Liber la arme ca să ce?

Liber la arme ca să ce?

Pornind de la știrea asta, ajungem evident la vechea discuție legată de accesul populației la arme. Eu cred că nu e o idee grozavă raportându-ne la realitatea actuală din România, în special la faptul că suntem destul de proști prost educați. E aceeași schemă în care un tâmpit ajunge să aibă prea multă putere într-un stat. Așa s-au născut majoritatea dictatorilor: S-au trezit cu prea multă putere. Așa și cu accesul liber al maselor la arme: iese haos. Punct.

Acum, să facem un efort și să presupunem că masele ar fi suficient de educate, de avute, de relaxate, de bine intenționate ca să aibă acces relativ liber la o armă. Vin și întreb: să faci ce cu ea?

1-Poligon, distracție. ok, bun să zicem. Fiecare cu damblaua lui. Deși cu plăceri d’astea… nu știu ce să zic. Însă, vorba aia, n-ai cum să faci ceva în gusturile omului, nu zic nimic.

2-Vânătoare. Desprinsă din pct. 1, ar fi și asta ok-ish, dacă nu s-ar face abuz. Cum se face de obicei. Vânătoarea e un hobby, frumos, urât cum vreți voi, dar e doar atâț, un hobby, nimic mai mult. “Eu nu mănânc din comerț, prefer să vânez”… e cel puțin ciudat. Din nou, nu poți să haia în gusturile omului.

3- Autoapărare. De cine să te aperi? Și cum? împușcându-l? Sunt la limită cu accepțiunea asta. La limită. Câți omeni se pot stăpâni la nervi? Ce-ar ieși dacă toți ar purta arme?

4- În caz de război… Da, în caz de război mă prezint la militărie cu arma din dotare și mergem să săpăm tranșee. Ceva de genul: când sună buciumul pe deal, iau furca din cui că e groasă. Așa am ajuns noi un imperiu. Atât de îndobitociți am fost de comuniști încât și azi la 30 de ani după căderea lor și la 100 de la primul război, mai credem că așa se câștigă răboaiele: cu gigei neica nimeni care trag din șanțuri. Dap! o nație de eroi.

5- Pentru că așa vreau eu și nimeni n-ar trebui să-mi interzică asta. Da, boss, nu-ți interzice nimeni, dar: plătești școală, treci examen, (fizic și psihic), plătești taxele deținerii, și tot calabalâcul necesar evitării unor tâmpenii. Te-ai îmbătat și ai ieșit să tragi în aer sau te-a supărat vecinu și ai ieșit cu pușca la el, adio armă! taxă, școală, examen, din nou, și tot calabalâcul. Ca la carnetul de șoferi. Și asta o singură dată.

Stilul de viață din secolul 21 nu necesită înarmarea maselor. Există gigei specializați în asta, organizați în grupuri, numite generic armate. În viața lor de zi cu zi, oamenii nu au nevoie de armă, nici pentru mâncare, nici pentru autoapărare, nici pentru distracție. Pentru nimic. Poți trăi ok fără arme de foc și poți fi de bună credință și fără pușcă. Deținerea unei arme atrage după sine responsabilitatea unei vieți ORICÂND, în ORICE moment și stare te-ai afla. Ești în stare de așa ceva? Bine! Nu ești, va trebui să te mulțumești cu Paint-ball.

One thought on “Liber la arme ca să ce?

  1. Eu sunt pro, mai ales in ceea ce priveste auto apararea. Cand te ataca sau vezi ca e cineva atacat pe strada de un terorist cu ditamai cutitu’ cum s-a intamplat in Londra sau mai recent in Finlanda si Rusia ce faci? Stai si-o sugi si tu, umblii si tu cu ditamai cutitul la tine ca sa te aperi?
    In rest, povestea asta cu prohibitia e ca si la droguri si la orice altceva. Cei care vor neaparat sa obtina arme pentru a comite infractiuni o vor face indiferent ca-i legal sau nu. Dimpotriva legalizarea daca se face corect ar putea permite un control mult mai mare atat timp cat exista si o reglementare mai buna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com