Browsed by
Tag: business

De ce face Țiriac apologia hoției?

De ce face Țiriac apologia hoției?

     Îl mai știți pe bătrânelul ăla simpatic mustăcios care ne tot dădea sfaturi pline de duh despre cum se poate face bine o țară? Ei bine, a ieșit zilele trecute iar să mai zică ceva. Și a zis așa de bine că toată presă decentă l-a făcut cu ou și cu oțet. Și pe bună dreptate.

     În lumea milionarilor care împing omenirea înainte, el e un nimeni. Imaginați-vă cât de caraghios ar fi el prezentându-i lui Elon Musk colecția lui de Ferarri sau ce față ar face Bill Gates când Țiriac s-ar lăuda cu capetele de elefanți morți atârnați pe perete sau să-i explice lui Jeff Bezos despre PSD și A3. Ca orice om și milionarii învață, evoluează diferit. Iar Țiriac nu mi se pare c-a făcut-o. A rămas blocat în logica milionarilor de anii 70-80, de relații construite pe plăceri scumpe pe care apoi le exploatează pentru a face și mai mulți bani. 

     Pe sistemul "hai la mine la Balc, mai vânăm un mistreț sau 100, tragem cu pușca ne simtem bine, dăm o tură cu Ferarri după care vedem ce facem cu business-ul ăla". A ce vă sună asta? Exact a filmul Curtezana. Vine regele Franței în Veneția să negocieze dacă oferă ajutor militar venețienilor. Ăștia îi dau cea mai bună curtezană, îl face pe ăsta să se simtă așa de bine încât abia mai poate să se așeze pe scaun și obțin navele de război. Cam asta e filosofia lui Țiriac.

    A îmbătrânit urât și acum e mai urât decât a fost vreodată.  Acum Țiriac, un milionar de mâna a 3-a, cu apucături medievale, evazionist la limita legii, apropiat și susținător tradițional al PSD-ului, un partid filo-rus, antidemocratic, aflat în război permanent cu justiția, vine și ne dă lecții:

„Corupție există în toată lumea asta și la nivele de o mie de ori mai mari, nu la nivele de cârnat. 

Ați înțeles da? Deci mai terminați cu poveștile astea despre corupție că asta există și la nivele mai mari. Nu veniți voi acum în piață să scandați împotriva corupției. Băgați-vă mințile-n cap.

Eu, între un hoț și un prost, prefer hoțul. După hoț mai rămâne ceva. După prost, nu mai rămâne nimic”,

    O mizerie. Nu Vali, nu e nimic de explicat. Moșu face apologia hoției și atât. Pentru că el se simte în largul lui lângă un guvern pe care-l poate manevra cum vrea el, pentru afacerile lui. Punct. Nici prostul, nici hoțul nu mai pot fi educați. Hoțul va încerca mereu să fure (de asta nu se vindecă), iar prostul va rămâne prost. După nici unul nu rămâne nimic. Și-n plus, de unde mizeria asta că trebuie să alegem între un prost și hoț??! Cât de infect e pusă problema!?

 Ce universitati, spitale, ce fabrici, ce mari companii au ridicat ei despre care putem spune azi ca intorc Romaniei valoare adaugata? Ce au dat tarii Vantu si Voiculescu in afara de o populatie indobitocita cu minciuna si  manipulare? In afara de banii sifonati de la FNI, scosi prin off-shore-uri din tara si spalati prin televiziunea lui, in afara de dosarele penale, ce a ridicat SOV? Furtuni de praf in ochii publicului. Ce s-a ales de miliardele lui Patriciu dupa moartea lui? Mai nimic in Romania, grosul banilor au iesit afara si nu se vor mai intoarce curand. 

Dar marele fugar, Ghita, ne-a lasat el altceva in afara de softuri proaste, scumpe si nefunctionale? In afara de gauri mari la bugetul statului, tunuri si tepe, ce altceva a dat Ghita societatii romanesti?  (sursa)

 

În fine, întrebarea care se pune e următoarea: De ce a ieșit Moșu acum la contra-atac? Ne e clar sper, că Țiriac nu vorbește la TV decât atunci când urmează să se întâmple ceva. E știută rețeta asta. Nu vorbește el degeaba. Deci ia să fiți cu ochii-n 13-14 în perioada următoare să vedem ce se întâmplă!

 

De ce am ales brad artificial

De ce am ales brad artificial

     Știu, nici mie nu-mi vine să cred că am făcut asta, dar am făcut-o încă de anul trecut și mă simt foarte bine! Toată copilăria am avut brad natural. Miros, ace, nebunie. (într-un an am nimerit un brad, nu molid, și ăla nu mirosea deloc… pfff dezamăgire, dar arăta superb).

     Bun, deci am ales de vreo 2 ani brad artifcial, 1,80m o frumusețe. Are ace și d'alea rotunde de molid și d'alea de brad turtite, ba chiar are și ace lungi de pin. Și ceea ce n-o să aveți voi în bradul vostru natural, sunt conurile. Da, bradul meu artificial are conuri, care pot sta în jos sau în sus. 🙂 Beat that! 🙂 Ok hai să trecem așa cu listă:

Avantaje brad artificial:

 – Îl ai acolo. În casă. Nu trebuie să alergi după el în fiecare an, să cauți, să-l alegi, etc. Știi exact unde l-ai pus.

– E la fel de superb în fiecare an.La fel de des, cu multe rămurele de nu se vede prin ele. Are forma aia de brad, triunghiular așa cum ne-au învățat desenele animate.

– nu trebuie să cioplești "cotorul" sau să tai vârful dacă e prea înalt.

– nu trebuie să mături acele care inevitabil cad din ziua în care-l pui.

– nu te înțeapă la împodobire/montare

Dezavantaje brad artificial

– nu miroase a brad în casă

– e fake. (e un simbol, aș zice eu)

– spatiu de depozitare. (în apartamentele comuniste poate fi o problemă)

– investiție inițială (mai) mare.

Avantaje brad natural

– miroase a brad în casă

– preț anual mai mic

– nu e nevoie de spațiu de depozitare în casă

Dezavantaje brad natural

– trebuie să alergi după el în fiecare an.

– set-up ul e mai complicat.(cioplit, tăiat vărf etc)

– face mizerie (cad acele din prima zi)

– Se usucă destul de repede

– Ce faci cu el "după"? în găleata de gunoi nu intră, pe toboganu de gunoi nu are loc. E un efort în plus!

     Bun și acum marea dilemă: care dintre cele doua variante e mai ecologică, mai prietenoasă cu mediul?

     Artificial –  procesul de fabricație este clar unul poluant. Fier și plastic. În contra partidă, întrebarea ar fi de câți brazi ar fi nevoie ca să "spele" poluarea asta? Era pe undeva o cifră care exprima cantitatea de CO2 pe care o absoarbe un brad pe durata vieții lui. Nu mai caut cifrele astea, dar eu cred că-și scoate pârleala. Adică producția unui brad artificial emană atâta "poluare" cât poate absorbi unul natural în toată viață lui. Dar cu un brad artificial nu salvezi doar unul natural, ci vreo 3-4-5. Depinde câți ani îl ții, cât de bine îl păstrezi, cât de bine se menține el.

     Natural –  Lemnul în general este o resursă regenerabilă.dacă e gândită în perspectivă. Deci teoretic,  existența pepinierelor n-ar trebui să fie o problemă. Bradul ăla e plantat pentru asta. E un business. Nu se intervine în procesul împaduririi sau despăduririi.  Dar nu poți să nu te întrebi cum ar fi dacă pepinierele astea ar fi lăsate să se dezvolte ca păduri naturale.

Cei în ghiveci sunt un mit! Marea lor majoritate nu supraviețuiesc! Am avut vreo 3. Toți au murit mai devreme sau mai tâziu. Chiar și cei aclimatizați, luati din pepinieră. Poate o să mai încerc. Vom vedea!

En fin!

Cam așa arată o pepinieră de brazi de Crăciun.

Consiliul Concurenței a descoperit apa caldă

Consiliul Concurenței a descoperit apa caldă

      Văzând știrea asta realizez a mia oară cât de praf sunt instuțiile statului. Eu aș zice că sunt vreo 10-15 ani, dar poate e mai mult, de când big pharma a început să se cațere pe munți de bani de pe urma ipohondriei românilor, ocazie de care firmele farmaceutice au profitat și au îceput să-i gâdile pe medici cu vacanțe, călătorii pe la diverse conferințe (if you know what i mean, ale naiba conferințe tot vara și tot prin țări mediteraneene), ba chiar s-a ajuns până la faza aia în care agentul de vânzări să le ducă shaorma la prânz medicilor, doar ca să le recomande produsele pacienților. Business tată!

     Revenind, după 10-15 ani de astfel de comportamente, despre care știa orice student la farmacie sau medicină, vine Consilul Concurenței și dă și el un raport despre chestia asta!

În ansamblu, farmaciile consideră că, în medie, 57% dintre pacienți se prezintă cu rețeta în farmacie și solicită să li se elibereze o anumită denumire comercială.

No shit?! REALLY? Ca să știți de ce nu merg treburile-n țara noastră:

Consiliul Concurenței va avea în 2016 un buget de 55,8 milioane de lei, în ușoară creștere, respectiv 0,38%, față de execuția preliminată a acestui an,

     Adică bugetul acestei instituții mirobolante a fost în 2016 de vreo 12 mil € ca să descoperim apa caldă. Bani din care s-a plătit raportul ăsta și gigelul care a făcut graficul ăla de la pagina 248 și gigelul care a descoperit chestiile astea fantastice.

 Bonus: cred că tot ei au dat-o și pe aia cu sunt prea puține benzinării(companii), nu există concurență reală. Păi bine prietene, bună dimineața, acum te-ai trezit?

foto

UKIP – prostie level 9000

UKIP – prostie level 9000

     Aud acum la știri că tot mediul rural din Marea Britanie e dependent de munca imigranților. Și încep să dea din colț în colț că rămân fără forță de muncă în caz de proaste negocieri la Brexit. Ok, deocamdată negocierile se amână.

”Dacă pierdem acești  oameni, suntem distruși", spune Richard Hirst, fermier din zona Norfolk. El are ca angajați aproximativ 200 de sezonieri, majoritatea din România și Bulgaria, pentru a planta și apoi a recolta salata. În timp ce polonezii lucrează la repararea clădirilor agricole sau conduc mașinile cu marfă până la piață. (sursa)

     Dar altceva e interesant. Un membru mai de vază așa, din partidu' ăsta al lui Farage, Stuart Agnew (care crede că încălzirea globală e o mare păcăleală) este și el mare proprietar de ceva ferme din UK, ferme la care evident lucrează tot imigranți, imigranți pe care partidul său nu-i prea iubea. Acum când vede că i-e business-ul amenințat o cam dă la întors.

Până și reprezentanții regionali ai UKIP, vârful de lance al campaniei pro-Brexit, cere acum guvernului să trateze cu maximă băgare de seamă restricțiile privind circulația forței de muncă.

Europarlamentarul UKIP Stuart Agnew, el însuși fermier în Norfolk, spune că  "Există sentimentul că fiecare are dreptul la un loc de muncă în spatele unui calculator sau așa ceva și nu să te murdărești pe mâini la fermă. Asta e văzută drept treabă de imigrant”, a adăugat europarlamentarul UKIP, citat de Newsweek (sursa)

 

Deci? Despre ce vorbim?

Taci și muncește că o să fie bine

Taci și muncește că o să fie bine

     Cam asta spune tipa asta în clipul de mai jos, care se vrea un fel de motivațional pentru starea de sclavi în care ne aflăm majoritatea dintre noi. Am să vă spun pe rând de ce cred că cele 3 motive pentru care zice ea să-ți faci treaba bine indiferent ce s-ar întâmpla, nu sunt nimic altceva decât balegă de taur:

 

1 – You are building your skills. Ok, asta e valabil pentru maxim studenți sau entry level, cam 10% din perioada activă când, da, într-adevăr muncești ca să înveti. Și e bine s-o faci și pe degeaba. Sigur, o să ziceți, că toată viața înveți. Da, dar nu ca la început, decât dacă schimbi radical domeniul. Altfel, poți să ai 20-30 de ani experiență, când de fapt ai repetat aceeași experiență de 20, 30 de ori și ai învățat prea puține chestii. Restul, de 90% din timpul cât faci un job ține de repetarea a ceea ce ai învățat la început și doar 10% din acest timp e pentru învățat chestii noi.

2- You are building a reputation. Îți faci o reputație. Reputație->Încredere->Job mai bun->Venit mai mare. Asta e logica fetei cu breton de mai sus. Aici e cu dus întors.

     Reputația

     Ca să-ți faci o reputație nu e suficient să muncești din greu, să fii corect și să faci ore suplimentare. Ba dimpotrivă aș zice, dacă faci chestiile astea de sclav obedient, ai toate șansele să-ți faci o reputație destul de anostă, de șoarece de bibliotecă, de om care e prins în încrengătura task-urilor pe care le rezolvă atât de perfect încât n-are timp de nimic altceva. Construirea reputației e despre atingerea unor obiective PLUS puțină "laudă" c-ai făcut lucrul ăsta, ceva socializare, relaxare etc.

     Încrederea     

    De la reputație la încredere este iarăși o cale lungă. Nu te bucuri de încrederea cuiva, DOAR pentru că te bucuri de o oarecare reputație așa… în general. E necesar, dar nu suficient. Încrederea e ceva mai intim decât reputația, încrederea se întâmplă de obicei între 2 părți, one-to-one,  care au legături directe una cu cealaltă și se câștigă în timp dovedind prin acțiuni concrete faptul că ești de încredere. Încrederea nu e apriori.

     Joburi mai bune -> Venit mai mare

     Joburi mai bune, e un termen destul de vag, dar aici înțelegem că el se referă de fapt la venituri mai mari. De la încredere să ajungi la joburi mai bune mi se pare un non-sens. De ce? Pentru că încrederea se câștigă în timp, e o muncă de echipă între cele două părți implicate, însă se poate pierde extrem, extrem de ușor. La cea mai mică greșeală. În timp ce job mai bun, presupune o schimbare, adică o anulare a încrederii. Ca să facem totuși o legătură între ele, ar trebui ca încrederea să se întâmple între tine și cineva din afara companiei în care lucrezi și în cadrul unor relații de business. De ex. un parterner/client a cărui relație ai ținut-o mai mult timp, capătă încredere în tine, ca persoană și nu de puține ori, aceasta depășește încrederea pe care clientul o are în firma la care tu lucrezi: "Nu domne' eu îl vreau pe X-ulescu că-l știu și am lucrat bine cu el". Atunci da, partenerul/clientul îți poate oferi un job mai bun pe baza încrederii de care i-ai dat dovadă de-a lungul timpului ( și desigur și a altor abilități și calități și a felului cum te pricepi sa-ți faci jobul). Dar la bază stă încrederea construită.

     Deci da, încrederea te poate duce la un job mai bun, cu un venit mai mare, ÎNSĂ, nu fără a trăda încrederea (dacă există) pe care o are angajatorul tău în tine. Deci e cu schepsis mutarea asta.

    Apoi tipa mai spune niște inepții: "vrei pe cineva care face o treabă bună indiferent de cât e plătit sau pe cineva care face o treabă bună pentru bani?" De acord cu etica muncii pe care o faci și de acord că e bine să faci o treabă bună întotdeauna, DAR, chestia asta vine la pachet  cu un preț pe măsură, nicidecum "REGARDLESS of the money". Serviciile bune costă mai mult și nu se fac pe ochi frumoși decât dacă ești voluntar într-o acțiune. 

Deci fie faci o treabă bună pe banii cuveniți, fie o faci pe gratis. A face o treabă bună pe bani puțini e contra productiv, strici piața treburilor bune, pentru că vinzi la preț de dumping, dar și pe cea a treburilor mai puțin bune, dar ieftine, pentru că livrezi ceva superior la preț de ceva inferior. În plus îți strici "brandul" tău, adică reputația aia de care zicea mai devreme!

3- You are building a character. Caracterul, în mod normal, ar cam trebui să fie gata construit pe la vreo 18-20 de ani. Adică de aici în colo doar fine-tuning să mai faci cât timp treci prin diverse joburi, dar să-l construiești de-a binelea la joburi pe la 25-30 de ani, mi se pare anapoda.

E bine să te vezi și offline

E bine să te vezi și offline

     Un eveniment pe an nu e mult și e bine să-l ai tu ca industrie și e bine să participi la el, tu ca actor în industria respectivă. Știu că suntem toți online și facem toate alea online de la mirosit șosete la mâncat înghețată. Da, e foarte cool, însă deocamdată nimic nu poate egala, nu poate bate o întâlnire față în față, nimic nu poate înlocui senzația de apartenență la un grup, la o societate, ca adunările mari ale unor oameni care au ceva în comun. Am simțit asta la întâlnirile Ford de acum mulți ani, la proteste, la concerte sau pe stadion. E ceva magic în adunătura aia de oameni care sunt într-un loc pentru ca simt toti la fel despre ceva.

Networking

     Cam așa e și cu Webstock. Te duci acolo și din start cunoști cel puțin 30-60% sau mai mult despre, să zicem, 50% din oamenii de acolo. Webstock nu este altceva decât o prelungire în offline a relațiilor din online, o confirmare, și de ce nu, o infirmare a imaginii pe care fiecare dintre noi o avem în online.

Odată pe an mergem acolo să ne vedem, să ne validăm și să ne cunoaștem și offline, să aflăm lucruri noi pe care nu le găsim online, să ne punem la curent cu ce-am făcut cu ce n-am făcut bine, prost în anul respectiv. Cam asta e Webstock la capitolul networking.

Business

     Apoi mai este și aspectul legat de business în mod direct. Webstock este cel mai prestigios eveniment anual al industriei online din România. A fi prezent acolo este din start un mesaj că business-ul tău "it's alive and kicking".  Deci e cumva obligatoriu să fii prezent într-o formă sau alta. Dacă participi cu vreo campanie de promovare, deja esti puțin mai sus decât restul, levitezi ușor, iar un premiu la Webstock e echivalentul unei steluțe pe walk of fame. Aproape!

Trambulină

     Un premiu la Webstock poate însemna două chestii: 

     1- Confirmarea unui efort depus de-a lungul timpului (un an doi sau mai mulți), fie că e campanie, fie că e un brand lansat și muncit, fie că e o strategie nouă etc.

     2-  Poate fi o rampă de lansare în business. Ai pus umărul la un start-up genial pe care l-ai lansat printr-o campanie inedită? Înscrie-l la Webstock pentru validare și pentru lansarea în mediul de business adevărat, alături de peștii mari!

Webstock_2016

 

Ce s-a mai întâmplat în Măgurele în Săptămâna Mare

Ce s-a mai întâmplat în Măgurele în Săptămâna Mare

     În Săptămâna Mare în Măgurele s-au întâmplat, evident, mai multe lucruri. 3 ar fi de menționat, așa adunate scurt de la prieteni, martori oculari:

– Un șofer de pe un microbuz care leagă Măgurele de Ghencea (da,  jegurile alea de microbuze infecte) s-a luat la bătaie cu niște puștani țigani. Ăia au vrut să se suie, el n-a vrut să-i ia. (că nu era loc, că aia nu plăteau, nu se știu motivele. El le știa). Ăia au lovit microbuzu, el s-a dat jos la ei și a început să care pumni, după care s-a întors în mașină să-și ia ranga. Într-un final, a venit unu de-al lor mai mare și i-a calmat pe ăia micii. Șoferul a plecat: "Mai repede domn' șofer că vine să arunce cu piatra" i-a strigat o doamnă pasager de pe locul din spate..

– Centru, lângă biserică, la doi pași de primărie și trei de poliție. Zi de lucru, pauză de prânz pentru cercetătorii de la institute, business as usual, pentru unii. O femeie începe să țipe, un câine schiaună și el, nu se știe exact de ce. Femeia începe să strige "M-a tăiat". Doi bărbați au imobilizat cu fața la pământ pe un al trei-lea (agresorul) care o tăiase la mână și în zona capului pe femeia respectivă, acum plină de sânge.

– Mai spre Vârteju, seara de Paște, o străduță liniștită puțin circulată de obicei, genul pe care se mai joacă deseori copiii zonei. O mașină înmatriculată în altă țară trece cu viteză exagerată pe lângă un cuplu care-și plimba copilul în cărucior. Barbatul îl vede din timp și-i face semn s-o lase mai ușor. Ăla se dă jos, se iau la harță, soferul scoate sabia din mașina și-l taie în 3 locuri pe tată. După care se pune să dea ture în viteză pe aceeași stradă, ca să arate că poate. Se agită spiritele, ies oamenii cu furci din curți pe stradă să-l linșeze pe străin. Un camion e pus de-a curmezisul și blochează strada. În ajutorul jmecherului mai vine unu cu numere de Bulgaria. Cumva o femeie e prinsă între mașini și ulterior dusă la spital. Oamenii deja adunați, vor să-l linșeze pe vitezoman, Apare și poliția. Unu din cei doi e reținut de poliție, celălalt fuge, dar e prins la ieșire din București.

 

    Înțelegem acum de ce în campania pentru primăria Măgurele se marșează și pe "siguranța cetățeanului"! Pentru că este o problemă reală!

rp_PowerToThePeople-Logo.jpg

Ostara.ro-Tehnologia ca bijuterie

Ostara.ro-Tehnologia ca bijuterie

     Pentru că uneori Facebook-ul poate fi și frumos îmi dă ocazia să întâlnesc diverși oameni. Astăzi am să vă spun câte ceva despre povestea Alinei Popa, un om ca mulți alții din anumite puncte de vedere, muncitoare prin diverse multinaționale din asigurări și big pharma timp de aproape 20 ani. Toate bune și frumoase până când la un moment dat, toate planurile și gândurile de a fi pe propriile picioare au prins formă și-au început ușor, ușor să se materializeze. A venit o zi, un moment, în care, cu ajutorul prietenei Violeta Apostol, designer de interior la "Open space", a decis să se reinventeze și au pus pe picioare împreună Ostara. Îmi plac poveștile cu oameni care se reinventează la diverse vârste, care schimbă macazul și încep o altă viață.

    Ideea Alinei a fost de a face bijuterii unicat, customizate folosind tehnologia digitală. Intri pe site, îți alegi forma bijuteriei, materialul (aur, argint), textura suprafeței (mat/lucios), înregistrezi sau uploadezi un mesaj audio (pentru iubit, iubită, copil, părinte, amantă, amant, colegă, șefă, profesoară, pentru oricine vreți voi). Undele aferente vocii în timpul rostirii mesajului tău, sunt gravate cu ajutorul unui instrument ce funcționează pe bază de magie, direct pe bijuteria pe care urmează să o dăruiești sau să o porți sau să faci ce vrei cu ea. Și arată cam așa.

Ostara_0

Apoi se adaugă restul de accesorii și rezultatul final poate arăta așa:

Ostara_1

Ostara_2


 

Wear as a talisman the voice of a beloved person, of your child, of your husband or wife or of your parents. Using our application on our website, you can record in a graphic form your own message and this will remain your secret message engraved in metal.

     Ostara este o sărbătoare precreștină ce are loc pe 21 martie, marcând echinocțiul de primăvară. La 21 martie ziua și noaptea sunt egale, natura se trezește la viață, câmpiile încep să înflorească. Păsările încep construcția cuiburilor, pregătindu-le pentru a-și plasa ouăle, considerate un simbol veșnic al renașterii și fertilității. Numele Ostara, vine de la o zeița din cultura popoarelor germanice în cinstea căreia se țineau festinuri ce marcau începutul primăverii, al renașterii vieții, unde-mi imaginez că pe fondul unui consum de licori magice aveau ei grijă să nu piară specia și să asigure renașterea. De aici a evoluat cuvântul și sărbătoarea numită Easter.

Revenind… ideea de business îmi place și cred că-și va găsi nișa. Intrați, uitați-vă, testați și când va veni momentul ăla în care sunteți în panică de cadouri, amintiți-vă de Ostara.ro.

Donald Trump minte de îngheață apele

Donald Trump minte de îngheață apele

     Minte când spune că-și autofinanțează campania, minte când spune că e un business man de succes, minte cu privire la afacerile pe care le are și succesul lor, e instabil cu privire la majoritaeta problemelor pe care le abordează, nu are un punct de vedere constant, e un măscărici care vorbește mult și nu spune nimic. Sper ca americanii să-și scoată capul dintre urechi și să taxeze astfel de derapaje.

 

Știrile mele 1 martie 2016

Știrile mele 1 martie 2016

 

Obama semnează o lege care spune NU importurilor de produse rezultate ca urmare a muncii forțate (adică produsele făcute de "sclavi moderni")

Uber, La un an în România. 70 000 downloaduri

Oamenii fug de reclame pe toate canalele de comunicare

Conversații adorabile cu cei mici

De ce nimeni n-o să-ți fure ideea ta de business

Cum arată un dosar la DNA

Case din containere

 

Un magazin oferă doar produse care te țin o viață

Un magazin oferă doar produse care te țin o viață

 

     Zilele trecute încercam să-i explic cuiva că dacă tot vrea să meșterească ceva, un ghiveci de ex. să-l facă în așa fel încât să dureze 75 de ani sau 100 sau măcar 5. Nu. A făcut unul de plastic, o chinezărie DIY și la anu' o să vrea altul că ăsta s-a spart de la frig sau s-a îndoit de la căldură sau pur și simplu nu mai e frumos. Tot din plastic. În fine, eu nu sunt așa și nu cred că refolosim prea eficient în felul ăsta.

     Ce vroiam să zic e altceva: magazinul ăsta online care oferă numai produse care te țin o viață. Ne-am luat casă. Ce ne trebuie? 5 oale și 2 tigăi! Păi hai să luam unele bune și să scăpăm de-o grijă. FOREVER. Și aici nu e vorba neapărat de un raționament eficient financiar, ci mai degrabă unul psihic, dacă-i pot zice așa: nu mai am grija vaselor. De fiecare dată când intri-n supermaket vezi ceva din raionul ăsta și zici, "uite ce frumos e, hai să luam și noi un castron d'ăsta". Ne trebuie? Păi ăla care e, s-a cam uzat, "s-a făcut urât". Și așa strângi gioarse de care vrei apoi să scapi sau în cel mai bun caz să faci chinezării DIY pe care tot ajungi să le arunci peste un an. Ce-am rezolvat? Exact.

Luați-vă oale de fontă, o tigaie zdravănă, o geantă de piele, o perie, un scaun, ba au chiar și șosete garantate pe viață.Uimitor, nu? Aaa și tipa de la buymeonce.com mai e și drăgută pe deasupra! Deci chiar n-aveți nici un motiv să nu luați ceva 🙂

 

 

Gânduri de milionar

Gânduri de milionar

     

     Uitându-ne la clipul ăsta am putea spune la prima vedere, iată un milionar bun, care gândește bine, pentru oameni. Printre multe lucruri bune și corecte pe care le spune, este unul dubios. Sau cel puțin pare așa pentru că lipsește ceva.  Milionarul de mai jos zice "să crească salariul minim" Dacă oamenii au bani, economia e mai robustă. Lucru adevărat in principiu. Ce nu spune el, e CUM? să crească salariul minim. Sper totuși să se fi gândit la o creștere naturală, ci nu la una suportată de stat, care e catastrofală.

This Billionaire Thinks You Should Be Paid More

"Wealthy or screwed."We asked billionaire Nick Hanauer about being rich. But he'd rather talk about increasing the minimum wage.

Posted by AJ+ on Tuesday, January 19, 2016

 

foto

Să ai sau nu un business mic?

Să ai sau nu un business mic?

     

     Citeam ieri cu durere-n suflet mesajul primit de Moise Guran de la omul cu atelierul de tâmplărie. Om numit de el mai departe, Fekete(negru). De ce cu durere? Pentru că el era în business-ul care mi-ar plăcea mie să-l am.  Și m-am tot gândit la povestea lui și de ce-i merge asa de greu. (văd că Moise Guran i-a răspuns în aceeași linie pe care o am și eu).

Fiind oarecum interesat de zona asta a lucrului cu lemnul, m-am uitat foarte mult la oamenii din alte țări, mai ales la produse de tâmplărie, cum se fac, tips&tricks și așa mai departe. Și am ajuns să-mi placă asta și să mă uit la cum se fac diverse chestii din lemn, pentru simplul motiv că la mine în casă toate lucrurile sunt custom made. Nu mi s-au potrivit chinezăriile stas din comerț. În schimb folosesc magazine ca Hornbach în interesul meu pentru că au chestii semipreparate de care eu nu le pot face sau numerită încă. Deci globalizarea nu e toată rea. De la scări, balustrade și până la aplice (care încă sunt în faza de proiect,) pentru că am iluminatul la 12V, nu merge să-mi iau aplice standard. Care sunt și urâte și scumpe-n draci, o grămadă de chestii din casa mea sunt unicat. Nu e ca și cum mă duc în Dedeman și-mi iau o altă treaptă de lemn. Nu. Iau o bucată de scândură, măsor, tai și o fac pe dimensiunile unice pe care le am. Deci cuvântul cheie e unicat.

Așadar am ajuns să-mi meșteresc singur o grămadă de chestii în special din lemn. Ce spune Fekete pe scurt e că afacerea cu tâmplărie nu merge, că statul îl împiedică, îl taxează, că a venit și Dedeman care aduce uși ieftine din China și el nu poate concura cu prețul lor, că are datorii, că a fost nevoit să lucreze-n Franța ca să-și achite datoriile. Ce să mai, viață grea. Și statul vrea să ia și haina de pe el și acum e nevoit să lucreze la negru ca să supraviețuiască. Așa e. DAR!

Toți meșteșugarii ca Fekete, și micii agricultori pe lângă munca de producție propriu zisă, trebuie să învețe și puțin (puțin) business, mai exact să-și vândă marfa, să vadă ce vor clienții, să facă o analiză SWOT a propriei afaceri. Știu că sună aiurea, dar trebuie să faci chestiile astea dacă vrei să-ți fie bine.

Păi Fekete n-o să poată face uși mai ieftine ca alea din China aduse de Dedeman. Chinezii fac milioane de astfel de uși și plătesc oamenii în boabe de orez. N-ai cum să concurezi cu așa ceva.

Ce n-o să aibă Dedeman niciodată și ceea ce văd pe la alți tâmplari din afară e aspectul de unicat, personalizat al produsului. Trebuie scoasă și prețuită fix partea asta de muncă manuală pe care o are un atelier micuț. Fă-i omului, cum zice și Moise, o ușă de stejar de calitate sau fă-o din brad, dar vino tu cu modele, cu propuneri, nu le aștepta de la clienti. Vezi cam care sunt clienții zonei, ce bani au, ce vor. Cum? Vorbind direct cu ei, trage-i de limbă când vin la tine, bagă-te în seamă cu ei, împrietenește-te cu ei, mergi la ei acasă, montează-le ușa, dă-le sfaturi pe care nu le primesc în Dedeman, strânge un șurub,  fă o verificare și reglează-le toate ușile dacă tot te-ai dus până la ei, unge-le pe alea care scârție și tot așa. Toate astea sunt servicii cu valoare adăugată  care nu te costa mai nimic, dar îți păstrează un client. Sunt chestii pe care marile magazine nu le oferă. Aici e punctul forte al micilor afaceri. Aproprierea față de clienți, seriozitate, comunicarea directă cu ei câștigarea și păstrarea încrederii dincolo de relația de business pe care o ai cu clienții. Sunt chestii mici care contează și care fac diferența.

Când am vrut să schimb ușa de la terasă, m-am dus tot la atelierul de termopane al lui Ildiz (tătarul), cel care-mi pusese toate geamurile când am făcut casa, să-mi facă altă ușă, pe alt sistem. Deși era mai scump decât alții, dar pe el îl știam, aveam o oarecare încredere, mi-a refolosit materialele de la ușa veche și am ieșit ceva mai ieftin. Era altceva. Nu-mi venea să merg la altul.

În concluzie micile business-uri au câteva puncte tari comparativ cu marile lanțuri:

personalizarea produselor, produse unicat. Fie din punct de vedere tehnic, (dimensiuni, functionalități etc) fie din punct de vedere estetic.(vreau un cap de minion sculptat pe ușa din stejar).

Mici servicii adăugate care nu te costă prea mult, dar fac diferența. (când montezi o ușă verifică-le pe toate și dă-le cu vaselină dacă scărție. Gratis. Oamenilor le plac lucrurile gratuite.)

Consultanța, aproprierea de client, relația directă generatoare de încredere. Dă-le nr personal de telefon și răspunde mereu la el sau revino cu un telefon când poți.

 Bonus!

În tot procesul de producție care-ți mănâncă tot timpul, testează apele cu produse noi adresate unor categorii noi de clienți. Folosește internetul în favoarea ta. Uite, cum mă înnebunesc pe mine  ăștia cu pardoselile lor din lemn pe facebook.

  

 

P.S. Știu că noi vorbim de pe margine și ție-ți bat creditorii la ușă și trebuie să pui ceva pe masă mâine. Dar uneori e bine să mai asculți și la alții. Măcar să vezi ce au de zis și poate să încerci o chestie, două.

Baftă Fekete!

 

 

 

Future of media 2015

Future of media 2015

     Cred că există în România două lumi paralele: 

– cei care înțeleg canalele media născute din evoluția tehnologiei din ultimul deceniu, realizează prezența lor și țin cont de puterea pe care o au.

– și cei care, deși cunosc existența lor, le ignoră capacitatea de influența lumea lor în care trăiesc.

     Cea mai mare parte din politicieni fac parte din ultima categorie. Ei sunt tributari unei mentalități blocante și blocată în paradigma unei rețete după care ei au funcționat și după care și-au construit propriul sistem închis în care s-au putut bălăci până acum.

     Din păcate pentru ei lucrurile se schimbă cu o viteză mai mare decât pot să-și imagineze, tehnologia evoluează cu generații ce au o durată de viață de 6 luni-1 an maxim. Închipuiți-vă cât de în urmă sunt politicienii la ieșirea dintr-un mandat de 4 ani!

     Ca să nu cădem victimă unei atitudini de plafonare, de blazare, e bine să mergem la astfel de evenimente care încearcă să ne țină pe linia de plutire cu evoluția tehnologiei. Fie că ești direct implicat sau nu, fie că mergi în interes de seviciu, pentru networking, cred că oricine ar trebui să-și ia câte o doză de reality check vis-avis de evoluția tehnologiei. Măcar din când în când!

Cum spuneam, democrația nu se face și nu se apără cu mintea adormită, lălâie, blazată, uitată, conformată. Ea se apără de către cei cu mintea ageră, tot timpul ancorată la realitate și gata de acțiuni concrete. Și realitatea de pe stradă are acum o umbră în realitatea din online, pe care ești obligat să o cunoști ca să știi pe ce lume trăiești.

     D'aia sprijin evenimente ca Future of Media, și cred că e bine ca fiecare să-și ia doza de realitate din astfel de evenimente. Pe 26 noiembrie 2015, mă găsiți la  Crowne Plaza Hotel, Bucuresti, unde voi fi prezent în calitate de om, blogger acreditat, părinte, prieten, coleg, etc.

Nu ezitați!

 

foto

Maşină cu şofer

Maşină cu şofer

     Las postul ăsta aici ca să-mi aducă aminte atunci când voi fi CEO-ul şefilor tuturor patronilor de manageri să nu accept maşină cu şofer. Niciodată. 

     Mă uitam la sutele de oameni care ieșeau dintr-o fabrică d'asta de gestionat banii din București. Unii pe jos, alții cu mașina proprie, alții cu bicicletele. Fiecare cum putea. Numai una a ieșit pe ușa rotativă, 10 pași și hop cu fundulețul în mașina trasă cu grijă de șofer fix în dreptul traiectoriei ei cu ușa pregătită, deschisă și mașina încălzită.

     Adică ești suficient de apt să gestionezi milioanele altora, să le înmulțești, să coordonezi oameni care te ajută să treci prin tot hățișul ăsta de legi, reglementări interne, externe, legale, de piață, dar nu poți să te duci singur acasă? sau la hotel? (să zicem că era în delegație) Aaaa da, "nu are timp, lucrează de pe drum. E mobile." Pai și asta e tot despre felul cum te organizezi, cum îți organizezi timpul. Deci nu cumpăr explicația asta, mulțumesc.

     Mie mi se pare un obicei medieval care te alienează, te dezumanizează, te handicapează. Slugi erau in Evul Mediu. Oricât de cool ar fi relatia dintre cei doi, chestia asta zace bine înfiptă în mentalul amâdurora. Fiind rupt de relații cu oameni noi, necunoscuți, fie ele şi pur întâmplătoare, de-o privire de câteva secunde trecătoare, lipsa observării oamenilor în mediul lor, te face în cele din urmă să devii un străin singur în propria-ți viață.

     Apoi uiți drumul către casă, uiți străzile, nu mai știi să ajungi la supermarket, deja ai uitat de mult unde e nordul și dacă ai noroc, după 20 de ani de corporație ajungi să te întrebi cine ești și ce cauți tu în viața ta. Și atunci, mai ai o șansă.

(nu stiu despre voi, dar eu tot timpul am o vagă idee despre unde ar putea fi nordul, aproximativ, oriunde aș fi, oriunde m-aș duce. E ca un progrămel care rulează non-stop în back-ground la mine-n cap).

Revenind… Nu cred că ăsta e viitorul, nu cred că așa dăm de muncă oamenilor. Nu știu, dar am o vagă impresie că obiceiul ăsta nu există de ex. în Sillicon Valley. Cred că trendul acolo e pe dos, driverless, adică fără șofer. DELOC!

foto

 

 

Oportunități

Oportunități

     Mă uitam pe secțiunea Oportunități de la profit.ro și nu pot să nu remarc faptul că la prima vedere 90% dintre aceste oportunități au legătură cu statul sau diverse organisme finanțate de la bugetul de stat. Asta e imaginea tristă a economiei românești. Când la rubrica asta vom vedea că 10% din oportunități au legătură cu bugetul de stat, atunci putem spune că suntem ok, pe un drum ok. Deocamdată orice se face, orice oportunitate e puternic legată de statul român care e așa cum știm.

foto

La ce vor fi bune clădirile de birouri

La ce vor fi bune clădirile de birouri

     Mă uitam la clădirea de vis-a-vis, altădată plină de oameni ai muncii, cu parcarea înțesată de mașini și zeci de oameni mișunând prin și pe lângă ea cu diverse treburi. Zburau facturi, OP-uri, contracte, credite, ștampile și copii după buletine.

     Acum, parcarea e înfiorător de pustie, iar geamurile fumurii reflectă plumburiul cerului de octombrie ascunzând în spate un gol negru înspăimântător. Și mă întrebam uitându-mă la restul cuburilor de sticlă: "Ce se va întâmpla aici când toată povestea asta cu 9 to 5 nu va mai exista? Vom fi toți microantreprenori? Vor fi numai cafenele, start-up hub-uri, săli de ședințe de inchiriat cu ora? Vor fi sere, biblioteci, săli de sport, ateliere de manufactură? Ce?

foto

Azi am obosit

Azi am obosit

Azi e 1 octombrie și am obosit.

        Nu-mi place s-o spun, dar trebuie s-o spun, pentru că dacă n-o spun, m-aș simți ca și cum m-aș minți pe mine însumi și minciuna e una din chestiile cu care sunt foarte puțin tolerant. Așadar declar pe propria răspundere că există prea multă prostie jurul meu. De obicei încerc să văd partea bună a oamenilor, chiar mă chinui, dar vine o zi de 1 oct.(ultima a fost acum 2 ani, pe 22) când obosești și trebuie să refulezi, ca să o poți lua de la capăt. Și prostia n-ar fi o tragedie așa de mare. Se vindecă uneori, dar când e ajutată frică, de lașitate, de lipsa asumării propriilor fapte și decizii, de ascunderea-n turmă, de prefăcătorie, pisicism și de gargară lipsită de substanță, atunci e nasol.

     Azi am obosit să le explic unor oameni de 30+ că banii nu cresc în copaci, am obosit să trag de unii oameni să-și scoată capul din c*r și să facă ceva util, cu adevărat util, am obosit să încerc să-i fac să gândească ce va fi peste un an, cum să-și facă niște planuri pe termen mediu, nu zic lung. Și nu, nu vreau neapărat să-i schimb pe ei, vreau doar să dispară nebuloasa rezultată în urma atitudinii și felului lor de a privi lumea. Nebuloasă lîncedă, care mă afectează. Și am obosit să mă lupt cu ea. Trebuie să-mi dau restart!

pe vremuri se făceau videoclipuri

Suedia trece la programul de 6 ore

Suedia trece la programul de 6 ore

     Un prieten de-al meu, la auzul acestei știri a zis ceva de genul că Suedezii sunt rupți de realitate, că trăiesc în lumea lor și habar n-au de restul. Ceea ce ar putea fi adevărat. Dar dincolo de asta, există un raționament în deciziile astea ale nordicilor. Adică nu e ca și cum i-a trăznit pe ei o idee în timp ce admirau cum se sparg valurile prin fiorduri, așa cum se mai întâmplă cu vecinii de la sud. Nu, chestiile sunt fundamentate. Vorbind de majoritatea angajaților, de o statistică dacă vreți, cred că cele 2 ore (diferența între 8 și 6) adunate se pierd complet aiurea cu mici chestii conexe sarcinilor propriu zise ale jobului. Le știți prea bine: mail-uri comice, faine, ppt-uri, pisici pe facebook, știri din domeniu și morning cheap-chat, și cofee breack  și brunch și "ceva bun",  și un ceai și introducerile lungi și banale dinaintea ședințelor (care apropo în 50% din cazuri pot fi un email) etc. Și e normal ca toate astea să existe, la urma urmei suntem oameni, nu roboți. Nasol e faptul că au devenit niște convenții pseudo-obligatorii și de multe ori pe unii îi țin în loc, în timp ce pe alții îi relaxează. 

     Bun, Suedia a zis așa, dacă mai terminăm cu toate prostiile astea și ne conncetrăm mai multa pe muncă, plecăm acasă sau oriunde vrea fiecare, mai devreme. Trist e că la noi sunt oameni care preferă să stea la birou decât acasă unde-i urlă ăla mic în cap, la noi sunt oameni singuri pentru care colegii de birou sunt singurii amici, prieteni. În general la noi sunt oameni cărora le place s-o lălăie prin corporație pentru că nu știu ce altceva mai bun ar putea face cu viața lor. Pentru că nu au una.

    Revenind, adevărul este că lucrurile sunt mai complicate decât paradigma 6-8-10 ore pentru că intervin tot felul de factori cum ar fi tipul muncii, (pe șantier ritmul muncii e în funcție de vreme, de noapte/zi, în timp ce la birou depinde de altele, cum ar fi clienții din partea ailaltă a lumii și sunt importanți. Te mai dai după programul lor, c-așa e-n tenis.) Apoi mai sunt chestiile astea în care nu credeți, legate de bioritm, morning person vs evening person. Și multe altele dintre care nu trebuie să uităm chestia asta, că efortul intelectual specific multor tipuri de munci, atinge eficiența maximă în cicluri de câte 90 minute corelate cu pauze de 20 de minute sau dacă vrei rotunjim: 2 ore muncă, juma de oră pauză.

foto

E bine să fii ok cu subalternii

E bine să fii ok cu subalternii

          El, 30+ team leader cu vreo 3-4 oameni în echipă, firmă ok, măricică, rezultate, evoluție, mașină, rate, copii… toată catastrofa. Vine un moment în care spune, "bag picioarele, plec în țările calde." Zis, bagat demisie, preaviz, hăhăiala specifică perioadei, glumițe și lacrimi. Pleacă omul. Altul, din echipa lui îi ia, evident locul. Este promovat ca noul team-leader, cu salariu nou și răspunderea aferentă. După o lună, s-a schimbat schimbarea și țarile calde n-au mai fost o opțiune. A venit omu-napoi, doar ca jobul fiindu-i luat, a intrat  pe locul de soldat lăsat liber de fostul lui subaltern, respectiv noul lui șef.

          Și uite așa când ți se încurcă planurile ajungi să raportezi către ăla pe care cu o lună-n urmă îl băteai la cap să-ți dea nu-știu-ce rapoarte. Fiți blânzi cu oamenii din echipă pentru că nu se știe când unul din ei îți va fi șef. Pur și simplu nu se știe. Zici că știi, dar nu știi. 🙂

foto

Cred că internet banking-ul de la CEC tocmai a devenit cel mai sigur de pe piață

Cred că internet banking-ul de la CEC tocmai a devenit cel mai sigur de pe piață

         Fiind client CEC de ceva ani buni, folosesc internet bankingul de la ei. Au avut de-a lungul timpului câteva intervenții majore (una?) și probabil mai multe mai mici, dar ultima mi se pare de departe cea mai reușită. Când vreau ieri să deschid internet bankingul de la CEC, așa cum fac de obicei, văd un pop-up care-mi sugerează să-mi instalez un browser de-al lor cum că e mai safe bla, bla. Primul impuls a fost să dau reject, dar fiind vorba de bani, am hotărât să citesc mai atent.

CEConline

Bun, hai să încercăm mi-am zis, dacă tot e recomandarea CEC, să fim în siguranță. N-am putut să fac un print screen al browser-ului ca să vă arăt, dar ideea este că Bitdefender este autorul. Dacă vrei să minimizezi browserul, el se pune frumos într-un colț al ercranului și nu te încurcă, fiind în același timp ușor accesibil oricând.

 

Bitdefender safe pay

Browserul e simplu, redus la minimul necesar unei aplicații internet banking, nu poate fi folosit pentru accesarea altor site-uri (din câte am încercat eu) și are câteva opțiuni/feature-uri:

-print

-plugin Adobe flash player

-plugin Java

-o tastatură virtuală

-scanare Bitdefender a sistemului pentru detectarea infestărilor la pornirea browserului SafePay.

 

cec

 

 

 

McDonalds a vrut să fie transparent

McDonalds a vrut să fie transparent

             Începută inițial în Canada, în 2012, campania "Our food, your questions" a continuat și în U.S pentru că au înțeles că milenials, sunt cei care vor da tonul în industria alimentară, iar ei sunt în social media și au o influență puternică asupra imaginii, vânzărilor și market share-ului în cele din urmă. 

              Ei bine, McDonalds se pare că a înțeles toate astea și au permis filmatul în una din cele mai mari fabrici din Fresno, California. Ei cred că transparența este soluția. Eu cred că pe lângă transparența totală (cu ce au fost hrănite vitele și de ce nu, calitatea solului în care au crescut plantele cu care sunt hrănite animalele, atunci ai imaginea completă a întregului cerc), cheia succesului e un produs de calitate. Iar un produs de calitate nu se face peste noapte, nu se face cu o campanie sau cu transparență. Se face schimbând întreaga filosofie de business. Și asta trebuie să înțeleagă corporațiile în secolul 21. Unele încearcă.

Cum stați cu GABA?

Cum stați cu GABA?

  Tocmai ce-am aflat și eu ce e aia GABA, citind articolul ăsta share-uit de Vali. Pe foarte scurt GABA (gamma-aminobutyric acid) este un neurotransmițător specific sistemului central nervos al vertebratelor mature, care reduce stresul. Se pare că a face mișcare ajută GABA să-și facă treaba. Chiar și 10 minute de mișcare, în week-end, declanșează relaxarea și reduce stresul. 

   Altfel, din articolul de mai sus, reținem 10 obiceiuri ale oamenilor de succes (în sensul social acceptat al cuvântului):

  1. Se deconectează – checked
  2. Minimizează treburile casnice (le distribuie pe parcursul săptămânii) – mai am de lucrat la asta 🙂
  3. Contemplează la poza de ansamblu și la forțele care conturează industria în care activează – checked
  4. Fac mișcare – puțin și neregulat
  5. Își urmăresc o pasiune – eu doar cu gândul
  6. Petrec timp cu familia –  checked
  7. Își programează micro aventuri – nu prea. Au fost două luna asta, dar pur întâmplător.
  8. Se trezesc la aceeași oră -checked
  9. Își păstrează diminețile pentru ei înșiși – parțial
  10. Se pregătesc pentru săptămâna următoare – nop

Bun, acum ziceți voi cât de succes sunteți? 🙂

   În altă ordine de idei, personal, împărtășesc alt mod de a pune problema vis-a vis de felul în care lucrăm. Iar asta are legătură cu faptul că ar trebui să ne gestionăm energia de care dispunem într-o zi, mai degrabă, decât timpul. Stilul de lucru din secolul 21, în țările dezvoltate, munca asta de birou, fac apel mai mult la efortul intelectual, creativ, decât la cel fizic, de aceea timpul e mai puțin relevant. Structura de tipul 8 ore muncă, 8 ore relaxare, 8 ore somn, ni se trage de la dl. Ford care a fost primul care a implementat-o odată cu dublarea salariilor muncitorilor și care la vremea respectivă a dat roade, dublându-i profitul în primii 2 ani. Dar altfel ea nu are cine știe ce raționament psiho-științific. Creierul nostru, se pare că funcționează pe cicluri de 90/20 minute:

foto

   Așa că în loc să ne gândim ce am putea rezolva în 8 ore, ar trebui să ne gândim ce am putea rezolva într-o repriză de 90 minute de concentrare. Și ar mai fi și treaba cu morning person, evening person și multe altele despre care vom vorbi în episodul următor.

Surse 1 2

 

 

 

Românii nu știu să facă afaceri

Românii nu știu să facă afaceri

Și mă refer la românii ăștia mai de pe lângă noi, nu la antreprenorii din sferele intangibile ale IT-ului. În București exista o stradă care înainte se chema Lizeanu (acum nu știu cum îi zice). Aici în perioada de creștere a bișniței, adică în toți anii de după revoluție, au apărut o droaie de magazine și magazinașe, la parterul unor case vechi, interbelice, aproape dărâmate, care vând  te miri ce, chipurile orice din zona eletronice. Dar ORICE. Daca vrei un led cu 3 picioare la 3,15V this is the place, daca vrei orice fel de carcalac d'asta te duci acolo. Bun! Un loc feeric, paradisul oricarui electrician comunist născut cu pistolul de lipit intr-o mana si cu fludorul in alta. Anii trec și zona crește, apar noi și noi magazine, iar strada asta își capătă porecla de Silicon Valley a Bucurestiului.

Numai ca nu e chiar așa. Te aștepți ca într-un astfel de loc să găsești orice, dar ORICE din domeniul ăsta. Așa ar trebui. Însă comercianții noștri nu fac decât să profite de un vad, creat de niște unii mai răsăriți și să copieze rețete unii de la alții aducând toți cam aceeași marfă. "Amabilitatea" celor de la Conex Electronic e deja proverbială printre pasionații domeniului. Nu știu de ce-i mai deranjăm cu întrebări când oamenii își dau ochii peste cap de fiecare dată când un potențial client deschide ușa prăvăliei. Nici unul dintre ei n-au auzit de diferențiere, nu știu de ce la ăla intră mai multă lume, de ce la celălalt se întorc oamenii și așa mai departe. Preferă să lâncezească într-un semifaliment decât să facă ceva deștept, cum ar fi să aducă și alt fel de mărfuri, să-și fidelizeze un anumit tip de clienți, să aibe lumină în magazin, geamuri mari, să zică bună ziua etc.

Și chestia asta nu e valabilă doar la prăvăliile de pe Lizeanu, ci și la pensiuni și la gigeii care montează termopane, la constructori, mecanici, cam peste tot.  Apoi, noi ne ofticăm pe evrei, turci, greci, arabi, austrieci că știu să ne ia banii cu zâmbetul pe buze.

 

M-am simțit New York-ez

M-am simțit New York-ez

Nu mă îtrebați de ce fix New York-ez, habar n-am. N-am o afinitate speciala cu New York sau vreo slăbiciune pentru americani, pur și simplu s-a întâmplat. O fi efectul Hollywood, habar n-am.

Revenind… Parchez mașina regulamentar în zona metrou Aurel Vlaicu cu gândul la ceva foietaje cu brânză pentru de dimineață. Banner-ul de mai jos a fost declicul. Am încetinit din graba tipică “spre birou, am mers din ce în ce mai încet, până m-am oprit în fața ușii de intrare a barului.

freshhappy.ro_3

M-am uitat ușor neîncrezător, dar curios, timp de 2-3 secunde, când o prezență plăcută (ce nu apare în poze din motive lesne de înțeles :)) mă învită înăuntru. Și așa a început. O încăpere mică, dar cochetă, simplă, curată în care câțiva tineri curajoși și optimiști au deschis un bar de sucuri și smoothie-uri din fructe. Pentru mine e prima chestie de genul ăsta care-mi iese în cale. Mă simțeam ca tipul ăla din “Fat sick and almost dead”

Am schimbat cateva vorbe, foarte deschis cu oamenii de acolo, despre aparatele de stors fructe, ca și cum aș fi fost vreun fin cunoscător, ceea ce nu e adevărat, doar că mi s-a părut că au unul la fel cu al meu, despre cum că e bine să mâncăm sănătos și că “afară” sunt multe astfel de localuri, în timp ce unul din ei mi-a preparat limonada de mai jos pentru care “prezența” m-a taxat cu doar 5 lei. Tot paharul ăla plin cu limonadă cu miere. Mi se pare un preț decent, comparativ cu ce am mai întâlnit.

freshhappy.ro

Le-am spus că vreau să scriu despre ei și m-au lăsat să fac poze. Îi găsiți pe facebook sau la ei pe site: www.freshhappy.ro

freshhappy.ro_2

freshhappy.ro_1

Eu le urez din nou succes și vă recomand și vouă să beți sucuri de fructe, frunze și legume stoarse, storcite, presate, chinuite, oricum, numai să beți.

Ședințe cu experți

Ședințe cu experți

Nu, nu e comic. Pare comic la început, dar nu e. Din păcate chestiile astea sunt cât se poate de reale în atât de multe variante și domenii.
Și nu, nu e specific românilor.

Via Big Lazy SysAdmin

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com