Nu-mi place imnul României și cred că ar trebui schimbat cu altceva. Nici n-o să-l cânt în stradă că dup'aia urmează imediat Tatăl Nostru în genunchi, c-așa era la Revoluție!  Deci să-l schimbăm sau măcar să cântăm altceva. Nu știu cu ce, dar cu ceva mai incisiv, mai săltăreț, mai antrenant, ceva pe care să poți să te încâlzești,  sa poți să sari, că tot ne place să ieșim în stradă iarna! Ceva care să nu sune așa mult a Miorița. Da, mi se pare că imnul sună a resemnare, complacere într-o stare de lâncezeală.

     În primul rând "Deșteaptă-te" ! De ce nu, "Trezește-te". Ok, da, înțeleg, arhaisme și vrăjeli, dar nu ne obligă nimeni să păstrăm asta. Deșteptarea duce cu gândul la prostire. Am fost prost, dar m-am deșteptat. Ceea ce în esența n-ar fi tocmai rău, doar că vedeți, e… fals. Am crezut noi că ne-am mai deșteptat odată, dar n-a fost să fie. Nu ne-a purtat noroc imnul, ce-ar fi să-l schimbăm poate merge așa!

     "Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte"

Nu poți s-o ții într-una cu chestia asta pentru că de fapt confirmi că nu faci asta niciodată. Mesajul ăsta ar putea fi unul de moment și atât. Și nu, nu cred că momentul ăla e acum! De fapt, nici nu e un moment, nici măcar la scară istorică.

     De câte ori cântăm imnul confirmăm că suntem pe moarte, dormim în izmene și acum e momentul să ne trezim să bem apă, după care ne băgăm înapoi la tras bășini sub plapumă.

"În care te adânciră barbarii de tirani". 

     Care tirani fraților? Cine ne-a adormit pe noi în ultimul secol? comuniștii, nu? Care comuniști? Ai lor sau ai noștri? cine a distrus cultul politicii? Fanarioții! Știți cine a fost mai rău decât fanarioții? Fanarioții noștri, ăia care veneau de la noi! Deci teza dușmanului exterior (teroriștii ăia de la revoluție) e falsă, fraților. Adevăratul dușman e în noi, printre noi!

"Acum ori niciodată"

     Asta mi se pare cea mai mare tâmpenie. Nu, nu îndeamnă la nimic, nu e cu nimic antrenantă. Știți ce spun cuvinetele astea? ACUM, să facem acum sau deloc. Sună a șantaj. Nimic planificat, nimic pregătit, nici un back-up plan, nimic. ACUM sau murim! Și de cele mai multe ori e niciodată. Pentru că nu suntem în stare să facem o tabula rasa, pentru că nu avem un plan niciodată, pentru că nu suntem organizați. Nu e nici deal, nici vale, nici munte, nici câmpie E o treime d'aia, o treime d'aia și o treime câmpie. E o sinusoidă ce se repetă obsesiv: când cu unul, când cu dracu, când cu liru trandafiru. Ei, în situația asta noi nu suntem decât ca omul beat care speră ca megând pe trei cărări va ajunge acasă. Noi nu suntem: "Bă, bag pana, mă pun pe banca asta, dorm puțin și apoi mă duc acasă" Nu, noi suntem: "Cine mă? eu nu sunt beat. N-am nimic. Vrei să-ți arăt câte flotări fac?" după care cădem în nas.

"La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani"

Cred că Andrei Mureșan (sau cine a scris versurile, mă rog) tocmai testa ceva tare când a scris versul ăsta. Lăsând la o parte că la vremea scrierii versurilor nu exista România, harta zonei de atunci arăta cam așa:

 

Deci, ce puteai fuma în anii ăia, încât să scrii că oricare din cele 3 imperii care te călăreau, se vor închina la noua soartă pe care ti-ai croit-o tu, om beat fiind din tată-n fiu de când a ars Burebista viile și pâna azi?!

O sa ziceți, bine mă, e nașpa imnul? Ce punem în loc? Habar n-am fraților! Ziceți și voi, ceva cu românii, uniți, plini de mândrie, cu Decebalus, cu Mihăiță bătăiosul chestii d'astea! Plus cineva care să-l cânte și să arate și bine. Uitați-vă la Scoția, e imna mea preferată! 🙂 și apoi la Marcel Pavel  cu deșteptarea lui și plângeți!