agricultura

Educație: să învețe elevii să scrie scrisori și să pună timbru

26/11/201826/11/2018 haivas

Ca să vedeți, dacă mai era cazul, cât de rupt de realitate e învățământul românesc, vă spun că cineva s-a gândit că e bine ca în 2018, elevii trebuie să învețe să scrie scrisori pe care să le pună într-un plic pe care lipesc un timbru și le duc la poștă. Și de acolo poștașul o duce la adresa de livrare.

Bine, ok cu faptul că trebuie să știi să scrii scrisori, deși și aici standardele reale sunt complet diferite de ce se învață la școală, teoretic.

DAR faza cu plicul și timbrul, chiar nu o înțeleg. De ce i-ai învăța pe elevi cum comunicau oamenii în “Evul Mediu”. E interesant și asta, dar pune-o la Istorie, pune-o la Știați că… sau la ceva materie opțională de tipul “Curiozități din lumea noastră“. Pune-o oriunde altundeva, n-o pune la prezent, pentru că în prezent practic, nu există. La fi-meo la clasa a 2-a nu știa nici unul ce e aia timbru. Și sincer, nici n-au nevoie. NOI n-avem nevoie, care suntem niște babalâci în comparație cu ei. Dar ei!? Ce să facă ei cu timbrele? Ce urmează? “Să învețe elevii cum să folosească un telefon public cu fise?”

Chestiile de genul ăsta trebuie înlocuite la capitolul “Scriere funcțională ” din programă cu niște lecții despre comunicarea în online, pe rețelele de socializare. Să-i învețe pe elevi că nu orice zboară pe Facebook sau Instagram se mănâncă. Să-i învețe să deosebească un profil fals de unul real (cât de cât) prin căutarea anumitor informații care ar duce spre un profil de FB real sau să conștientizeze legătura între real și online, cum că de ex. dacă dai share location, poate să afle cineva, despre care de fapt nu știi nimic, unde ești și vine nebunu peste tine. Sau să-i învețe despre știrile false, despre miciunile pe care le pot citi la tot pasul și așa mai departe. Să-i învețe să-și pună întrebări și să analizeze orice!

Serios că nu e greu. Și ce dacă programa îți bagă pe gât plicuri cu timbre, “Ion” și povești despre agricultura de subzistență, le zici în 5 minute despre ce era vorba cândva și poți face ușor trecerea:

“Acesta era felul în care trimiteau bunicii și străbunicii noștri scrisori. Noi acum mai trimitem scrisori în plic? Mai mergem la poștă să punem timbru? Cum comunicați voi cu bunicii voștri acum?”

Și răspunsurile vor veni și poți începe astfel o lecție cu adevărat utilă fără să te cramponezi în programa dinozaurilor de la minister. Multe din aberațiile care pleacă de acolo pot fi remediate pe parcurs, la diverse nivele: inspectorat, școală, dar mai ales la clasă.

Totul e “să se vrea”.

În altă ordine de idei, unele chestii din programă sunt neașteptat de actuale, de nivelul anilor 1998-2000:”

activităţi care implică folosirea calculatorului pentru redactarea unor enunţuri/ texte scurte

Scrierea imaginativă (texte de 3-7 enunţuri), pe baza unui suport vizual (imagini, benzi desenate – WOW!) sau a unui şir de întrebări
Cartea, ziarul sau revista clasei (blog, forum, grup online?)

Cum faci bani din tunuri și rachete antigrindină

29/05/201829/05/2018 haivas

Ideea e următoarea: Există un Program National de Combatere a Grindinei și Încurajarea Precipitațiilor sau cam așa ceva, în cadrul căruia s-au cheltuit niște milioane de euro în ultimii ani pe așa zisele centre antigrindină. Doar că:

În anii precedenți, multe dintre aceste instalații nu au putut fi utilizate pentru că nu era muniție și nici personal instruit în acest sens. Un exemplu a fost perioada 2011 – 2013, când au avut loc mai multe căderi de grindină în judeţul Iaşi, chiar lângă staţia Moldova 1, iar sătenii s-au plâns că tunurile nu doar alungă grindina ci orice formă de precipitaţii. Un alt incident s-a produs în vara anului 2016, când rămăşiteţe unei rachete antigrindină au făcut o gaură în acoperişul unei familii din satul Sticlăria, comuna Scobinţi.

Și situația continuă pentru că nimănui de fapt nu-i pasă de program, de oameni, pentru că birocrație și așa mai departe. Între timp, niște Dorei trag cu rachete după ureche, alți jmecheri comandă alte rachete din care ies probabil alte comisioane în timp ce agricultura suferă pierderi pentru că de ce să lăsăm să plouă dacă putem face niște bani. Trageți frate cu rachete!

“A apărut un nor? Dorele, bagă bă o rachetă, ce stai și te uiți, vrei să-ți plouă-n gură?”

Eșec bio #1. La capitolul cloșca și pui

29/05/2018 haivas

M-am gândit să încep o serie, sper eu cât mai mică, în care să descriu câte un eșec al lucrurilor făcute bio, natural pe la noi prin ogradă. Cauzele lor sunt, evident, un mix între cele naturale, normale și gestionarea noastră. Ideea e să găsim soluții naturale la aceste probleme și să învățăm câte ceva din experiențele astea.

Anul trecut am scos de la cloșcă 15 pui. Anul ăsta din 40 de ouă sub 2 cloște doar 2 pui au ieșit. Habar n-am ce s-a întâmplat pentru că partea ciudată e c-au dispărut mare parte din ouă.

Una din cloște a avut 21 de ouă. Au ieșit doi pui si mai erau 4 ouă. Unde au putut să dispară restul, nu știu. Cuibarul fiind într-o cușcă închisă. La cealaltă la fel, lipseau mai mult de jumătate din ouă doar că la asta cred că s-au răcit ouăle la un moment dat. Embrionii erau dezvoltați, dar nu suficient. Nu pot să-mi dau seama unde au dispărut. Am auzit diverse scenarii:

1 – le-au mâncat cloștele. – bun, dar aș fi văzut ceva urme, nu? Mănâncă ouă deși au mâncare și apă?

2 – Le-a mâncat un alt animal – posibil, deși nu-mi imaginez cum ar fi intrat în cușca aia. Greu de crezut pt că singurul loc sunt ochiurile de la o plasă de rapiț. Care e întreagă.

3 – Le-au dat ele jos. – din nou, nu prea aveau pe unde.

Nu știu ce să spun decât că asta e. Agricultura bio e cu multe eșecuri mai ales când o faci așa ca noi pe încercate! 🙂 Nu regret! Fiecare eșec e o lecție, doar că nu știu ce lecție să trag din experiența asta. Poate c-ar fi trebuit să le las acolo unde s-au pus ele cloște (în cuibare, mai expuse), fără să le mut la adăpost, poate că nopțile au fost prea reci și temperatura n-a fost cea potrivită, poate că trebuia să pun ouă și la cea de-a 3-a cloșcă, etc.

Știrile mele 19 aprilie 2018

19/04/201818/04/2018 haivas

Când agricultura întâlnește big data

Ce mai meșteresc românii antreprenori

Taxe pe băuturi carbogazoase

Cum se completează declarația unică 212

Niște țărani care creșteau mere s-au asociat și aparent e bine

1 mil. € pentru beculețe. Bravo Constanța!

În Sudan a plouat cu diamante și nici n-am știut.

IT-iștii fură pâinea de la gura fermierilor. Ce oameni răi!

17/08/2017 haivas

Pe grupul de fermieri pe unde mă mai dau din când în când, a apărut un fermier dezamăgit de piața din București și printre altele se plânge că IT-iștii deveniți fermieri le fură pâinea de la gură și habar n-au ce fac.

Suntem foarte dezamagiti de cum merg produsele bio in Bucuresti, se castiga bine ca si salarii dar cand vine vorba de mancare sanatoasa, toti se lasa pacaliti de tot felul de produse si de oameni care mai nou au devenit agricultori din IT-sti sau din alte domenii, si noi care stim foarte bine cum sta treaba cu agricultura, avand studii in agricultura ecologica (internationala), nu reusim sa ne vindem marfa nici la pret de produs otravit cu chimicale? Oare de ce? (…) Romanii castiga bine, dar cand vine vorba de mancat sanatos se zgarcesc si isi cumpara masini si case mai intai, sanatatea este la urma, apoi se plang ca au cancer sau mai stiu ce boli din cauza chimicalelor folosite in industrie”.

Tipul ăsta ori habar n-are să vândă nimic, ori e viclean și urmărește viralizarea și modelul femeii ăleia cu ferma de mure care a vândut producția pe tot anul în câteva zile după ce un status de-al ei a devenit viral. Deși cu adresă de yahoo și site practic inexistent, aș merge pe prima variantă. Nu mi-e clar încă!

Dezamagire totala in tara asta, nu poti face nimic bun, desi nu am cersit de la nimeni, nici subventii, nici credite, am vrut sa oferim ceva sanatos dar din pacate oamenii au fost atat de respingatori incat am ajuns ca niste cersetori sa cersim sa manance ei sanatos si nici asa nu era bine, desi preturile sunt la fel ca cele cu chimicale, oare am ajuns sa ne speriem de produse sanatoase, sau nu mai stim sa mancam sanatos si vrem produse care sunt doar romanesti dar in fond sunt ca si cele din Olanda, Turcia, Israel. Regretam ca am investit bani si foarte mult timp in aceasta munca din ferma, din pacate sau din fericire o sa si plecam si din tara, desi nu asta era scopul. Doamne ajuta si Desteptati-va romani!

Ați înțeles, da? Oamenii sunt respingători cu ei, clienții sunt de vină că nu reușim noi să vindem marfa, deși avem studii internaționale în agricultura ecologică.

Foarte bine, fraților, plecați, faceți ce vreți, la urma urmei asta e economia de piață: cine vinde trăiește, cine nu, nu! Luați și diploma aia și ~~băgați-o~~ ștergeți-vă lacrimile cu ea, că la altceva nu e bună.