly experience and appreciate the profoundness of the sublime.

Hă? poftim? Ok, am mai citit odată. N-are absolut nici o noimă. Ok, explică omu' acolo că era un tip acum 500 de ani care zicea că este un frumos și un sublim. Adică sublimul e un frumos mai jmecher. Te dă mai pe spate decât frumosul pentru săraci! C'mon! Astea erau interesante la 15 ani, în timpul orei de istoria artei. Acum nu!

 Being a nobody frees us from the irrational pressures and expectations of an uncertain world.

:)) Am râs. "presiune irațională și așteptările unei lumi incerte" WTF!? o lume incertă? what? are you 5? Da, e o lume incertă. Înveți asta de la 1 an când începi sa mergi biped. Presiuni, așteptări, sunt chestii care  au făcut omenirea să meargă mai departe mii de ani. Da, am ajuns aici. Bine, rău, dar am ajuns. Vedem mai departe ce facem.

Being a nobody gives us the humility to realize that it’s our struggles that define us, not our desires.

A pack of God damn old lies. Suntem definiți de toate chestiile care ne pot defini: dorințe, lupte, suferințe, fericiri. TOATE la un loc ne definesc. Nu, a fi un nimeni e o prostie sau o foarte proastă exprimare.

The harsh truth is that the universe doesn’t owe anyone anything. It’s utterly indifferent to what you or I want. 

Ok. Și de ce ar trebui să-mi pese mie de univers? Lui nu-i pasă de mine, el există indiferent de mine. La fel și eu exist cu universul meu și ale mele indiferent de el. Apoi zice că, (și aici cred că s-a trezit autorul din beție):

It exists as it does based on the forces that act on it, and to shape an outcome in our favor, it’s on us to pick our battles.

Exact, așa mai vii de acasă, prietene. Hai că pe final mai dregi busuiocul:

It means that you accept that the difference isn’t in what you want, but in what you are willing to suffer for. It’s about the trade-offs you’re willing to endure, the beatings you’re willing to take, and it’s about knowing that in spite of all of that, the fruits of your labor may still not amount to anything.

(…)

And that, ultimately, is the purpose of life. To try and see reality in its true form and then to do what you can to shape it into what you wish it were.

Aaaaa păi ce facem amice? Păi cum rămâne cu umilința și nimicul ăla de la început? Cum adică un nimeni să lupte? Adică un nimeni face ceva? și ce face? Pai luptă din răsputeri să schimbe realitatea aia urâtă pe care a văzut-o când era nimeni și încearcă să o modeleze cum vrea el, conștient fiind că s-ar putea să nu reușească.

Păi și cum a fi nimeni te ajută să lupți să-ți modelezi propriul univers? Nu, nu te ajută.  Nu te ajuță nici măcar să vezi realitatea aia reală și urâtă. Educația, cunoașterea, curioazitate, astea te ajută să vezi  infinitatea universului, nu nimicnicia sau umilința. (umilința e altceva)

A fi TU în centrul universului te ajută să-l modelezi, nu a fi un nimic, un nimeni, un cap plecat, un vierme. A încerca să crezi că ești un vierme, nu te ajută să lupți să-ti modelezi propria realitate. DELOC!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com