Nu că asta ar fi ceva nou, dar e bine să constatăm că de (câți ani?) nu prea s-a schimbat nimic deși avem acces la cam toată cunoașterea omenirii. E degeaba. Suntem tot la stadiul ăla la care erau oamenii ăia ce râdeau de Galilei și Copernic, atunci când ziceau că pământul e de fapt o planetă (rotundă) și nu e în centrul universului. Și ăia erau oameni de știință la vreamea aia, nu neica nimeni de pe internet. Suntem, pentru referință, undeva prin mijlocul Evului Mediu, anii 1500-1600.
Să vă spun de ce cred asta:
Cam toți avem o bază de cunoștințe, majoritatea căpătate acum +30 de ani, din sistemul școlar și manualele comuniste. Și nucleul ăsta de cunoștințe de bază nu ni-l poate zdruncina nimeni. Și așa și este. 2+2 vor face întotdeauna 4. Dar peste el, imediat peste el, e un înveliș de cunoștințe tot de pe atunci, la fel de nezdruncinat în mintea noastră, dar care (surpriză!) nu mai e la fel de actual ca acum 30 ani. Nu știu, uitați-vă la genetică, sau la… Iliescu, cum credea o țară întreagă că el e salvarea post-comunistă, sau la mașinile electrice pe care nu le credea nimeni în stare să înlocuiască mașinile pe benzină. Exemple sunt zeci, sute.
Ideea care e? Majoritatea oamenilor sunt foarte confortabili cu ceea ce știu. Și le e foarte greu să accepte că ceea ce știau nu mai e valid. Când te întâlnești cu o situație în care ceea ce știi drept valid e contestat ai 2 variante:
1- să pui mâna singurel să-ți argumentezi ceea ce știi. E nițel mai greu, dar cu un search fiecare cred că e dator
2- să te tragi pe cur și să faci mișto de proștii ăia care s-au gândit cumva și pun la îndoială ceea ce luam de bun. Evident că din încercările astea se nasc și aberații și tâmpenii, cum sunt ăia care încearcă în 2017 să arate că Pământul e plat. Dar ăia se triază relativ ușor. Eu vorbesc de aspectele alea pe care știința, oamenii le resupun întrebărilor, pentru că întrebările au evoluat, lumea, știința a evoluat. Dar noi nu! Refuzăm să acceptăm că ceea ce știam e greșit.
Aș estima, de exemplu, că 90% din oamenii care au făcut mișto de ultimul articol al Ligiei Pop,(să fi pus și ea un link spre cărțile și studiile alea…) s-ar încurca într-o argumentare cât de cât banală pentru a apăra ceea ce știu ei despre menstruație. OK Ligia a spus ceva despre menstruație, haita, în loc să o combată cu argumente logice, o porcăie. Pentru că ei nu știu mare lucru despre asta. Știu ce știe toată lumea, de când se știu. Dar o fac pe ea retardă și în fel și chip. Practic, pentru asta, o anulează complet pe ea și tot ce știe și a învățat și a share-uit. Și asta mi se pare de un primitivism imbecil. Apoi, mai e aspectul educațional. Textul ei rămâne pe internet și-l cred “masele” sau “ăștia mici”. N-am văzut un comentariu care să contrazică argumentat ceea ce susține ea în articol. Unu din sutele, miile care o tot înjură de câteva zile, n-a postat și el acolo un contra-argument cu cap și coadă.
Pentru că trebuie să te raliezi cu turma, să te ascunzi în haita de followers, să confirmi că ești cu ăștia deștepții. Sau ca lider, ai nevoie de confirmarea haitei. Unul n-a dat un search, unul n-a citit articolul sau analizat cât de cât subiectul. Pentru că le e lene, n-au timp decât de porcăit. Și asta de la oameni relativ ok, cu capul pe umeri, de altfel. Asta le vine natural: ura! Au terminat-o și p’asta, cine urmează?
Question everything! nu se referea la ei sau la tema asta sau la orice altă chestie. Nu, aia nu e pentru ei! Ei DEJA ȘTIU (TOTUL).
Și NU, nu iau apărarea nimănui. Nu e treaba mea, fiecare se descurcă. Ligia trebuia să dea link la studiile și cărțile alea.(măcar la 3 din zecile invocate).
Vreau doar să atarg atenția că avem internet degeaba, că încă nu știm să-l folosim, că avem mentalitați de ev-mediu, că n-am evoluat prea mult de la spiritul de haită, ca suntem lași, leneși și răi, pe internet!
acum câțiva ani am fost la un atelier de mâncare raw-vegană ținut de Ligia Pop, părea ok femeia, rețetele faine, gusturi noi… mi-a plăcut atât de mult încât i-am cumpărat una din cărți și m-am apucat de făcut lapte de migdale.
după care, atunci când mă pregăteam de nașterea copilului, i-am citit cartea legată de sarcină. deja Ligia trecuse la un alt nivel, undeva pe la jumatea drumului către Olivia Steer.
cum văd eu lucrurile: am 24 ore pe zi, mă apropii de jumătatea vieții (să fim serioși, românii cam mor pe la 70 de ani), nu mai am mult timp. pot să-l pierd combătând-o pe Ligia, pe Olivia, pe Piersicuța, dar e ca la wakamole.
sau pot să le ignor și să citesc despre cultivatul murelor și despre dezvoltarea psihologică a copiilor de 3-5 ani.
Dap. Sau așa cum zici.Filtrat rapid informatia și mers mai departe.