Mă uitam la flimulețul ăsta de mai jos, cum poliția locală Brașov aplică legea. Sigur, problema nu-i la ei, în afară de aia că se plictisesc și vor să-și facă datoria fără a trece chestia asta prin tărtăcuța lor. Problema e la legiuitor. De ce să ai nevoie de autorizație ca să te exprimi? Artistul se exprimă prin arta sa. Câtă vreme asta nu deranjează pe nimeni, nu văd de ce aș avea nevoie de permisiune să fac asta. Cei pe care i-ar deranja pot foarte bine spune asta autorităților care pot interveni ulterior prin diverse forme. DACĂ sunt probleme.

Ce vreau să zic este, de ce legiuitorul pleacă de la premisa că actul artistic ar putea deranja pe cineva și de aceea ar fi nevoie de autorizație? Pe ce criterii se emit astfel de autorizații? Și dacă nu ți le dă, se cheamă că obstrucționează dreptul la liberă exprimare?

De ce în România, cetățeanul e cel care trebuie să plece capul în fața autorităților, e cel care trebuie să-și dovedească nevinovăția, el e cel care trebuie să-i dovedească statului cine e și de ce e și unde stă si tot felul de alte inepții. În România, dacă nu ai domiciliu nu poți să ai act de identitate, de parcă faptul că exiști e determinat de existența unei locuințe cu care ești într-o oarecare relație.

Știți cum e asta? Mai întâi facem gardurile și apoi le lărgim, le mai mutăm, pâna când pare că e toată lumea mulțumită. De ce nu e invers? Fără garduri și când apare o problemă facem gard acolo. Nu, la noi mai întâi iei una după ceafă de control și dup'aia poți contesta în termen de 15 zile să-ți iei bastâlca înapoi. Asta e logica legiuitorului român.

Așa și cu ăștia, noi vă dăm o amendă și dvs o contestați și dacă aveți câștig de cauză vă dăm banii înapoi. Și peste o lună o luăm de la capăt, că legea e aceeași.