Nu știu… Mai ales printr-o ploaie de vară, încerc să-mi înfrânez acest instinct dobândit de la societate, pentru că nu mi se pare normal.
Nu e ca și cum am fugi către o peșteră în care ne adăpostim și n-avem cu ce aprinde focul să ne uscăm. Suntem la câteva minute distanță de tot confortul posibil. Oriunde am ajunge sunt peste 20C și hainele se usucă pe noi înainte să terminăm de citit toate mailurile de ieri până azi.
Mi se pare greșit să fugim de puținele ocazii pe care orașul ni le oferă de a intra în contact direct cu natura. Nu, noi ne punem un ziar în cap și sărim printre băltoace.
Mai sunt situațiile alea hilare, în care ea, deși vijelia face mașinile să tragă pe dreapta, ea se încăpățânează să țină umbrela, deși e udă fleașcă, deși umbrela e praf și vântul îi reamintește că pur și simplu trebuie să renunțe la ea.

Altfel… enjoy the rain!