Povestea cu perfecțiunea

Povestea cu perfecțiunea

     În proiectele mele de bircolaj nu urmăresc perfecțiunea, pentru că perfecțiunea o fac roboții ăștia din clipul de mai jos. Și, nu știu voi cum sunteți, dar mie mi se pare al naibii de plictisitoare, rece, fadă, fără personalitate. Da, e frumos, dar e un frumos rece, fals, sec. În tot ceea ce meșteresc pot să vă spun o mică poveste. De ex.: "vezi acolo șipcile alea? Vezi că nu sunt chiar la fel depărtate ca celelalte dacă te uiti atent de aici? Știi de ce? Pentru că ultmul stâlp a intrat mai mult în pământ decât restul. Dar știi de ce? Pentru că  groapa lui a dat peste  o galerie de cârtiță și a intrat puțin mai jos. Nu, cârtița nu mai e acolo. A prins-o labradorul după 2 ani de pândă."

     Și tot așa pot să vă spun despre majoritatea finisajelor de la mine din casă. Sunt făcute imperfect de mine. Sigur, uneori imperfecțiunile nu sunt acceptabile, dar ele dau naștere unor noi proiecte de "reparare" a lor și tot așa până ajungi la un optim, între poveste și perfecțiune,  pentru că noi, oamenii, de acolo suntem!

     Cam toți cei cu care vorbesc sunt nemulțumiți de pereții lor, că nu sunt drepți, că la colțuri sunt așa și pe dincolo, că gletul e nu știu-cum. Și mie-mi vine să râd. Măi oameni buni, aveți o casă, bucurați-vă de ea. Punct! Sigur putem povesti despre imperfecțiuni, dar doar ca să nu stăm degeaba în jurul paharului de vin, dar altfel, ele nu trebuie sa fie mai mult decât un subiect trecător de discuții sâmbătă seara. Atât!

     Cine vrea perfecțiune, poate apela la roboții ăștia tâmplari să le facă exact, perfect ce și cum vor ei. Lemnul, este despre oameni, despre povești, despre căldură.

https://www.youtube.com/watch?v=Fb4j51Mor20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com