Vă ziceam ieri de mizeria asta cu împiedicatu din mășină și poze pe instagram cu obiecte de lux ca să arate oamenilor cât de vedete și ce prețioase sunt ele. Și toată lumea râde când aude de demersurile astea. Dar vreau să ne gândim puțin la ce le motivează pe ele să facă asta. Și eu cred că în general e goana după atenție. Mai multă vizibilitate înseamna mai multe șanse ca brandurile să le bage în seamă. Fetele alea caută să atragă atenția pentru a deservi un scop (să vândă produse, să facă reclame la produse) ca să mănânce și gura lor ceva.
Dar goana asta după atenție poate îmbrăca și alte forme, pe care aceiași oameni nu le condamnă atât de tare, de la poze cu copii pentru a vinde produse până la participarea la competiții sportive ca să vinzi produse, ca să vinzi brandul tău personal fie pentru bani fie pentru pura atenție de care te bucuri. Nu zic că e rău să-ți placă să primești like-uri, câtâ vreme nu sari calul cu chestia asta și nu faci din ea cine știe ce mare scop în viață. Dar marea majoritate exact asta fac. Aleargă după atenție și nu de puține ori, unii aleargă la propriu pentru atenție. Se duc la maratoane, fac poze, pun pe facebook.
Ca să ce? Să încurajezi sportul și mișcarea? Hai să fim serioși! Câți oameni se apucă de alergat pentru c-au văzut pe un cvasi-cunoscut din lista de prieteni c-a fost la half-maraton! Ai mai multe șanse să convingi pe cineva să facă sport dacă dai un telefon la prieteni și îi scoți la un baschet, fotbal, tenis, ski whatever. Dar tu laudă-te că mergi la maratoane! Cine știe…
“Alerg la maraton pentru că-mi place să alerg.” Excelent! Aleargă, nu ne ține la curent saptămânal cu poze sau povești c-ai alergat X sau Y, c-ai obținut nush ce loc la nush ce competiție. Altfel e doar o goană după atenție.
Cât despre competiție și întrecere, am mai spus, (1, 2) singura care contează e cea cu tine însuți.
Oricum, goana dupa like-uri, alergatul dupa folowersi, in general competitia asta ca sa reusesti in social media duce la depresie. Deja au aparut studii care sa certifice ceea ce bunul simt ne spunea deja, dar de citit le citesc tot cei care isi pun deja intrebari, iar publicul tinta este “nu stiu de ce sunt asa trist/trista, doar am avut atatea like-uri, atatia prieteni pe facebook, nu stiu ce se intampla”