Până unde mergeți cu toleranța?

     Ca orice om normal sunt un mare adept al libertăţii de exprimare şi al libertăţii în general. Încerc să fiu cât pot de tolerant tocmai pentru a nu limita libertatea celorlalţi, pentru a nu îngrădi modul de manifestare sau pentru a nu influenţa normalitatea fiecăruia.
     Totuşi, ca mai toate lucrurile pe lumea asta orice are o limită. Și m-am gândit zilele astea la limita toleranţei  pe care societatea o are privind subiectul orientărilor sexuale ale celorlalţi şi am imaginat câteva etape:
     1- prima etapă ar fi acceptarea ideii de homosexualitate sau orice altceva similar, pe scurt LGBT. Asta înseamnă că cineva acceptă ideea că există aşa ceva, acceptă în teorie şi că există undeva, pe lângă ei, în altă parte, nu ştiu unde, nu vor să ştie, dar știu că există și sunt de acord să fie acolo, la ei.
      2- al doilea nivel ar fi acela că cineva e ok cu toate ideile şi acceptă prezenţa lor, o vede fizic într-o formă sau alta,  vede că sunt homosexuali, dar nu e de acord cu manifestările în spaţiul public. Există astfel de oameni, care sunt de acord total cu ideea, dar nu vor să vadă acele manifestări în spaţiul public.
     3- al treilea nivel ar fi acela că, la toate cele dinainte se adaugă un fel de recunoaştere din partea statului. Aici intră legalizarea căsătoriilor între persoanele de tip LGBT şi a tuturor drepturilor ce decurg din asta dreptul la căsătorie, dreptul la divorţ şi câteva chestii legate de dreptul familiei, moştenire, etc.
     4- al patrulea nivel ar fi cel legat de copii care este cel mai controversat. A tolera sau nu dreptul cuplurilor LGBT de a crește copii, a fi sau nu de acord cu asta! In SUA s-au făcut studii asupra copiilor crescuţi de astfel de cupluri şi rezultatul a fost în coadă de peşte: unii copii erau ok, alţii nu. Problema este că până la vârsta de 12 ani copiii au nevoie de ghidare. Lăsat liber să aleagă orice, el va fi confuz. Aici e o chestie care ţine de felul cum sunt educaţi copiii fără legătură cu cu orientarea sexuală a celui care oferă educaţia, ci cu actul educativ, (care diferă) pe de o parte. Iar persoanele LGBT pot oferi o educație cel puțin la fel de proastă ca și persoanele normale. D'aia unii copii din studiul ala erau ok, alţii nu. DAR, pe de altă parte, copiii sunt pe principiul monkey see, monkey do! 
     5- al cincilea nivel ţine de viata sexuala a persoanelor de tip LGBT. Se merge foarte mult pe ideea de cum se simte: sunt băiat, dar mă simt fată sau invers. Prin urmare pot să fac sex în funcţie de cum mă simt. Nici o problemă până aici, DAR pe acelaşi argument şi logică aud că merg mai nou şi avocaţii pedofililor: "domnule clientul meu se simte copil și d'aia a facut ce a făcut. Practic, e doar un copil care vrea să facă sex cu alt copil, deci ar fi ok."
Ei bine eu nu cred ca e ok. Toleranța mea s-a oprit mai sus de chestia asta.

Dincolo de toate astea mai e și chestia cu libertatea opiniilor, care în situații ca asta, sau ca cea legată de religie, libertatea opiniei se transformă în "ești ca noi sau ești distrus, înapoiat, bătut în cap", adică dacă spui că ești creștin, vei automat asimilat cu pupătorii de moaște sau ăștia care se lasă călăriți de popă pentru iertarea păcatelor și alte tâmpenii. La fel, dacă spui că nu-ti plac gay-ii, vei fi considerat incuiat la minte, înapoiat, se duce naibi libertatea de opinie, ești linșat. Cam cum se întâmplă discriminarea inversă în SUA, de nu mai poți să-i spui unui negru nigga'  că ești mâncat.
    Știți ce mi se pare mie ironic în toata povestea asta? Faptul că mulţi dintre cei care spun că apără drepturile LGBT zic despre ceilalţi că au o gândire de Ev Mediu. Când de fapt, mergând pe ideea de acceptare a aproape orice, nu ajungem în Evul Mediu, suntem undeva prin perioada antică a Imperiului Roman, prin vremea lui Caligula sau cam așa ceva. Acum, depinde de fiecare ce crede că e mai înapoiat.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.