Traiesc in  doua lumi paralele care n-au nimic in comun una cu cealalta. In ultimele 3 saptamani am fost in concediu, pe care l-am petrecut acasa. La noi acasa e una din cele 2 lumi: sat, chiar daca satelit al Bucurestiului, inca isi pastreaza cateva trasaturi ale satului de campie, asa cum il stim cu totii. Inca mai sunt oameni care cultiva pamantul si cresc animale, oameni care inca te saluta chiar daca nu te cunosc si care se strang pe banca din fata portii pentru a “face politica”.

              Fiind un sol roditor, de lunca, principala ocupatie si sursa de venituri este gradinaritul. Mai toti au solare in care cresc legume cu care ies pe piata primavara, cat mai devreme. Le vand fie la piata en-gros de la Pucheni de unde ajung in piata Rahova, fie direct in piata, la Rahova, la Moghioros sau in alta parte.

Cealalta lume e la servici, in celalalt capat al Bucurestiului, zona de Nord, recunoscuta pentru multele cladiri de birouri in care-si au sediul multe din marile companii nationale si mai ales multinationale, din mai toate domeniile, de la IT&C la pizza si curierat. O zona in care locul de parcare e la mare cautare, o zona in care la orele pranzului trotuarele sunt pline de yuppies, care merg in grupuri, grupuri la masa, o zona care doreste sa fie in secolul XXI, dar nu reuseste deloc.

Cum va spuneam, ultimele 3 saptamani n-am prea iesit din prima lume si am reusit sa prind mult mai bine ritmul vietii de acolo, unde timpul se masoara in aratura de primavara, discuit, semanat, Paste, scos animalele la pascut, seceta, cules roadele, secerat, arat, taiat porcul, Craciun si Sfantu’ Ion. Acolo oamenii nu sunt in secolul XXI, nici nu cred ca vor sa fie si chiar nu-i intereseaza. Pentru ei e important sa fie “pace-n tara, grau la vara” cum spunea strabunicul unui prieten, dupa Razboi, cand inchina un pahar de palinca.

In care dintre cele doua lumi as vrea sa traiesc? Nu stiu inca, dar mi-ar placea sa pot alege cand si cat vreau sa traiesc in oricare din ele. Deocamdata le vizitez pe amanadoua constant.