Am început marea operaţiune pereţii de rigips la etaj (mansardă). Prima abordare a fost aşa: Sunt pereţi, e rigips, trebuie sa iasă drept, nu mă bag, mai bine chem un specialist. Am chemat. În clipa când, după ce a văzut lucrarea, a zis “20 de milioane sunt ai mei”, a început să mă piardă. În sinea mea i-am zis “deocamdată sunt ai mei”. Şi ai mei vor rămâne pentru că n-am suficient de mulţi ca să-i dau pe greşelile altora. A mai pierdut puţin când arhitectul din ela ieşit la suprafaţă şi a început să-mi spună viziunea lui cum vrea el să pună un zid acolo şi dincolo să facă aşa şi pe dincolo… şi deja îmi schimbase tot planul casei. “să lăsăm viziunea artistică să ne concetrăm pe ce avem de făcut”.

                    Poate că i-aş fi dat, dar m-a enervat felul cum a ajuns el la acest preţ. A venit s-a uitat la ce era de făcut, a vazut izolaţia acoperişului cu vată de sticlă cu folie de aluminiu şi s-a gândit aşa: vata cu folie e mai scumpă, ăsta are bani… ia să-l taxez că şi aşa am lucrări destule.

Acum are mai puţin cu una şi la iarna face foamea că n-o să aibă lucrari nici la jumătate din preţul ăsta. Aşa sunt meşterii, au impresia că iarna nu mai vine şi că va fi vară forever şi vor sta clienţii după fundul lor. Not me! E timpul să învăţ ceva nou: Cum se pun pereţii de rigips!

Ţineţi aproape, vin şi pozele!