…paria pieței muncii din România, cea mai josnică “meserie” este cea de broker de asigurări. Ofiterii de credite din bănci sunt niște domni comparativ cu borkerii de asigurari. De ce?
Dintr-un milion de motive care au la bază proasta înțelegere a conceptului de asigurare, atât din partea asiguratorilor, cât și din partea asiguraților, pervertirea unui concept bun la origini, la care nu poți să nu adaugi lipsa unui set minim de valori, a unei etici “de facto”, nu doar texte pe pereți sau vorbe, atât la nivelul societății în ansamblu, cât și la nivelul oamenilor din industrie.
De la baxuri de polite RCA false, vândute la mii și mii de clienți de bună credință și până la daune totale provocate pentru încasarea asigurării cu complicitatea oamenilor din interior, toate fac parte din minunata industrie a asigurărilor. Ăștia sunt jmecherii care “fac un ban”, dar la baza acestei piramide infecte stă brokerul de asigurări, disperatul după un comision de mizerie, salahoru, pălmașu, iobagu, profitorul, jmecherul coate goale, șobolanul, hiena care e gata, gata să facă orice pentru a prinde un client după care a și uitat de el. (da, știu voi aveți pe cineva care se ocupă și care e ok). Toți asiguratorii sunt OK. De ce pentru că nu ai daune. Diferența apare când e cazul să-ți dea ei ție bani. Prima dată e ok., dar dup’aia se supără.
Alături de broker mai este și inspectorul de daune, ăla care ia comision dacă găsește vreun nod în papură să nu-ți plătească dauna. Ăștia sunt niște șobolani mai rafinați, despre care voi vorbi altă dată.

Până atunci, eu+asigurări=never again! Rămân un trist client al puținelor asigurări obligatorii.