M-a uns pe suflet articolul Cristinei. Încă de când am citit titlul știam despre ce va fi vorba. Și pentru că rezonez atât de mult cu ideea de acolo, n-am cum să n-o spun și aici. Despre competiție și cum nu cred că-și are loc ul în sistemul de educație, am mai scris.

            De data asta e vorba despre cum și ce ar trebui să se învețe în școlile noastre de ieri înainte. Ca și vicepreședintele Samsung, ca și mulți părinți care au avut curajul și posibilitatea de a-și feri copiii de sistemul public de educație, cred că memorarea informațiilor (procedeu de educare prin care toți am trecut) trebuie să treacă muuult în spate. Dacă în secolul 18-19 a fi știut chestii făcea diferența între educați și needucați, astăzi informația este peste tot, la îndemâna oricui și de multe ori nu știm ce să facem cu ea. Problema nu e a știi chestii, ci a le corela, analiza chestiile știubile. De aceea memorarea de informații în școală ar trebui să se facă atât cât să poți "demonstra" corelarea pe care o faci. Nimic mai mult.

Mai mult decât atât, este atât de multă informație încât ne sufocăm, nu știm să deosebim adevărul de minciună, pur și simplu nu știm să înnotăm în tot oceanul ăsta de informații. Știți mailurile alea pe care ni le trimit părinții cum ca Zuckenberg e mason și vrea să cucerească lumea, că yahoo, facebook, etc se închide din luna X? Le știți, circulă mereu, și mulți nu știu să discearnă, d'aia fishing-ul încă merge, pentru că multă lume "plutește" în derivă în oceanul de informații numit internet.

          Și asta cred că ar trebui să facă orice sistem de educație. Oricare ar fi el. Să ne dezvolte gândirea analitică, parctică, să învețe copilul să coreleze toate informațiile care vor veni peste el din toate părțile și să discearnă între ele, să poată să-și croiască singur propriile păreri, să-și descopere și să-și dezvolte propriile aptitudini și talente. Să se întreacă pe sine, să poată privi viața în ochi și la nevoie să se ia la trântă cu ea. Să aibă încredere în propriile forțe, să poată vorbi unui public, să facă față situațiilor neplăcute și așa mai departe. Școala viitorului va trebui să lucreze mai mult  ȘI la dezvoltarea inteligenței emoționale, nu doar cu partea dreaptă a creierului (cum se zice, desi unii spun că n-ar fi chiar așa).

         Orice sistem de educație, (fie că e vorba de homeschooling, sau școlarizare pe comunități mici cu profesori angajați, chiar și o școală privată sau orice altceva), poate face asta, pentru că nu vor fi legate de un mastodont inert și învechit cum e Ministerul Educației și programa sfântă pe care o propovăduiește în fiecare an.

Privesc cu îngrijorare la anii ce or să vină, din punctul ăsta de vedere!