Știți de ce e nașpa să fii primar?

    E nașpa să fii primar pentru că orice ai face, tot ți-o iei. Oricât de multe lucruri bune ai face, tot se găsește cineva care să te înjure dintr-un oarecare motiv. Și trebuie să ai stomac pentru asta, altfel n-ai nici o șansă. Primari ca Iohannis, Vâlcov care au avut rezultate vizibile în administrarea orașului, tot și-au luat înjurături din varii motive. Și asta înainte să se dovedească furăciunile, pe vremea când erau pe val, când orașul înflorea, infrastructura mergea ok, afacerile erau ok și așa mai departe. ATUNCI oamenii ăștia își luau înjurături. Pentru că nicicum nu e bine cu oamenii.

    Dacă nu faci nimic, ești înjurat că de ce nu faci. Când în sfârșit faci ceva, lumea te înjură că de ce faci așa de puțin, așa de prost, că mai bine făceai X în loc Y, etc. Strada pe care stau eu e locuită de câteva familii de peste 5 ani de zile. În primii 3-4 ani, primăria a făcut NIMIC absolut pe strada aia, în afară de a colecta cele câteva impozite și taxele de autorizații de construcție. Dupa 4 ani, au trasat pentru prima dată drumul și au pus balast. Ieri, a 2-a oară în 6 ani, primăria a mai pus un strat de balast. Numai cine n-a locuit pe o stradă de pământ nu poate înțelege ce înseamnă asta. Înseamnă că pe timp de ploaie ești doar ud de apă, nu plin de noroi, înseamnă că nu ieși cu mașina în șosea ca după o tură de off road lăsând hălci de noroi în spate de ți-e rușine să te uiți la vecinii care te văd, înseamnă că ăla micu poate învăța să meargă pe bicicletă cu roțile ajutătoare, înseamnă că poți bate mingea în drum, înseamnă de 20 de ori mai puțin praf, mai puțină vegetație, mai puține insecte, mai puține reparații la mașină etc.

     Ei în condițiile astea, o balastare la 2 ani e foarte bine venită. Sigur, nu e mare jmecherie, dar e bine că e. DAR stai, cineva se găsește să fie scârbit și de chestia asta, că e foarte puțin, că e chiar bătaie de joc… Ce să mai, mai bine nu punea, mai bine ne lăsa așa în mocirlă. Și acum revenim la tine care ești primar, care ai făcut acolo un efort X ca să se întâmple chestia asta, nimicnicia asta. Și vine cineva, care eventual nici nu stă pe strada aia, și face pipi cu boltă pe efortul tău de primar care ești. Că nu ești suficient de bun pentru așteptările lui princiare.

    Acum, nu știu cum e la voi la servici, dar hai să luam un exemplu mai simplu. Ai făcut cartofi prăjiți, te-a sărit o picătură de ulei când i-ai prajit, ai transpirat puțin pe lângă tigaie și când în sfârșit sunt gata, ai ras și brânza pe deasupra, ai pus mărarul ca un chef ce te crezi, cineva gustă și aruncă scârbit furcullița-n farfurie zicând că asta e o mizerie.

    Ei? Voi cum vă simțiți atunci când cineva face ceva pe efortul tău? Indiferent de rezultat. Cum vă simțiți când vrei să faci cuiva un bine și el te "înjură"? Cine crede că pe primarul orășelului de 12000 de locuitori, n-ar trebui să-l intereseze, să fie de fier, obiectiv și perfect imparțial, ăla e un copil naiv. Se plâng oamenii că n-a venit primaru' la ei pe stradă, dar ei se laudă cum îl înjură și cât de mult îl urăsc, nu fac nimic să se ajute, doar înjură. Cum ar fi să zică: Dom' primar, am pus si noi mână de la mână și am întins 2 basculante de pietris peste mocirla aia? Nu ne ajutați cu un compactor sau o basculantă de pietriș în plus? Chestiile astea merg în comunitățile mici, pe o stradă, pe o zonă,  pe o problemă concretă.

     Am fost odată la un training. Și se vorbea parcă de negociere, așa superficial, oarecum. Ce-am reținut a fost faptul că (statistic, empiric) s-a dovedit a fi mult mai eficient, ieși mai în câștig dacă tu ești primul care împărtășește informații, care întinde primul mâna, care face primul pas constructiv, decât dacă ai o atitudine coercitivă, bagi direct sub nas un NDA, sau alte gesturi panicarde de a te proteja împotriva unui presupus… furt. Așa și cu oamenii ăștia, ei urăsc, înjură, dar vor să primească și dacă-i iei la bani mărunți, nici cu impozitele nu cred că stau prea bine.

Pe scurt, mi se pare halucinant cum rațiunea și logica elementară îi părăsesc pe unii oameni, aparent normali, mai ales în perioadele electorale. E de-a dreptul uimitor și trist! De fapt, nu trist, descurajant! Chiar nu ne mai facem bine?

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.