Ne-am făcut în familie așa un fel de tradiție ca în fiecare an, cam pe vremea asta ne suim pe biciclete și facem o plimbare pe drumurile de pe câmp în căutarea celei mai bune tufe de măceșe. Și anul ăsta a fost un an bun pentru măceșe cu toata explozia de ambrozie de la marginea terenurilor cultivate cu diverse cereale. Am văzut tufe de măceșe sufocate pur și simplu de ambrozie de peste 2m înălțime. Tufe care în alți ani erau roșii de maceșe. Dar cumva natura se echilibrează și am găsit alte tufe din care am cules destule măceșe și ar mai fi de-o tură de cules.
Ce fac eu cu măceșele?
Ceai. Eu fac ceai din ele. E metoda cea mai user friendly pentru a folosi măceșele. Le pun la uscat și apoi în borcanul ăla cu capac de sticlă de la IKEA. Și toată iarna fac ceai și mănânc dimineața sau seara cu o felie de unt cu magiun la un serial de Netflix.
Țuică. Mai poți să faci ceva alcool cu măceșele, dar încă n-am încercat.
Gem sau pasta aia dulce, cum i-o zice, este genială într-adevăr, dar procesul de producție ar fi moartea pasiunii adăugată la culesul lor., fierte, trecute prin site, scoase semințele și tot felul de “vrăji” de genul ăsta, pur și simplu n-am ajuns la nivelul ăla.
