Că se taie lemne o știm cu toții. Mai mult ilegal, decât legal. Nu legalitatea, e neapărat problema. Marea mea problemă cu tăiatul lemnelor, legal sau ilegal, este faptul că vitele care fac asta gândesc doar până mâine și nu pun nimic în loc.
Au defrișat munți întregi și apoi se miră de ce avem inundații, au făcut bani ușor din care și-au făcut case pe care le-a luat apa venită de pe munții despăduriți tot de ei. Culmea! 🙂

Problema esențială e lenea și prostia. Lenea de a face ceva cu cap, lenea de a avea un plan, prostia de a nu gândi și pentru viitor. Un hoț de lemne deștept ar face chestia asta cu cap: Anu’ ăsta rărim pădurea asta, la anu mergem pe partea cealaltă, mai lăsăm ceva și de prăsilă pentru că altfel în 10 ani nu mai avem de unde fura, trebuie să mergem mai departe, alte costuri, alte șpăgi, etc. Poate chiar mai și împădurim… dar deja exagerez.

În Canada era un mic golfuleț gen fiord, unde pe la 1700-1800 veneau corăbiile și luau lemne pentru construcția altor corăbii și diverse. Era unul din cele mai importante centre de exploatare a lemnului. Și Canada are lemne să-și pună și-n cap. Ei bine toți munții ăia au fost bărbieriți de brazi. Acum erau reîmpăduriți artificial, de oameni. Deci se poate. Tot acolo lemnul este considerat o resursă ecologică pentru că se poate și chiar se practică regenerarea lui. Exploatarea se face cu cap.

Și nu e nevoie neapărat de zeci de ani, Paulownia ajunge la maturitate de exploatare în 3 ani. Dar câte exploatări d’astea avem noi? Spre nici una. De ce? Pentru că e cu muncă!

Lăcomia și prostia corelate cu miza foarte mare fac să se ajungă la situații ca asta. sau ca asta.

foto