Browsed by
Tag: balustradă

Cum era să dau foc la casă

Cum era să dau foc la casă

     O metodă la care nici cu gândul nu gândești decât dacă ai fost olimpic la chimie sau ceva. 🙂 Știți proiectul cu măsută de cafea din paleți? Ei bine, la sfatul bătrânilor, am zis să finisez lemnul cu ulei. Să vedem cum iese. Și am cumpărat ulei de in sicativat, adică siliconat (mi se șoptește în cască). Și mi-a plăcut. Drept pentru are am început să dau peste tot prin casă cu ulei de in. Ok… nu peste tot, dar aveam o balustradă nefinisată, am încercat într-un colț pe dușumea. D'astea de copii…

     Pe măsuță am aplicat uleiul cu o cârpă de bumbac. La balustradă, am zis să fiu mai eficient și am luat o bucată de burete din magazie, pe care-o folosisem cu o lună în umră să șterg picăturile de benzină de pe generator. Evident că aia s-a evaporat. Așa m-am gândit eu că s-a evaporat și nu mai e nici o problemă de miros sau alte reacții.

     În fine, era un burete numa' bun de murdărit cu ulei. L-am folosit, am făcut balustrada lucie (s-a uscat în vreo 2 zile). DAR, și acum e faza interesantă, buretele stors de uleiul de in, l-am lăsat într-o cameră în care mai meșteresc eu iarna alături de restul sculelor. Și l-am lăsat așa la "uscat" pe o bucată de lemn, ca să nu murdăresc masa.

     Noaptea, la culcare îmi tot mirosea a ulei ars, în felul ăla în care miroase uleiul scurs pe marginea tigăii și apoi pusă pe foc. Deci exact ulei pus pe foc. M-am trezit am mirosit prin camera unde dormeam, am mirosit șosetele gândindu-mă că am călcat în vreo picătură de ulei sau ceva, cuptorul era pustiu, deci n-avea cum să vină de acolo. Nimic pe aragaz, nimic nicăieri. Pe hol, nu mirosea nimic. Doar în cameră.  Am adormit așa neîmpacat sigur ce-i cu mirosul ăla. A doua zi m-am trezit și am intrat în camera de meștereală. M-a izbit un miros de ars, de mi-a dat capul pe spate că și acum acum mă doare ceafa. Buretele se făcuse pur și simplu scrum. Cenușă. Nu mai era nimic din el. Doar cenușă, miros groaznic și lemnul ăsta pe care-l pusesem, era ars așa cum se vede.

Nu știu ce fel de reacție chimică a avut loc acolo, nu știu dacă e de la faptul că buretele fusese la un moment dat îmbibat cu benzină, nu știu dacă e din cauza compoziției buretelui (cârpa de bumbac folosită anterior n-a pățit nimic), cert e un lucru: NU LASAȚI BUREȚII ÎMBIBAȚI CU ULEI DE IN SICATIVAT. Cred că e mai sigur așa.

Cum am facut balustrada din lemn

Cum am facut balustrada din lemn

 

   Unul dintre cele mai grele proiecte de bricolaj pe care le-am facut (din punct de vedere al execuției și al stresului) a fost balustrada scărilor. Asta pentru că am niște scări ciudate întoarse de două ori și cu vreo 4 unghiuri de înclinație. Așa a fost proiectul pentru că am vrut să ocupe spatiu puțin din suprafața casei. Scările sunt turnate, beton armat. Treptele sunt placate de mine cu niște scânduri de brad din Hornbach. (altă mare bătaie de cap. Fiecare treaptă are dimensiunile ei și 4 unghiuri diferite), iar pe margine am prins în beton niște dulapi groși de lemn.

Peste dulapii ăștia care însoțesc liniile, înclinațiile scărilor pe margine, am venit cu stâlpii balustradei. Cei groși de la capete și din colțuri au fost prinși cu câte 2 dibluri mari de 18, în beton, trecând prin marginea aia de lemn și ea prinsă la rândul ei în beton. Cei subțiri nu i-am mai prins în beton, ci direct în marginea de lemn. Am văzut că sunt suficient de țapeni și am rămas cu vreo 20 de dibluri în plus.


Mâna curentă am cumpărat-o de-a gata din Hornbach. Destul de scumpă, parcă 50 lei metru. Cel mai greu a fost să "calculez" și să tai unghiurile de înclinare. La capete, mâna curentă se prinde, la nivel, de stâlpii groși. Cei subțiri intră sub ea și sunt mascați astfel încât erorile nu se văd. Dar cei groși sunt la vedere. După cum se vede și-n poze, nici n-am "calculat" bine, dar nici n-am tăiat exemplar. O jumătate de milimetru greșit la un capât al tăieturii te aruncă 1cm eroare la celălalt. Ca să-mi fi ieșit bine, cred că mi-ar fi trebuit niște scule speciale. Însă eu le-am tăiat de mână, au apărut erori, pe care a trebuit să le maschez sau să le machiez mai degrabă.

Să-i dea D-zeu sănătate ăluia de a inventat flexul și rola de șlefuit ce se pune pe el. Și sănătate să-i dea și ăluia de a inventat chitul ăla de lemn cu care am acoperit eu toate mizeriile.

Ce-am învățăt din experiența asta e faptul că tâmplăria e ușoară când o faci "2D" și în unghiuri drepte. Când ai nevoie de tăieturi "3D" și colțuri pe rotund (cum a fost la mâna curentă) lucrurile o iau razna.

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com