Citesc la Radu (și nu numai) despre faptele de vitejie pe care le fac pisicile prin casele lor: zgârie canapele, rod cabluri. Și nu pot să nu mă gândesc la faptul că trebuie să fie ceva magie la mijloc. Adică oamenii care țin pisici în casă trebuie să fie sub un fel de vrajă pe care animalele astea le-o fac, pentru că altfel nu-mi explic de ce te-ai bucura de asemenea "torturi" în continuare. Zîmbind!

Pisica mea a rezistat în casă de la varsta de 5 zile pănă la 3 luni, când mi-am permis "luxul" de a o trimite în curte. După care, cu greu, i-am scos de sub vraja asta pe toți membrii familiei. Și… desigur, ar mai fi și faza că e posibil să-i salvat câteva vieți trimițând-o departe de încarcerările în cutia de jucării, legatul cu sfoară, aruncatul, alergatul și în general toate "chinurile" la care o supuneau cei mici și de care ea abia mai reușea să scape.

Dar e mai mult decât atât. Pisica are impresia că poate să facă ce vrea, lucru pe care îl tolerez, până când începe să se suie pe masă, să mănânce pe unde apucă, adică pe masă, să se gudure pe lângă picioarele tale exact când te grăbești mai tare, să zgărie canapele, să roadă cabluri, adică să facă toate faptele astea pe care le povestesc o grămadă de oameni pe facebook, culmea, cu zâmbetul pe buze. Mă uit la ei ca la un mister nepătruns al minții, pentru că știu sigur că în afara acestei relații metafizice între ei și pisică, sunt oameni normali, cu joburi, cu probleme, cam ca toată lumea… Nu?! Are you?!