Întâmplător m-am pus la coadă într-o dimineață la patiseria Georgiana-mi-se-rupe-imens din bd.  Dimitrie Pompeiu. Stau vreo 5 minute cu 10 inși înaintea mea și observ că au fost serviți vreo 2 clienți, maxim 3, nu i-am numărat exact, dar am observat staționarea neobisnuit de lungă pentru cozile de la patiserie care peste tot, în mod normal, sunt pe repede-înainte. Nu și aici. Am renunțat evident. La birou, discuțiile ieftine de dimineață cu colegii care-i iau apărarea "Că ei se mișcă dar au au mulți clienți, au multe produse etc".  Ok, zic, am fost eu beat de dimineată. Dupa 1 oră mă duc din nou. valul corporatișților ieșiți de la metrou spre birou trecuse. Ghici ce? La Georgiana, aceeași durere-n cot imensă. Coadă la fel de mare. Mă înarmez cu mai multă răbdare și aștept. Pe măsură ce înaintam mă uitam la fătuca de la casă cum doarme pe ea. 

     Operațiuni pline de ineficiență

    Îmi vine rândul, clientul din fața mea pleacă, mă postez în fața "ghișeului" și aștept un contact vizual sau ceva semn că poate să-mi preia comanda. Nu, fătuca aia se uita lateral la colega ei care-i povestea ceva. Se apleacă deschide un sertar scoate un teanc de manuși și începe tacticos să-și pună mănușa anti-microbi. (nu știu ce făcuse cu cealaltă, de ce o schimbă sau cât de des). După ce termină de înfipt mănușa pe degete, se uita în sfârșit la mine: "Spuneți!" "Un ștrudel cu brânză dulce și o dobrogeană". Se apleacă din nou la sertarul magic, scoate un teanc de pungi de carton. Ia două. Se duce la vitrina din dreapta ei, pune chestiile în alea 2 pungi. Se mai apleacă odată la sertarul magic, mai scoate un teanc de pungi de plastic branduite "Georgiana durere-n cot imens" și pune punguțele în pungă și zice: "6 lei". Aveam banii pregătiți, pentru că știam ce vreau, știam cât costă și întâmplător aveam mărunt. Altfel, ar fi urmat încă un deceniu de numărat și dat restul.

     Contextul în care insistă să fie ineficienți

     Patiseria asta e fix lângă iesirea de la metrou Pipera. Aici vin zeci de mii de oameni zilnic. ZILNIC ZECI DE MII de clienți trec pe lângă prăvălia ta pentru că n-au cum altfel.  Peste drum ai un singur concurent pe gama ta de produse. Sunt ceva mai scumpe, dar și mai bune (mai multă brânză în merdenele, chestii d'astea). Acum concurentul tău e în renovare. Deci ești singur câteva zile, poate mai mult. Și ce faci?

– Servești la o singură casă (pe cealaltă o ții doar pentru sandvișuri pe care nu le ia nimeni dimineața.)

– O ții pe fătuca aia adormită, netrăinuită, ne… nimic.

– Ceilalți angajați se hăhăie aiurea în loc s-o ajute pe asta la casă, măcar să-i dea covrigii jos din cuptor ca să nu stea oamenii ca proștii la coadă atâta timp.

     Cum e la alte patiserii

– Pungile  alea sunt atârnate undeva la îndemână și dintr-o mișcare care durează 1 secundă, ai punga disponibilă.

– Nu se pune pungă, în pungă în punguță. Pentru comenzi mari e dă o pungă mare, pentru comenzi mici o pungă mică. Dacă sunt prea multe, se pun toate într-o pungă de plastic. Dar nu pui orice covrig în două pungi pe care le scoți dintr-un sertar de sub pământ. Pe rând. Mă mir că nu ținea pungile alea în beci.

– Când apare bizonul la ghișeu că vrea să halească, îi iei comanda instant, nu aștepți să-ți pui mânușa anti-microbi și dup'aia zici ceva. Că doar nu vorbești cu mănușa.

– Întâi preiei comanda și spui și prețul ca să-i dai timp omului să-și caute banii. Cât caută el banii, tu-i pui în punguță comanda, bați pe casă și-i dai și bonul. Iei banii și dai restul. Ba mai mult, unii se uită dinainte ce bani scoti și pregătesc restul instant. NEXT!

     M-am gândit și la teoria conspirației: Mă, poate e o tactica de vânzare, să țină coada lungă să creadă lumea că uite ce produse bune au, că stă lumea la coadă pentru ele. Numai că tactica asta se duce naiba în 2 săptămâni dacă n-ai produse bune. Și chiar dacă ai, câtă răbdare să ai să stai la coadă.