Mă amuz în zilele când merg prin oraș la ore foarte matinale, surprinzând scene ale vieții de noapte a Bucureștiului, care se petrec la granița dintre cele două lumi, cea de noapte și cea de zi. Petrecăreți de miercuri noaptea surprinși de zorii zilei și de traficul faunei de zi a orașului, paznici obosiți care se târăsc prin mijloacele de transport spre casele și paturile lor, localuri care-și închid obloanele, alături de altele care și le deschid și așa mai departe.

        Într-o dimineața pe calea Floreasca, aproape de clădirea Oracle, o “domnișoară” “aștepta” zgribulită pe marginea șoselei. La coada de la semafor, mașini conduse de coporatriști, oameni serioși cu familii, cu credite, cu job 9-5,  aveau gâturile sucite de la prima oră, de această apariție a nopții, care rămăsese peste program. Tocmai când mă gândeam că și-a ales prost momentul și locația, că nu-și cunoaște targetul și alte aberații de genul  ăsta, hop că oprește o mașina utilitară mică, un fel de dubă și stă câteva secunde la discuții cu “domnișoara”, după care pleacă. După 20 de m, se oprește câteva secunde, dă înapoi, mai discută puțin și domnișoara devine pasager. Mașina pleacă pe străduță lăturalnică. Nu reușesc să trec de semafor, și la câteva minute mașina cu instalatori revine, lăsând pasărea de noapte la locul ei. Un quickie asa de dimineață?!

foto