Teoria spune că în business, în general, e bine să fii primul care face ceva deosebit. Pornind de la teza asta mai toți comunicatorii caută un os de ros în campaniile lor. Și o fac din ce în ce mai prost.
“Prima mașină cu centuri de siguranță.” Foarte tare. Siguranța pasagerilor bla, bla… clar diferențiator.
“Prima rețea cu acoperire 3G națională”. Ok, bun e un lucru, e ceva, chiar dacă peste 2 luni a fost și cealaltă rețea, dar n-a fost prima. A pierdut ocazia mesajului.
“Primul post care transmite HD”. ok, merge! Ne uităm ne place, dar peste o saptămână mai apar încă 5 posturi care transmit HD.
Mai era un exemplu și mai prost, dar îmi scapă acum.
Două chestii vreau să subliniez:
1- E crucial răspunsul la întrebarea: La ce sunt primul? Este acel ceva cu adevărat util pentru consumatori? Face diferența între tine și concurenți? Dacă nu, mai bine nu spui că ești primul.
2- Însuși faptul de a fi primul face diferența? Imi aduce un câștig de orice fel ar fi (bani, imagine, etc.)? Am fost primul care a dat o știre la ora 5a.m. și încă 10 au dat-o la 7.00, să zicem că e vorba de TV. Nu prea contează. La fel pentru online. Am dat primul o știre și peste 3 minute, o mai dau încă 50 de inși. Oricum algoritmul facebook face terci din chestia asta, de ex.
Sigur ai un avantaj, dar e mic si grosul consumatorilor nu ajung să facă diferența. Deci ce-ai rezolvat că ai fost primul? Pai nimic, doar mă laud cu asta.
Părerea mea este că dinamica vieții sub toate aspectele ei, e atât de mare, încât conceptul de a fi primul se perimează din ce în ce mai mult.
