E cam aiurea sa scrii pe blog despre ce haiducii ai mai vazut prin trafic. Nu intereseaza pe nimeni. Vreau sa punctez, pentru cei care au bucuria de a nu conduce prea des prin Bucuresti, ca nu orice claxon e rau intentionat si e bine sa stii sa le deosebesti ca sa stii cum reactionezi.
Asadar avem asa:
– claxoane lungi care nu se mai opresc decat atunci cand termina omu de injurat ca nu mai are aer si se face rosu ca racu la fata, de zici ca i s-a lipit mana de claxon.
– claxoane sacadate, repetate, la intervale regulate fiecare nu mai lung de 1 secunda. Ii stit pe jmecherii care vin spate, depasind coloana si claxonand preventiv anuntandu-si “aterizarea”.
– claxoanele care insotesc cuvintele, destul de neregulate, de parca omu ar incerca sa te injure cu fiecare atingere a claxonului
– cum puteam sa uit claxoanele “de agatat”, care semnaleaza o prezenta feminina si despre care Seinfeld zice bine.
– mai sunt claxoanele scurte, 2-3 la numar, repetate si oarecum “mai incete”, care au rol preventiv, ele transmit ceva de genul, nu uita ca sunt si eu pe aici si n-am cum sa te feresc.
– ar mai fi claxoane de multumire, de salut…
…voi ce tipuri de claxoane ati mai stiti?
oamenii cu claxoane au pb cu mansarda!
in principiu da… dar nu intotdeauna, si asta incercam sa subliniez. 🙂