Browsed by
Tag: casa

Știrile mele 8 martie 2017

Știrile mele 8 martie 2017

Altă casă scoasă la imprimantă 3D

Aparent Casa Albă a plagiat un comunicat de presă

Salesforce va folosi IBM Watson

La cerere, medicii se vor putea pensiona la 67 de ani

 – UK nu știe cum să Brexit mai bine, pt că d'aah, nicicum nu e bine. Nici cu acord, nici fără acord.

Se va înființa Institutul Național de Administrație ca să joburi la stat pe bani mulți, pentru că Agenția Naționala a Funcționarilor Publici nu era destul

Seacă Marea Galileii

2,6 mld euro pentru fermierii care protejează mediul

10 obiecte din plastic la care poți renunța ușor

John Oliver+Steven Colbert = Entertainment

John Oliver+Steven Colbert = Entertainment

     Uitându-mă la ăștia doi îmi dau seama cât de puternică este totuși presa Americană. Sunt zeci, poate sute de milioane de oameni care, nu doar se uită la emisiunile ăstora, dar rezonează puternic cu ideile despre care ei vorbesc. Ei, și probabil alți câțiva ca ei, sunt glasul unei întregi pături sociale din SUA. Mass-media de pe ambele țărmuri ale SUA s-a pronunțat puternic împotriva lui Trump și acum este în plin război cu el. Și e unul de durată și obositor. Restul mass-mediei (nu știu cât e de relevantă) nu prea știm ce spune, dar cred că vom începe să auzim și de alții din moment ce accesul la Casa Albă al presei se limitează.

O casă mică s-o cari după tine

O casă mică s-o cari după tine

     Pentru doi japonezi poate că e ok, dar eu aș da cu fruntea de  pragul de sus și nu cred că m-aș putea obișnui cu traiul de genul ăsta dintr-un motiv fundamental: Sentimentul de apartenența la un loc. Întotdeauna (aproape) am avut un loc pe care l-am numit casă, un loc sigur unde știu că mă puteam întoarce oricând. Și locul ăsta a fost tot timpul fixat de pământ. Nu știu dacă m-aș putea obișnui cu ideea că acel loc e mic, mobil și pot să-l car tot timpul după mine, că ĂLA E, altul nu e. This is it!

     Ar merge un an sabatic, poate doi de plimbare prin lume, chiar și lucrând și făcând bani pe drum, dar la un moment dat, tot aș avea nevoia de a mă "întoarce acasă" Cu chestiile astea nu te poți întoarce acasă pentru că AIA E casa ta. Probabil că e grozav să simți că toată lumea e casa ta, dar nu cred că eu sunt acolo. Nu încă.

 

Cea mai mare casă pasivă din Canada

Cea mai mare casă pasivă din Canada

     Nu mi-e clar ce au special așa zisele case pasive! Glumesc desigur, dar ce mă nedumirește este de ce omenirea nu s-a gândit la asta până acum?! Adică WTF? Lemnul, vata de sticlă, lâna, polistirenul și în general orice material de izolație termică sau orice altceva, nu sunt de ieri de azi pe piață. Nu e ca și cum s-a descoperit acum 3 ani că dacă izolezi casa mai bine scad costurile cu încălzirea sau efectul de seră (prin geamuri) s-a descoperit week-endul trecut. fotovoltaicele sunt o tehnologie relativ stabilă din 1970. De ce apar chestiile astea abia acum?? Ne-a plăcut să risipim resurse și acum ne dăm seama că nu e ok? Serios? Atât de inteligentă e societatea umană în ansamblul ei?

Stirile mele 15 febr. 2017

Stirile mele 15 febr. 2017

Turiști străini la protestele din Piața Victoriei, București

Tăriceanu are un proiect de lege

PSD trebuie să aleagă. Și repede

Un consilier de la Casa Albă e nebun cu acte-n regulă

Un studiu despre proteste. În imagini

Creșterea salariului minim duce la creșterea prețurilor

Baza Kogălniceanu se întărește

 

Cum arată un cort cu încălzire

Cum arată un cort cu încălzire

Pentru că n-avea ce face, băiatul ăsta din Ontario a plecat de la casa lui cu tot cu Lăbuș ca să stea o zi și-o noapte în pădure, în ger, în frig, în cort. Bun băiat!

 

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

     Pentru că în afară de vreo vulpe care se duce la furat găini, iepuri și alte animale mici, nu prea e multă activitate pe strada mea, mă uit cum evoluează șantierul vecinului care-și face casă. Am doi vecini care-și fac casă. Azi despre unul dintre ei.

     A început, evident cu elan cu o echipă de muncitori. Ăștia munceau câtă vreme era el pe lângă ei. Adică dimineața când îi aducea și seara când venea să-i ia. În rest, o ardeau pe telefoanele mobile, la prânz mai "luau" un strugure din via de peste drum și cam atât. Slabă activitate. În fine cu chiu cu vai au ajuns la etapa turnării plăcii (plafonului) pentru a urca cu etajul.

     Azi au frecat-o, mâine la fel, într-o seară s-au îmbătat și urlau aiurea și tot așa câteva săptămâni. Afară cald și bine până când omu s-a săturat de puturoșenia lor, le-a dat liber și i-a adus pe alții. Ăștia vin cu mașina lor, o dubiță, în fiecare zi la ora 7.30. În 4 zile au dat jos mizeria făcută de ăia la etaj, au refăcut structura metalică (acum statea drept), refăcut cofrajele și aseară au turnat placa. În nici o săptămână.

Idee e că ăia puturoșii acum rabdă de foame  și în curând de frig, pentru că nu mai au de lucru și va trebui să găsească soluții, în timp ce ăștia probabil că termină ce au de făcut în etapa la roșu și se vor muta pe lucrări la interioare. Și probabil vor duce cadouri copiilor lor de Crăciun.

Ce vreau să zic este că poate n-ar strica să puneți niște întrebări mai mult sau mai puțin direct înainte de a alege o echipă. De pildă:

Câți sunteți?

O echipă bine sudată, în orice domeniu, e formată din 2 până la 5 oameni. Maxim 6. Nu mergi pe munte în grup mai mare de 6. Apar discuții când nu sunt lideri dinainte stabiliți. Echipa care mi-a ridicat casa la roșu era formată din 4+1 ocazional. Fiecare era responsabil câte o săptămână cu gătitul pentru toți. Unu era șef (nu patron, doar șef de echipă), știa să citească planurile și coordona treburile în ordinea știută, funcție de context.

De când lucrați?

O echipă stabilă, care se coordonează bine, în aproape orice domeniu, are nevoie de cel puțin un an. Dacă oamenii tăi lucrează de-o vară împreună uită de ei sau dă-le o șansă, dar riști. Vara nu-i ca iarna. Echipa trebuie să treacă testul perioadelor mai puțin plăcute în industria construcțiilor. Și anume iarna.

În echipa mea era un nucleu de 3 oameni care lucrau de câtiva ani buni împreună. (la același patron)

Ce fel de/câte lucrări ați avut?

Nimeni nu vrea să facă experimente pe banii lui. Dacă ai mai făcut chestia asta (o casă) de cel puțin 3-4 ori, merge. Dacă nu, mai ai de învățat mult. Dacă ai planuri și se uită la ele cu fundu-n sus sau nu știu care-i susul și care-i josul, iar nu e semn bun.

Și în fine, dacă ai ocazia să vezi un șantier pe unde au mai lucrat, te uiți să vezi cât sunt de ordonați, dacă au grijă de scule, dacă le curăță, cum depozitează materialele, dacă se gospodăresc etc.

           Nu te uita neapărat la prețul cerut pe manoperă. S-ar putea să ieși mai ieftin cu unii scumpi. Despre celălalt vecin, care a ridicat casa singur, vă spun data viitoare.

pe casă_02

Satul Măgura e superb. Niște copii au adunat gunoaiele din jur

Satul Măgura e superb. Niște copii au adunat gunoaiele din jur

    Acum mai mulți ani am fost în satul Măgura la Pensiundea Casa Verde sau cam așa ceva. A fost o ieșire de relaxare, de week-end de toamnă. Și ne-a plăcut. A fost superb!

    Acum, văd povestea asta a unui cuplu, el englez, ea româncă. După ce s-au plictisit de plimbat prin lume, s-au stabilit în satul Măgura. Și pentru că erau prea multe gunoaie și ei se plictiseau neavând 300 de oi din care să trăiască, s-au apucat să strângă gunoaiele de la poalele Pietreii Craiului, încercând să-i implice pe toți cei mici și mari. Și au filmat chestia asta de mai jos.

sat-magura-014

P.S. De ce, pentru numele lui Mike, ai arunca un televizor în pădure?!?

Tesla a lansat acoperișul solar

Tesla a lansat acoperișul solar

     Dap, e clar sper, pentru toată lumea că ăsta e viitorul, nu prea mai e cale de întoarcere. Dar pentru noi, pentru viața noastră de zi cu zi, viitorul ăsta mai are puțin de așteptat. Nu mult, dar mai e. Nu știu dacă voi apuca vreodată să pun un astfel de acoperiș. 

     Așa cum am mai spus cu diverse ocazii, în România, energia electrică este "ilegal" de ieftină, iar cei care au sisteme off grid sunt puțini și ele (sistemele) există pentru că nu există alternativa rețelei. Încă nu e foarte la îndemână (financiar, accesibil, know-how, oferte) să dai oferta de energie electrică de la rețea pe una solară. 

   Revenind la clipul de lansare de mai jos. În afară de faptul ca Elon Musk are în continuare carisma unei roșii tocmai bune de pus la bulion, mi se pare ciudat faptul că în comunicare insistă pe ideea că acoperișul solar "looks better". Practic asta e prima chestie pe care o spune despre acoperișul solar, nu faptul că produce X curent/Ysuprafată sau ca o casa medie produce X energie. Nu, ne povestește despre faptul ca sunt 3 modele care arată toate mai bine decât alea clasice și sunt și mai iefitne. Mie unul mi se pare ciudat, pentru că dacă aș avea de ales între un acoperiș solar și unul clasic, primele chestii pe care le pun în balanța ar fi cele tehnice (rezistența în timp, rezistența la intemperii,  costul sistemului offgrid vs. ongrid, ce fac dacă am zăpadă pe țigle etc) și undeva la coada listei dacă balanța ar fi echilibrată, m-aș uita și la culoarea țiglei de pe casă.

 

Să ne-nțelegem: sapi o groapă-n pământ și ai acoperiș deasupra capului. GRATIS!

Să ne-nțelegem: sapi o groapă-n pământ și ai acoperiș deasupra capului. GRATIS!

     Deci ce să mai vorbim de o casă de 3500€. E deja lux! Ideea de a nu fi dator la bănci e grozavă, la fel și tendința de a face lucrurile cu mâna ta și cât mai ieftin, dar de la asta și până la a sta 30-40 de ani într-o căsuță de chirpici cu paie în pereți e cale lungă. Pentru că lucrurile nu sunt ce par a fi, căsuță din povești. Da, chiar povești de adormit corporatiștii mileniali speriați de bănci și credite!

– Chirpiciul crapă și trebuie să-i faci un face-lift aproape în fiecare an.

– Lemnul "se lasă" lucrează, deci casa practic scade în înălțime destul de repede. Casele din Maramures, fără etaj și din bărne scadeau cam juma de metru. Atenție la geamuri!

– Nu stiu cum e cu șoarecii. Eu am avut un șoarece în pod în condițiile în care am alei de beton în jurul casei. Cum o fi cu asta de pământ? Practic conviețuiești cu o familie de șoareci!

– Mentenanța la o casă normală îți mănâncă o grămadă de timp, dar minte la una de pământ.

– etc.

Sunt multe inconveniente pe lângă avantajele astea financiare.

Aaa, da! Iar povestea cu mâncăm din ceea ce producem! Cât? 2%, 5% hai 10% pe an? Să fim serioși!  Un homestead e fulltime job și nu e pentru hipsteri slăbănogi!

 

foto

Makita rules

Makita rules

     Când am fost să montăm panouri fotovoltaice, majoritatea sculelor folosite au fost Makita. Am avut mai multe bormașini cu acumulatori marca Makita și chiar și un flex pe acumulatori marca Makita. Da, uneori era nevoie să tăiem chestii de fier sau bările de aluminiu din sistemul de prindere al panourilor. Toate sculele astea era nevoie sa fie pe acumulatori pentru că acolo nu aveam unde să le încărcăm, cel puțin nu până când montam 1-2 sisteme.

     Pentru că nimeni nu vroia să se murdărească, ba că sunt prea creț și-mi intră mizeria-n păr, ba că  nu ajung, sau eu fac altceva, mi-a revenit frumoasa sarcină de multe ori, de a găurii tavanele oamenilor. Și huțulii își fac poduri, nu jucării din scănduri groase de 2,5 cm. Nu! Huțulii își pun bârne de 10X10 în pod pe post de scândură, adică una lângă alta. Pentru că au și pentru că pot și pentru că izolație că iarnă e lungă.

     Eh… să dai gaură de 10 cm printr-un lemn vechi de ani buni (era o casă de lemn acolo acoperită cu șindrilă veche de 35 de ani. Șindrila de pe acoperiș avea 35 de ani, adică ăla care se schimbă destul de des, normal la câțiva ani 3-4-5. Nu știu casa câți ani avea, dar sigur mult, mai multi.) nu e o treaba ușoară. Asta dacă nu ai o Makită bună și o freză pe măsură. Vreau să vă spun că o freză ca asta de 13 lei a dat câteva zeci de găuri și a fost mult mai rapidă decât un burghiu de lemn. Așa ceva e mană cerească la casa omului care vrea să dea găuri în lemn.

     În trusa mea Makita, am avut o bormașina și 4 acumulatori (parcă 4 erau). În condițiile în care am dat gauri d'astea nasoale și am însurubat zeci/sute de negrese, acumulatorii ăia au fost prea buni. Mi-au fost suficienți până spre sfârșitul acțiunii, când au trebuit reîncărcați. Bormașina e foarte ușoară și faptul că are 2 trepte de viteze te ajută: Cu treapta 2, turație mai mare, dai gauri, cu cealaltă înșurubezi. Plus alte câteva reglaje ale turației pe care le faci din jurul mandrinei ca la orice bormașină.

     O altă chestie mișto la ele este becul. Cum de multe ori lucram prin poduri întunecate, atunci când apeși "trăgaciul" se aprinde un led mic care-ți luminează vârful bormașinii să vezi ce naiba faci acolo, să nu-ți prinzi degetele în negrese. 🙂 Da, aveam noi frontale, dar becul ăla lumina exact unde aveam nevoie.

Concluzia e una singură: când mă fac mare o să-mi cumpăr o Makită

Free Miorita_Poienile de sub Munte_15

Free Miorita_Poienile de sub Munte_31

Am dus lumină în Maramureș

Am dus lumină în Maramureș

     Am fost săptămâna trecută într-o nouă acțiune de teren din cadrul proiectului "Lumină pentru România" al asociației "Free Miorița". Pentru mine a fost a doua acțiune de teren, după cea din Botoșani de la Balta Roșie din iunie. Cornățea este un cătun din comuna Poienile de sub Munte, la o aruncătură de băț de granița cu Ucraina.

Țara huțulilor

     Aici trăiesc huțuli. O populație veche, cu origini incerte și asemănări culturale cu alte populații ce trăiesc cvasi-liberi de restul legilor în cam toată zona Subcarpaților de prin toate țările pe care acest lanț muntos le străbate. La noi, vorbesc din tată-n fiu o limbă slavă, asemănătoare limbii ucrainiene. Unii cred că sunt urmașii slavizați ai dacilor, iar noi restul am fi urmașii romanizați ai dacilor. Oficial s-au declarat români, la școală merg și învață limba română, dar de pe un munte pe altul, ei poarta adevărate conversații lungi, urlând unii la altii în limba pe care au învățat-o în casă.

      Acolo timpul și spațiul sunt cu totul altele. Mersul la vecinu', la școală, la stână, la joacă, sunt dilatate, timpul și spațiul, devenind cumva irelevante prin trecerea lor. Viața este un continuu fără început și sfârșit, o repetare a unor cicluri nenumărate și nenumărabile, zi-noapte, vară-iarnă, naștere-moarte. Dacă vreți, e un fel de Nirvana mioritică.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_12

Free Miorita_Poienile de sub Munte_13

Free Miorita_Poienile de sub Munte_14

 

Free Miorita_Poienile de sub Munte_16

Free Miorita_Poienile de sub Munte_17

Free Miorita_Poienile de sub Munte_18

Free Miorita_Poienile de sub Munte_19

Free Miorita_Poienile de sub Munte_21

Free Miorita_Poienile de sub Munte_22

Free Miorita_Poienile de sub Munte_23

Free Miorita_Poienile de sub Munte_24

Free Miorita_Poienile de sub Munte_25

Free Miorita_Poienile de sub Munte_26

Free Miorita_Poienile de sub Munte_28

Free Miorita_Poienile de sub Munte_29

 

Free Miorița_Poienile de sub Munte

 

Free Miorița_Poienile de sub Munte_01

     Bun, în lumea asta ne-am dus noi să punem lumină cu ajutorul panourilor fotovoltaice. Anterior acestei acțiuni, mai ample, Free Miorița a mai montat panouri la școala primară de aici. Acum, vreo doi dintre huțuli, au prinș jmecheria cu "tablele" astea magice și au făcut pe dracu-n patru și si-au pus și ei. Unul a prins ocazia și a lucrat în Anglia, a venit acasă și și-a pus lumină cu un panou fotovoltaic. Altul, cu o stână ceva mai sus, pe munte, are "o relație" și aduce turiști austrieci cu jeepurile pe poienile lui.  Și ălora le place libertatea asta și vin aici și dorm în jeepuri, fac grătare și se uită la stele vara. Și ăla și-a pus un panou fotovoltaic, dar i se arsese becul și i-am dat noi o baghetă de leduri la 12V.

     Prioritate au avut, ca de obicei, casele cu copii. Cartierul general, adică acolo unde puneam masa, a fost într-o casă "din centru". femeia casei de aici are 32 ani și 9 copii. Faceți voi calculele. Ce sa faci, dacă n-ai lumină?! Cât am stat noi acolo, ei s-au mutat undeva mai sus, la ceva stână, unde aveau și semnal mai bun și ne-au pus  nouă toată casa la dispoziție.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_11

Un alt vecin ne-a ajutat cu o magazie în care am ținut toate echipamentele și sculele, alții au dormit prin vecini ca să nu dormim noi la cort. Am "ocupat" vreo 3 case timp de 5 zile. Toate bagajele și echipamentele le-am urcat  de jos, de la mașini cu căruțele. În poza asta de mai jos vedem cum localnicii pun umărul să-și construiască un drum nou. cam 6 km. Primăria sapă în munte cu "castorul" care, dacă nu știați e manevrat de un castorist, iar o masculantă mică, ciudată, le aduce piatră de munte pe care sătenii o împrăștie pe drum.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_06

Free Miorita_Poienile de sub Munte_10

Sistemul

Ca și în celelalte acțiuni, sistemul a fost compus dintr-un panou fotovoltaic de 250W/h, un regulator de încărcare, o baterie de 120Ah, și un invertor cu sinusoidă modificată de 600W. Lumina vine de la niște lămpi  (baghete) cu leduri la 12V, care, din estimările mele, scoate undeva la 400-500 de lumeni sau cel puțin așa mi se pare mie. Oricum lumina este arhisuficientă pentru cămăruțele lor micuțe, dar călduroase.

Free Miorita_Poienile de sub Munte_30

Finanțarea

     Campania aceasta a fost posibilă pentru că destul de mulți oameni au decis să redirecționeze cei 2% către Free Mioriță. Când s-au adunat suficienți bani, s-au cumpărat toate materialele necesare și am purces la drum. Asadar, începând cu anul următor, dacă vreți să știți exact ce se întâmplă cu cei 2% puteți să-i direcționați către Free Miorița și noi, voluntarii vom avea grijă ca și alte case și alți copii să poată să-și facă temele le o lumină normală, alta decât cea de la lampă sau lumânare.

      Numărătoarea a ajuns la +70 de sisteme instalate, dar sperăm să mergem mai departe. În România sunt în jur de 100 000 de gospodării fără curent electric. Drumul e lung!

 

Totuși pare că poliția Măgurele se mișcă

Totuși pare că poliția Măgurele se mișcă

     Așa pare. De 7 ani aproape, de când am casa acolo, poliția a trecut pe strada mea de 2 ori. Prima dată când mi-au spart casa și i-am chemat eu. Și a doua oară când mi-am găsit casa spartă și deasemenea i-am chemat eu.Asta era prin 2011. De atunci n-am mai văzut picior de girofar, măcar așa în trecere… Până de curând.

     În luna septembrie poliția a trecut de 2 ori pe strada mea. Prima dată, acum vreo 2 saptămâni, îmi spune un vecin că era cineva la coltul gardluilui lui, fumând pe ciuci. A strigat la el și a luat-o la fugă. LA 5 minute dup'aia, trece poliția mergând ceva mai repede, decât mersul lor de patrulare. M-am mirat. Era ceva anormal să treacă poliția pe o stradă prin câmp.

     A 2-a oară a fost a fost vineri noaptea. N-aveam somn pe la 2. Văd pe fereastră luminile de la o mașină care mergea cu o viteză peste media cu care se merge pe acolo. Dincolo de mine, nu mai e nici o casă, deci orice mașină care ajunge la mine și trece dincolo spre câmp la ora 2 noaptea, are o treaba dubioasă. Am coborât, m-am uitat pe geam, mașina a întors la vreo 50 m dupa casa mea și s-a oprit. A stins farurile și a lăsat motorul pornit. Am ieșit în curte. Am aprins lumina fără să fiu văzut prin noul gard. Am stat și am "pândit" și eu vreme de 10 minute. Bănuiala mea era că cineva n-avea bani de cameră la hotel. În 10 minute trece mașina poliției. Se oprește la el. Verificare, pălăvrăgesc ceva din care n-am înțeles decât "mai verifică odată". Mașina suspectă pleacă mai departe pe câmp, poliția se întoarce în viteza de patrulare. Trece pe lângă poarta mea, în spate se aprinde senzorul și ledul solar de la Lidl. Mașina se oprește. Stă câteva secunde, senzorul se stinge, mașina merge mai departe. Lângă mine se construiește o casă. Poliția se oprește, analizează puțin, vede că nu păzește nimeni șantierul merge mai departe, mai dă o tură prin straduțele de pe câmp, se întoarce pe lângă casa mea apoi pleacă spre o altă casă în construcție. Se oprește și acolo puțin. Și merge mai departe. Toate astea după ora 2 noaptea.

M-am tot gândit la episoadele astea și nu pot decât să cred că ceva se întâmplă acolo. Cum vă spuneam, în Măgurele toamna e sezonul în care găinarii sunt cei mai activi. Să sperăm că va fi mai bine și din punctul ăsta de vedere.

foto

Mere bio

Mere bio

     Ce ți-e și cu merele astea bio! Încep să se strice în timp ce le mănânci. Încă o dovadă a faptului că lumea e cu susul în jos, e faptul că începem și noi să căutăm legumele și fructele ăle mai urâte, alea care încep să dea semne că se strică, adică sunt bio, dacă mai prinzi un vierme în ea, succesul e garantat, direct la raionul BIO cu de 3 ori prețul.

     Mi-a trimis maică-mea de la țară niște mere adevărate. Adică d'alea care au crescut singure, natural, fără jmecherii. Le-am ținut într-o cutie de carton pe masă în bucătărie, e drept, nu cel mai potrivit loc de păstrat mere, dar de, așa pățești când un orășean își face casa fără beci (culmea e că la bloc în copilărie aveam o boxă dichisită, plină cu de toate :)) ). 

Revenind la mere, cert e că în 2-3 zile au început să se strice. 2-3 zile, rețineți! Ăsta din poza de mai jos, a început să "oxideze" (nu știu dacă e termenul potrivit, ultima notă de care-mi amintesc la chimie e 5) în timp ce-l mâncam. Cred că dacă m-aș fi holbat la el un minut aș fi putut vedea procesul cu ochii liberi, fără time-lapse sau alte minuni.

În schimb, gustul e așa cum îmi place mie. Dulce-acrișor.

Măr bio

O casă într-o seră

O casă într-o seră

     În Stockolm o familie a aplicat o idee destul de ciudată, dar aparent destul de… eficientă atunci cân d și-au făcut casa. Au re-făcut o casă relativ normală, (terasă în loc de acoperiș) peste care au construit o seră din geamuri. Practic au casa într-o seră, ca metoda de izolare termică pe timp de iarnă. Vă dați seamă ca o asemenea idee vine la pachet cu reciclarea apei de la duș, toaletă, caca separat de pipi și toată povestea asta care mie mi se pare puțin creepy.  Apă gri, apă neagră it's still shit!

O casă ieftină din chirpici

O casă ieftină din chirpici

     Un profesor de desen din Marea Britanie și-a construit o căsuță cu aproximativ 150 lire, adică vreo 800 de lei. Casa e făcută din chirpici, lemne și paie pentru acoperiș. Adică așa cum multe case se făceau pe la noi. Dacă-i pui utilități, o budă normală și un duș cât de cât, e cam tot ce-ți trebuie. Și poti să mergi cu yahtul de-a lungul țărmului de restul banilor! 

sursa

 

Vrem, nu vrem două chestii sunt esențiale în viața asta

Vrem, nu vrem două chestii sunt esențiale în viața asta

     Timpul și banii sunt principalele "resurse" în jurul cărora se întâmplă viețile noastre. Nu ai timp să repari mașina/bicicleta/orice, așa că te duci la job ca să ai bani să plătești pe altul să-ți repare mașina/bicicleta/casa, pentru că tu, chiar dacă știi, nu ai timp.

"N-am timp de ăla micu, așadar mă duc la job să fac bani să am de gradiniță să stea ăla micu, cât eu sunt la servici să fac bani ca el să stea la grădiniță, etc". "Aș vrea să-i ajut pe alții, dar n-am timp, dar aș putea să le dau o parte din banii pe care-i fac la job", "aș face cutare lucru, dar n-am timp", "m-aș duce în cutare loc, dar n-am bani." Astea sunt laitmotivele pentru care majoritatea dintre noi nu facem lucrurile care ne plac, nu mergem în locurile în care vrem: timpul și banii.

Amândoua sunt importante și majoritatea dintre noi încercăm să găsim un echilibru între ele. Unii au timp și ar da bucuroși o parte din el contra unor bani în plus. Alții sunt invers, au ceva bani, (deși niciodată suficienți) și ar da o parte din ei ca să aiba ceva timp al lor, în care sa faca ce vor/ce le place. Unii cred că pot trăi fără bani, alții cred că banii sunt totul. Două extreme una mai falsă decât alta. Și totuși… ce e mai important? Banii sau timpul?

Când ești tânăr și ai tot timpul zici că banii sunt cei mai importanți, apoi pe măsură ce începi să-ți vinzi din timp pe bani, observi că timpul rămas al tău e din ce în ce mai puțin și începi să crezi că banii nu mai sunt așa de importanți cum credeai.

Ce vreau să spun cu toate aberațiile astea e că, dacă nu cumva ești familia mea, nu-mi poți cere și timp și bani. Doar una dintre ele e disponibilă în porții foarte mici cu variații către una sau altă în funcție de etapa vieții în care ești!

 

 

foto

Casa verde 2016

Casa verde 2016

     Despre cât de prost e programul ăsta am mai scris. Ideea e aparent bună, dar aplicarea lui complicată, îi dă la final, un randament foarte prost. Acum e supus dezbaterii publice Programul Casa Verde 2016. Se merge pe același principiu primul venit, primul servit până se termină banii alocați. La rugămintea vecinului meu care are mai multă încredere în statul român am încercat să aflu ce trebuie făcut.

"Intri și tu pe site-ul ministerului mediului și vezi acolo". "Gata vecine, ce nu fac eu pentru tine".

     Intru pe site și-mi prind urechile acolo. Nu găsesc nimic de casa verde în afară de un banner cu "green house" care nu duce nicăieri și niște scris banal cum că există programul Casa Verde pentru persoane fizice, printre alte 20 de programe. Excelent.

     Dau pe Google… 

    …"programul casa verde" și ajung pe alt site, al Administrației Fondului pentru Mediu, văd link în stânga și-mi zic: "Am înfrânt! Depun și eu dosarul" Doar ca la linkul ăla Casa Verde persoane fizice e doar o listă de plângeri, contestații și alte bălării legate de programul Casa Verde din anii trecuți. Deci NU! Înapoi la goagăl. Soluția am găsit-o tot în mediul privat, pe un site dedicat surselor de energie regenerabilă, cu model de cerere, cu FAQ și tot ce trebuie. Apropo, alte malformații: se deconteaza doar cheltuielile de după semnarea contractului. Adică dacă-ți pui sistemul pe banii tăi și poți demonstra cheltuielile, nu se pune, pt că n-ai semnat cu ei. Astfel tu nu contribui la efectul lu' pește prăjit urmărit de programul ăsta. Mă enervează cumplit chestiile gândite cu curu, exact ca francezii, facem ca să fie, ca să aibă alți tâmpiți de lucru.

     Cât de simplu ar fi fost de exemplu o măsură de genul: "La achiziționarea de panouri fotovoltaice/de încălzire/pompe de căldură, nu se plătește TVA." Ar fi avut TOȚI 20% reducere din prima." Cât de greu e asta de aplicat? Habar n-am, o fi în spate, deși mă îndoiesc, dar la bizon, la client, e extrem, extrem de simplu. Nu plătești TVA. Apoi, mai alte pârghii banale și valabile pentru TOATĂ lumea, nu doar "primii serviți", ORICÂND, nu doar până se termină banii, de ex.: "20%-50% reducere la impozit dacă ai panouri de încălzire" sau "5-10 ani nu plătești deloc impozit" și așa mai departe.

 Ca să fie și de bine. Să izolăm casa cu lână.

     O chestie nouă adusă de programul Casa verde 2016 și care mi-a atras atenția, e finanțarea de 40.000 lei pe care o poți obtine dacă-ți izolezi casa cu lână, mă rog e vorba de materiale cu amprentă redusă de carbon: lână, cânepă, piatră bazaltică.

    Revenind. Să izolezi casa cu lână mi se pare genial. Îmi imaginez că e o un izolant foarte bun, destul de ieftin, iar măsura asta ar putea deschide o piață nouă pentru producătorii de lână, care au început să o cam arunce. Atât de ieftină a ajuns încât nu mai merită s-o vândă.

Paranteza: mie asta mi se pare un paradox. Tot ce trebuie să faci e să tunzi oile alea și obții o materie primă care ține de cald. Adică frigul e o chestie nașpa ce revine an de an și de care lumea se cam ferește și lâna e o chestie care ține de cald și crește singură pe oi. Deci ar fi bună, în principiu. Apoi investiția în lână e doar munca depusă cu tunsul, oile cresc oricum pentru alte scopuri (brânză, carne). Adică lâna e un fel de nice to have, un bonus, un extra-feature și cu toate astea, nu e rentabilă. Cum ajunge omenirea în situațiile astea? Cum?

 Ideea asta cu izolat casa cu lână, ar putea s-o facă iar utilă. Ar putea!

 

Știrile mele – 4 iulie 2016

Știrile mele – 4 iulie 2016

Așa se face politica in realitate( pe din dos, o moștenire de pe vremea Fanarioților)

O paralela între Yugoslavia și UK pe tema #Brexit.

Legea supermarketurilor cu produse românești e o prostie

Casa ideală a unei familii cu doi copii

Carrefour cumpără Billa. Sper să nu ia și practicile lor de hoți.

Acordul de asociere UE-Moldova a intrat în vigoare

Scade prețul la gaze

Branding regional

 

Știrile mele – 24 iunie 2016

Știrile mele – 24 iunie 2016

Practic vom plăti și casa regală din banii noștri ca să… existe

Repede, acoperiți-vă camera și microfonul laptopului cu duck-tape. 🙂

Articole ca ăsta îmi dau fiori

Aer Condiționat fără electricitate

Mitică, 7 ani pentru spălare de bani #thereishope

Case sustenabile

 

 

ochelari pentru știrile mele
Voluntar în România – episodul 2. Partea caldă

Voluntar în România – episodul 2. Partea caldă

     M-am tot întrebat ce face diferența între ei acolo, de ce femeia aia are o "casă" cu 2 camere din care văd cerul prin acoperiș și-ntr-una din camere stă porcul, iar celălalt are fântână-n curte, 2 cai, o mobră, animale, o casă normală, livadă, etc. Și mă gândeam că diferența ar putea veni dintr-o brumă de bani pe care unii o au, alții nu. Și în timp, chestia asta face diferența. Dar nu e doar asta. E vorba de felul cum se organizează fiecare. Iar asta vine din atitudinea pe care o au în primul rând față de viață.

foto Muntean Valentin

foto Roxi Pop

foto Laurențiu Vasilief

foto Ionuț

     Unii luptă și cu dinții să le fie mai bine lor sau măcar copiilor lor, unii se complac în situația în care sunt, au renunțat la luptă din diverse motive, le-au plecat copiii, au îmbătrânit, iar alții pur și simplu se îneacă în alcool."Euforia" dată de alcool e singura stare de Nirvana pe care o cunosc și pe care o țintesc. Nu știu mai mult și nici nu vor mai mult.

 

foto Ionuț Vlad

     La una din case un tată înalt cu o palmă mare și umflată de la atâta muncă, ține în ea un puștiulică rușinos de vreo 3 ani. Încape tot în palma lui tăică-su. De câte ori am încercat să vorbesc cu el își băga tot capul în piept, privea-n pământ si nu zicea nimic, dar mustăcea pe ascuns când îl gâdilam. Avea un păr blond și o privire ageră, inteligentă.

    – Înainte am avut de toate, am avut și vacă și cal și căruță, dar am avut niște necazuri și a trebuit să le vând. Dar vreau să-mi iau iară. Aia di colo e văcuța mea, acu' am luat-o. Am dat 16 milioane pe ea, îmi spune tatăl Rușinosului. Mă uit de pe acoperiș în direcția în care-mi arată și văd într-adevăr o frumusețe de văcută albă cu pete bălțate maro. Pare de rasă bună. Pentru el e o avere, o șansă pentru Rușinosu ăla mic.

     La casa portocalie lucrurile erau aproape normale: Le lipsea lumina, apa curentă și buda în casă. În rest totul era cât se poate de bine, în condițiile alea. Tatăl muncea din greu și avea planuri mari. Mi-a arătat viitoarea lui livadă, multe animale, avea teren de lucrat și așa mai departe. Copiii mergeau la școală și învățau bine.

     La prima casă unde am montat sistemul, cel mai mare copil avea 17 ani. Surorile gemene, cele mai mici, aveau doar câteva luni. Cel mare nu făcuse liceul. Se dusese direct la muncă. Mi-a zis că vrea să plece de acolo să nu mai audă de locul ăla. Vrea să vină la București, că are o mătușă-n Bragadiru. I-am zis că nici acolo nu-i ușor. Dar probabil el știa mai bine, judecând după săgețil pe care i le arunca din priviri lu taică-su!

    Pentru oamenii ăia  gospodari care muncesc din greu și vor să iasă din sărăcie merită tot efortul pe care l-am depus noi acolo, pentru ei, "înghiți" revoltele ălora care se ceartă cu noi că le-am pus prea puține becuri, pentru toți cei 20 de copii din Balta Roșie a meritat munca aia depusă. Faptul că au lumină și o brumă de curent în prize, nu le rezolvă problemele pe care le au, dar sunt sigur că e o gură de oxigen bine venită pentru cei care se luptă pentru vremuri mai bune, e o mâna întinsă pentru tatăl Rușinosului, pentru toți copiii de acolo care nu vor uita ușor ziua când niște oameni în tricouri albastre le-au montat un panou pe casă și au avut lumină și au văzut poate pentru prima dată, desene animate. 

    Pentru ei și pentru bucuria lor sinceră, curată, pentru zâmbetele ălora mici, pentru privirile ațintite la ercranul tevelevizorului, pentru toate astea a meritat tot efortul depus de Free Miorița și prietenii ei voluntari care vor continua să "lupte împotriva fatalismului mioritic".

Free Miorița_Balta Rosie_12

foto Laurențiu Vasilief

foto Laurențiu Vasilief

foto Laurențiu Vasilief

O chestie pe care am observat-o peste tot pe unde am montat sisteme forovoltaice, e faptul că cei mici, păreau mai ageri, mai conștienți de condiția lor decât unii dintre părinți. Copii păreau a fi ancorați în realitate, chiar dacă unii nu plecaseră niciodată mai departe de câtiva km. de casă unde era școala. Copiii, spre deosebire de părinți, știau să umble cu telecomenzile, aveau curaj să apese pe butoane, copiii erau mai optimiști, mai bucuroși, mai recunoscători, mai sociabili cu noi, decât unii părinți.

 

Voluntar în România – episodul 1. Partea rece

Voluntar în România – episodul 1. Partea rece

     Săptămâna trecută am participat la prima acțiune serioasă de voluntariat. (las la o parte plantările de copaci și alte lucruri mai mici similare). Alături de Free Miorița și alți voluntari de prin toată țara am mers în Balta Roșie, din județul Botoșani, unde am montat 15 sisteme fotovoltaice offgrid, pentru iluminat și curent necesar consumatorilor mici.(telefon, tv, laptop, acumulatori, etc)

     Balta Roșie e un sătuc sau un cătun, un pâlc de case așezate pe vârful unui deal, într-o zonă de podiș la +30 km de Botoșani. Pe vremea lu' Ceaușescu toate cele câteva case fuseseră propuse spre demolare și oamenii urmau a fi strămutați în orășelul Flămânzi sau Prisăcani. Dar, ghinion de neșansă, veni rebeliunea și comuniștii nu-i mai demolară pe oameni. Se reîmpărțiră terenurile fiecare luând ce nimeri după criterii doar de nimeni știute. Principala ocupație a oamenilor e agricultura (cereale, grădină, pomi, animale). În următorii 25 de ani de la plecarea vechilor comuniștii, noii comuniști instalați, n-au făcut nimic pentru ei.

La un moment dat, probabil  după ce iatlianu și neamțu au cumpărat majoritatea terenurilor pe care le exploatează agricol, din nou, probabil la presiunea lor, un primar s-a scremut tare, tare și a asflatat drumul. Drum pe care, evident, circulau și utilaje agricole de mare tonaj. Execuția proastă a dus la distrugerea drumului în scurt timp și revenirea la situația inițială din anul 1601.

– fără drum

– fără curent

– zero utilități

– fără școală, fără dispensar, fără cârciumă. Nimic, nimic, nimic. Doar case și drumuri de pământ. (da, și casele erau tot din pământ). Singurele semne ale evoluției omenirii era un generator și telefoanele mobile care se chinuaiau să prindă semnal. În rest totul la fel ca-n secolul 17.

 

Free Miorița_Balta Rosie_8

Free Miorița_Balta Rosie_3

Free Miorița_Balta Rosie_6

Free Miorița_Balta Rosie_5

Free Miorița_Balta Rosie_1

 

    În comunitatea lor mică și plină de neajunsuri, lucrurile sunt așezate de zeci de ani, poate 100, nu știu. Fiecare îl știe pe fiecare ce poate și cum e și ce fel de om e. Realțiile între ei sunt stabilite și clare. Unele gospodării sunt mai îngrijite decât altele, unii au mai multe decât alții, unii muncesc mai mult decât alții, unii au mai mult decât alții. Exact ca-n restul societății, doar că totul e mult mai redus ca volum și toate aspectele sunt direct observabile. La fel ca-n restul societății noastre moderne și acolo se aplică reguli similare. Cine muncește și se organizează are, cine nu, nu.

Sărăcia lucie

Na, eu am mai fost pe la țară prin Oltenia, am și crescut pe acolo la începuturi și de-a lungul copilăriei am avut ocazia să văd tot felul de case de chirpici, destul de sărăcăcioase. Deci nu eram chiar străin de lumea asta sau poate nu realizam lucrurile astea atunci, deși am în minte niște imagini foarte vii din copilărie. Când am ajuns la prima casă, am văzut 3 corpuri de casă cam cu câte 2 cămăruțe fiecare. I-am intrebat care cum, unde stă să știm unde montăm instalația, panoul și tabloul de siguranțe cu prizele. Am intrat în fiecare din case. Așa mare amărăciune și dezastru eu nu mai văzusem până atunci decât în cortul unor țigani șătrari. Dar ăia erau cu șatra, așa erau. Aici păreau case pe dinafară, dar pe dinăuntru era dezastru.

Free Miorița_Balta Rosie_4

Free Miorița_Balta Rosie_11Incendiul

– Aici în mijloc stă cineva? o întreb pe una dintre fetele din casă, de vreo 10-12 ani. 

– Nu mai stă nimeni acum. A stat bunicu, dar o ars, îmi spune cu o seninătate și banalitate de parcă aș fi întrebat-o câți ani are.

– Cum adică a ars? întreabă colegu'

– O murit, o luat foc în casă.

    Rămânem șocați de naturalețea cu care povestește chestia asta o fetiță de 10 ani, care probabil a fost martoră grozăviei, încercând totuși să inspectăm stabilitatea încăperii. Se văd urme vagi de încercări de renovare. Niste scânduri noi puse peste căpriori, încearcă să formeze un tavan. Apoi observăm niște resturi de tencuaială albastră pe pereti, cu forme ciudate negre, parcă într-un model futurist de zugrăvire. În secunda 3, îmi dau seama că erau urmele flăcărilor lăsate pe tencuiala peretilor în timpul incendiului în care arsese bunicu, fapt care mă face să mă simt ca-n serialul ăla ("Profiler" parcă-i zicea,) cu tipa aia paranormală care avea flashuri de imagini de la scena crimelor. Cam așa eram și eu când am realizat de unde e modelul futurist al tencuielii albastru cu negru.

 

Revolta

     Înainte de a demara acțiunea pe teren, a fost o etapă de documentare, în care Iulian și alți voluntari au mers pe la oameni pe acasa să vadă câți sunt care au copii, cum stau si tot felul de detalii premergătoare executiei campaniei. În etapa asta au fost la ce-a de-a 2-a casă la care am montat sistemul. Acolo 2 corpuri de casă. Vedem o femeie înconjurată de copii. Curtea e dezastru la fel ca la prima. Erau vecini și cumva la marginea satului. Aflăm ce într-o casă stă ea cu barbatu (plecat la încarcat baloți la italian cu 40 lei/zi) și în corpu celălalt stă moșu, bătrânu, si el plecat undeva la muncă.

     Bun, analizăm stabilitatea caselor și decidem să punem panoul si prizele pe casa în care stau copiii și să tragem un fir pentru iluminat și în casa Moșului, care stătea într-o cameră singur. Zis și executat. Peste 2-3 zile, în timp ce transportam niste materiale la o altă casă din sat, ne oprește Moșu (pe care nu-l vazusem până atunci). Oprim deschide Iulian geamul si începe Moșu să ne ia la … certe, cum de e posibil lui să-i punem doar un bec și ălora (nepotului lui și familiei nepotului) să le punem 3, da' el de ce nu are și el un panou pe acoperiș și de ce nu are bec și pe hol, da' primăria știe ce facem noi aici?, da' o sa se ducă să ne reclame la primărie. I-am explicat că n-avem nici o legătură cu primăria, că noi le-am montat lumina asta gratis, că Dedeman a dat banii și ei nu trebuie să plătească nimic și că ar fi bine să se înțeleagă între ei că doar stau în aceeași curte, sunt neamuri etc, etc. I-am mai montat Moșului încă un bec să se mai domolească pentru că într-o dimineață se luase rău la ceartă  cu nevasta lu' nepotu-so, pe fond de acool. De dimineață!

     Ca voluntar care vrei să faci un bine pentru că dai pe afară de optimism și vrei să crezi că poate fi o lume mai bună, chestiilea astea sunt greu de digerat și trebuie să ai stomac pentru așa ceva. Tu te duci acolo de la sute de km distanța, te chinui să strângi fonduri, să cumperi materiale, să asiguri toată logistica, să aduni voluntari care să stea prin poduri obscure alături de șoareci să tragă fire, sau să-și cumpere autan pentru a se apăra de purecii din casă, transpiri, înghiti fum și praf, te murdărești, te cațeri pe tabla încinsă de pe casă, doar ca să aibe ei lumină. Și vine unu' d'ăsta nemulțumit și face pipi cu boltă pe tot efortul ăsta. Și atunci te simți nasol și vrei să-i lași în "pacea" lor.

Apoi judecând la rece după un timp, vezi că lucrurile trebuie văzute altfel. De ce merită totuși să faci asta, vă zic mâine!

 

Câte ceva despre becuri la 12V

Câte ceva despre becuri la 12V

Pentru că am un sistem off-grid care-mi produce energia electrică necesară casei, am decis azi să abordez problema iluminatului. Am toată casa iluminată la curent continuu, cu leduri la 12V. Am avut leduri la 12V timp de 1 an. De o săptămână am trecut tot sistemul la 24V. Am înseriat 2 becuri de 12V  la fiecare "dulie" (prin dulie îneleg locul unde ies 2 fire din perete și trebuie să pui un corp de iluminat.) Ma joritatea le am pe pereții verticali. Am un singur loc unde lumina "pică" din tavan. O să vedeți de ce e asta important.

De-a lungul ultimului an, am testat câteva feluri de becuri cu led la 12 V. Majoriatatea au fost ok la 12V. Când am trecut la 24V, au început să apară diferențele, ba chiar unele din ele s-au ars. Diferențele aparute la unele (deși erau același tip, cu aceleași caracteristici tehnice) constau în faptul că unul se aprindea mai tare decât celălalt, (nu mereu același, mai făceau schimb), iar eu am interpretat asta prin prisma calității, ('exactității") execuției lor. Nici unul nu iese la fel cu celălalt, cum nici o baterie nu e la fel una cu alta prin prisma procesului de fabricație.

Becuri la 12V

Becuri la 12V_1

La ce m-am uitat când am cumpărat becuri la 12V:

Leduri la 12V_3

– Lumeni.  Se pare că standardul este stabilit de a măsura fluxul luminos în lumeni (nu, lucși sau altceva). Astfel la 12V am găsit becuri de la 150 lumeni până la 800 sau 1000 lumeni. Majoritatea pe care le am sunt în jur de 290, 390 lumeni.

– Consum: Watt-i/Amperi. Becurile pe care le am eu consumă între 3W și 6.5 W. Eficiența s-ar măsura în Lumeni/w, media fiind undeva în jur de 80 lumeni/1W. Detalii. Poți deasemenea să te uiți și la amperi, mili amperi, mA, mai exact. Eu am 8 baterii de câte 180 A. Un bec d'ăsta consumă cam 35mA.

– Temperatura. Găsisem undeva că acolo unde casa are pereți albi (deschisi la culoare) și podea maro (închisă la culoare) cel mai pretabil e albul Cald. Pentru interior incerc să am alb cald peste tot, sau cel mult neutru. E mult mai sănătos, mai apropiat de lumina naturală a soarelui. Albul rece, îl pun afară. Temperatura se măsoară in Kelvin (K) și e afișat pe bec. Avem în poza de mai jos, alb cald vs alb neutru.Albul cald sunt cele mai portocalii. Cu cât galbenul ledurilor e mai deschis, cu atât lumina e mai rece, mai albastră.

 

Leduri la 12V_2

 

– Unghiul Majoritatea "duliilor" le am pe peretii verticali, iar unghiul de disperie al luminii e important. În cazul meu, orientez ledurile să bată în tavan/perete și de acolo să se reflecte lumina. Ceea ce vă sfătuiesc și pe voi. La leduri dacă te uiți în ele, vezi pete, pete, de lumina vreo 20 de secunde dup'aia. Deci e bine să nu te uiți direct în led.

– Preț. Prețul lor variază de la 15 lei până la +100 lei cele mari de 1000 lumeni. Eu am luat becuri între 18 și 50 lei. în funcție de cum am avut nevoie să luminez diferite spatii. De ex. la intrare , în antreu, sau pe casa scării, am pus  câte 2 leduri de 3W, pentru că n-am nevoie de mai multă lumină. Și așa e prea multă, dar n-am găsit mai mici.

Cum spuneam mai sus, toate becurile au mers ok la 12V timp de 1 an cât le-am folosit. De 2 saptămâni am trecut pe 24V și am inseriat câte 2 becuri la 12V.  Și am început să văd diferentele între ele. Câteva s-au ars în prima săptămână.

 

LEXMAN – e o marcă de care n-am mai auzit, dar de care sunt destul de mulțumit. Ledul de mai  jos, s-a comportat excelent, înseriate ambele luminează la fel, nu se încălzesc prea tare și par solide. Modelul de mai jos e focalizat, are un unghi destul de mic, dar pentru antreu e ok.

Leduri la 12V_3

Leduri la 12V_4

 

– Optonica – Au funcționat bine cât au stat la 12V, înseriate la 24, au început să se ardă. Mi s-au ars vreo 4.

Leduri la 12V_5 Leduri la 12V_6

 

– Toshiba – Dacă nu mă înșel aici am un Toshiba. Excelente și ele, fac treaba promisă, nu se încălzesc, sunt grele solide, par bine făcute. Eu am unele mici de vreo 150LM pe care le-am pus în camera tehnică.

Leduri la 12V_7

 

– Philips. Foarte mulțumit și de Philips atât la 12V cât și înseriat cu altul diferit de el, de alta marca. Se împacă bine, tot in genul toshiba este, greu, bine făcut, cu radiator extern, nun se încălzește nici el prea tare. Dar mai scumpicel la preț.Leduri la 12V_8

– Din nou Lexman, dar alt model. Până acum este modelul de care sunt cel mai încântat prin prisma raportului calitate, preț, lumină.

20160522_080310

Leduri la 12V_9

Gledux, un no name dacă mă intrebi pe mine, n-are trecut pe el prea multe date. Luminează, e ok, își face treaba, dar la 4W cred că e cam slab. L-am pus și pe ăsta undeva stingher, parcă cu Philips împerecheat. E foarte ușor și se încinge destul de tare. Asta cred că ține de calitatea aluminiului, aliajului din care e făcut radiatorul.

Leduri la 12V_10

Leduri la 12V_11

EGLO, n-am auzit de marca asta până n-am făcut poza. La 12v au funcționat și ele bine. Înseriate, se aprinde doar unul. Pe rând, depinde care "întră" primul. Celălalt stă stins complet. O să le schimb, nu le las așa.

Leduri la 12V_12 Leduri la 12V_13

– Lexman alt model de lexman, cu vreo 450 Lm, și ele destul de ok, dar a trebuit să le mai schimb între ele până le-am găsit perechea.

Leduri la 12V_14

Leduri la 12V_16

 

 

Treaba cu somnul

Treaba cu somnul

     Cred că majoritatea oamenilor sunt în urmă cu somnul, au datorii cu orele de somn, poate zile întregi adunate. Te culci seara mai târziu, dimineața te trezești praf, neodihnit, cu gâtul sucit, cu dureri de spate, de mușchi etc. Ce am observat că funcționează la mine. Eu sunt genul de om de dimineață, morning guy, cum se spune. nici d'ăla din grupul 5 a.m., dar nici mai mult de 7 nu prea pot să dorm. ora mea de trezire în mod natural e între 6 și 6.30. Cum reușesc?

1-  Mă culc atunci când mi-e somn. Atât de simplu. În afară de calitatea asta genetică, pe care unii o au, altii nu o au, (evening persons), încerc mereu să mă culc atunci când mi-e somn. De multe ori zic "Mă duc să mă culc" și nevată-mea zice:"De acum? Păi e 9" și eu zic." Nu-mi pasă cât e ceasul, mi-e somn, deci mă duc să mă culc." De altfel în w.e. nu prea știu cât e ceasul, nu prea mă interesează. În rest, obligat forțat oarecum, sunt încadrat mai mult sau mai puțin într-un program.

2- Încerc să țin camera aerisită la maxim.  Cred că un somn bun, de calitate, depinde foarte mult de calitatea aerului. Sigur, având casa în câmp, e mai bine să deschid geamul decât să-l țin închis, așa cum făceam când stăteam în Tei de exemplu. (cartierul Tei din București, nu vreun copac).

3- În zilele în care fac un minim de mișcare, dorm mai bine. Chiar și mersul ăsta "agale" pe bicicletă din Ghencea până-n Pipera e o mișcare care contează. Deși încep să nu-l mai percep ca pe un efort, ci mai degrabă am momente când mi-e lene să pedalez. Alteori de-abia aștept să plec la/de la job.

Iată alte câteva lucruri pe care e bine să le știți dacă sunteți în urmă cu somnul:

Mă enervează programul Casa Verde

Mă enervează programul Casa Verde

     Pentru că el nu încurajează achiziționarea de panouri solare pentru încălzire, ci doar îi ajuta pe cei care oricum folosesc așa ceva. Deci nu contribuie la creșterea folosirii soluțiilor solare. Cei care apelează la el sunt cei care deja sunt hotărâți să meargă pe drumul ăsta. Nu statul, prin Casa Verde, îi convinge. Ca să-ți pui panouri solare, tu trebuie să faci investiția din banii tăi, apoi dacă ai chef, timp și nervi faci și dosarul pentru decontarea unei părți din bani.

Programul se adresează persoanelor fizice, care primesc sume nerambursabile de până la 6.000 lei, dacă își instalează panouri solare sau centrale pe peleți, și de maximum 8.000 de lei pentru pompe de caldura. sursa

Nu știu cum au ajuns ei la sumele astea și ce au vrut să facă de fapt cu ele, dar percepția generală e că "îți dă statul bani și tu-ți pui panouri pe banii statului". Fals! Acum apare și asta cu centralele pe peleți.

Procedurile.

   Ce proceduri vor face anul ăsta, încă nu se știe. Cică vor să le simplifice. În anii trecuți era o nebunie. Sper să fie fără firme intermediare, fără bătăi de cap legat de montaj, fără dosare și 3 exemplare.

La un moment dat se făcea dosarul prin niște firme agreate, nu orice firmă. De ce să vină firma X să-mi facă dosar, să instaleze 2 țevi și să învârtă 5 șuruburi timp de 2 săptămâni, să depună dosarul "săptămâna viitoare" și peste 2-3 luni DACĂ se aprobă vin banii. Dacă? Omul, odată ce-a dat banii, i-a dat, și-a rezolvat problema, nu prea-l mai interesează. Eventual ajută-l înainte, când nu are banii. "Uite n-ai 10 000 lei pentru panouri?, Cât ai? Păi 1000 lei, 2000 lei. Bun, hai că punem noi restul. Ia hărtia asta, banii pe care-i ai și du-te și ia-ți panouri/centrală. În baza hârtiei comerciantu primește restul de bani de la noi. Tu iei marfa și-ți faci treaba.

Prin panouri solare se înțelegea undeva că să fie folosite pentru încălzire, deci nu fotovoltaice! Pentru că toată omenirea, toate statele lumii nici nu încurajează energia fotovoltaică.

Miezul problemei  

 Ministerul Mediului ce vrea? Să nu ne mai încălzim cu lemne, sau, mă rog, să mai reducem din ele folosind panourile de apă caldă încălzită de la soare. Ok, foarte frumos. Dar de ce? Păi ca să nu se mai taie pădurile că dacă e cerere de lemn, ăstia vor continua să taie ilegal: Logica asta e strâmbă pe cel puțin 2 niveluri:

             1- problema cu lemnul și tăiatul pădurilor nu se datorează consumului de lemn pentru încălzire. Aia e cantitate neglijabila. Lemnul se taie pentru construcții, pentru prelucrare și mai ales pentru export în țările care nu vor șă-și mai taie pădurile pentru că nu prea mai au. Acolo e grosul tăiatului de lemn.

            2- folosit ca material de încălzire, lemnul este o resursă regenerabilă. Deci mult mai mult ar proteja mediul, Ministerul Mediului printr-un program strict de  recoltare a lemnului folosit pentru încălzire.Cum? Simplu, făcând ceea ce ar trebui să facă pădurarii. Uite în următorii 5-10 ani tăiem de aici, că e padurea deasă și trebuie aerisită. Pe ăștia îi mai lăsăm să crească. Peste 10 ani tăiem de dincolo. Și tot așa, în felul ăsta ai mereu păduri și ai mereu lemn de foc. 

Dacă vă tentează programul casa verde e bine de știut cam cât din investiție vă acoperă. Ei dau 6000 lei pentru panouri SAU centrale pe peleți și 8000 de lei pentru pompe de căldură. O centrală pe peleți e in jur de 15000 lei (23KW)  sau ceva mai ieftin 16000 lei (35KW), o pompă de căldură (sol apă) e 42 000 lei, Deci statul (dacă se aprobă) îți dă undeva în jur de 20%-50% din investiție.

De ce mi-aș cumpăra noul televizor Samsung SUHD

De ce mi-aș cumpăra noul televizor Samsung SUHD

     Luni seara am fost la Teatrul National București, unde a avut loc evenimentul de lansare oficială a noii game de televizoare Samsunsg SUHD. Eveniment deosebit, atmosferă distinsă, lume bună, tot tacâmul.

Samsung SUHD_3

Samsung SUHD_2

 

     Revenind la televizoare. Mă tot întrebam în drum spre eveniment, ce-ar mai putea aduce în plus Samsung pentru că mi se pare că majoritatea televizoarelor de pe piață redau imaginea și sunetul la o calitate "nenecesar" de mare. Oare ce vrea lumea mai mult de la un TV decât ceea ce există. Ok, o văzusem și pe aia cu ecranul curbat. Bun, e deosebit, dar acum, ce-ți poți dori mai mult. Ei bine, este loc. Am reținut clipurile de mai jos în care sunt explicate câteva din tehnologiile care vin să facă diferența.

     HDR 1000 (high dynamic Range) – asta e o tehnologie care mai are puțin și devine standard, main stream. Au lucrat băietii și la asta și au îmbunătățit-o, luminozitatea ajungând până la 1000 de niți, iar chestia cu redirectionarea luminii și reducerea efectului de reflecție a ecranului, pentru mine e mană cerească. O să explic mai jos de ce.

     Quantum dot color – asta e o tehnologie nouă pe care Samsung o folosește pentru a reda mai viu, mai bine, mai natural culorile pe televizor. Ei spun că folosesc culori de baza roșu, verde, albastru. La orele de desen din școală învățasem că roșu, galben și albastru sunt culori de bază, dar asta era acum 3 decenii, deci presupun că omenirea s-a gândit mai bine între timp.

     Revenind la titlu. Când mi-am făcut proiectul pentru casa în care stăm acum, locuiam cu chirie într-un apartament de 2 camere la parterul unui bloc din cartierul Tei. Apartamentul ăsta avea 2 geamuri: unul dădea în str. Grigore Moisil, umbrită pe ambele părți atât de blocuri cu 10 etaje, cât și de niște copaci stufoși, ceea era bine într-un fel, iar celălalt dădea într-o alee îngustă, care se termina în gardul unei case și care era  deasemenea umbrită de copaci. Pe scurt, în apartamentul ăsta trebuia să aprind lumina pe zi de vară senină la ora 13.00 ca să pot vedea ceva.

Drept urmare, proiectul casei în care locuim acum are nici mai mult, nici mai puțin de 20 de geamuri și luminatoare din aproape toate părțile pe o suprafață nesimțit de mare, dar în special spre răsărit și sud. Acum am geamuri în toate părțile și vara când e caniculă la ora 8 a.m. deja trag draperiile! 🙂 In fine, e superb!

DAR, o problemă pe care o am, e că n-am un loc unde să pun televizorul astfel încât să nu bată lumina-n el să reflecte și să mă enerveze cumplit. Nu că m-aș iuta la TV, dar ideea în sine mă enervează pentru că pitici pe creier. Ei bine sunt sigur că problema asta mi-e rezolvată de noile Samsung SUHD (apropo de nivelul strălucirii de 1000 niți de care ziceam mai sus), care vin cu prețuri decente totuși.

Al doi-lea motiv pentru care mi-aș lua un Samsung d'ăsta e că cel din imagine, cu diagonala cât ușa, consumă "decât" 85W. Adică nimic pentru cine care curent de la rețea, adica toți oamenii normali la cap care nu-și fac case în câmp, dar totuși extrem de puțin pentru ăștia ca noi, duși cu pluta, care au curent de la fotovoltaice. OFF THE GRID.

Samsung SUHD

 

     O altă chestie mișto e faptul că este extrem, extrem de subțire. Ceea-ți permite practic să-l pui oriunde pe perete ca un tablou. Aștept să apară și televizoarele la cutie. Adică iei o cutie, dai cu pensula în ea ca și cu vopsea și-ti vopsești unde vrei televizorul. Serios. Nu văd de ce nu s-ar face, au inventat ei fotovoltaice sub formă de vopsea, un TV ar trebui să fie piece of cake!

Samsung SUHD_1

Becuri la 12 V

Becuri la 12 V

Vă spuneam la un moment dat că am renunțat la "bricolarea" de corpuri de iluminat cu leduri Bridgelux, care păreau cele mai bune la vremea aia, pentru simplul motiv că atunci când bateriile aveau o tensiune de sub 23V (în loc de 24) ledurile alea începeau să fie chioare. Și asta era enervant. De vreo 2 ani au apărut pe piață din ce în ce mai mult, chiar în in Leroy, Hornbach și alții, becuri la 12V dedicate. Și trebuie să vă spun că multe dintre ele sunt excelente.

– Sunt accesibile. Adică nu e evoie să-mi fac un plan bugetar pentru a le cumpăra pe toate. Le găsesc fie online, fie la magazinele de bricolat. Ceea ce e foarte important când ai peste 20 de becuri de pus prin casă, nu-ți mai faci griji cu înlocuirea lor, cu comandarea lor din Anglia, plată transport, cantitate minimă etc.

– Sunt la curent alternativ. Nu mai am grija să fiu atent care e plus, care e minus. Oricum le pun, e ok.

– Au un standard. Se montează într-un soclu numit MR16, care costă 0,80Ron. Soclul ăsta il leg de firele din perete printr-o regletă.

 

foto

 

– au diferite tipuri de alb. Albul cald îl pun in casă, albul rece sau neutru îl pun prin curte.

– Există becuri de diferite grade de luminozitate. Se pare că lumenii tind să se impună ca mod de exprimare. Asta e important pentru eficientizarea consumului. În spațiile mici gen vestibul, intrare, casa scării, hol, n-am nevoie de 390lm. Pe terasă și în curte, în schimb ai nevoie de mai mult.

 

Aseară am pus de exemplu 2 becuri pe terasă:

becuri 12V 390Lm

becuri 12V 390Lm_1

 

Știu că e greu să surprinzi lumina în poze, dar astea sunt 2 poze făcute fără bliț, fără să umblu la setări. Doar default. În realitate se vedea ceva mai bine decât în pozele astea.

Labrador

Labrador_1

Școala în Finlanda

Școala în Finlanda

     În timp ce Ministerul Educației de la noi are impresia că poate schimba educația prin schimbarea manualelor. (ok, ar putea, dar ar fi infim), finlandezii au schimbat întreg conceptul de școală, de metodologie, de predare, de obiective, etc. Cu totul altceva. Și ceva-mi spune că nu e rău.

10.500 de metri pătrați găzduiesc: școli primare și secundare, departamentul pre-școlar, casa pentru tineret, sala de servire a mesei, o sală de teatru, biblioteca, sala de sport și altele. 

Orele de studii au loc într-o atmosferă relaxată. Fiecare copil e liber să-și aleagă poziția dar și locul pentru orele de studii, iar comunicarea cu semenii în timpul orelor este încurajată.

Interacțiunea cu mediul este susținută de ferestrele imense, cu  care este dotată școala. Astfel copii nu se simt prizonierii unui plan de studii sau captivi în 4 pereți.

 

Soluții?

În timp ce unele sunt greu de imaginat spre imposibil. ( De ex. nu cred că vom avea vreo școală în România, în sistemul public de educație, care se semene cât de cât cu asta de mai sus. E greu, e scumpă durează mult, etc.), altele sunt atât de simple și fac o atât de mare diferență. E vorba doar de bună voință. (de ex. Ce-ar fi să se renunțe la alinierea aia stupidă a băncilor în sălile de cursuri. Cât e de greu?)

– Cât de greu e ca profesorii de muzică să-și facă meseria, să pună audiții, să "explice" muzica, orchestra, instrumentele, etc. (Noi am avut noroc și aveam un prof pe care-l ajutam să vină cu pick-up-ul în zilele în care aveam audiție muzicală)

– Cât de greu e ca profii de desen, de sport și alte materii să-și facă treaba așa cum trebuie. Să explice niște notiuni de desen, de sport, să treacă pe la fiecare-n parte să-i dea un sfat.

Sunt chestii simple care țin de bunăvoința și de caracterul dascălului.

Citiți și enervați-vă mai mult aici

Case de pământ off-grid

Case de pământ off-grid

     Americanii le numesc Earthship, adică o mașinărie de pământ, pentru că o casă offgrid asta este: o mașinărie, își produce singură energia, apa, căldura, răcoarea. Iar casele din pământ au un mare avantaj: sunt racoroase pe căldură și călduroase noaptea pe frig.

     În plus casa asta de mai jos e gândită pentru a fi offgrid. De la orientarea spre SUD, la geamurile care produc efect de seră, la tuburile care răcesc aerul sub pământ în partea umbrită și-l aduc în zona caldă a casei. Și multe altele. Uitați-vă! E interesant!

Știrile mele – 25 martie 2016

Știrile mele – 25 martie 2016

Au demolat casa greșită. Google maps a avut o eroare

Armani renunță la blănurile naturale

25-27 martie Salonul Bicicletei la Romexpo. Intrare 10 lei. 

Finanțele personale nu se referă doar la bani

Extensie chrome anti-bullying

Un programator supărat a șters 11 linii de cod și era să strice tot internetul 🙂 

Coreea de Nord: Așa începe, cu contrabanda de sticuri pe care sunt filme americane.

Pescarii din 5 județe au protestat la Slatina împotriva braconajului pe râul Olt

Se reiau croazierele între Cuba și SUA. De când asteptam momenul ăsta… 🙂

Putem plăti impozitele până pe 30 iunie

 

 

 

Am fost în Bicicleta

Am fost în Bicicleta

     Lansarea Ostara a avut loc într-un mic local din centrul vechi al Bucureștiului, numit "Bicicleta". Localul este cumva pe gustul meu, micuț, intim, decent, cochet. Tot designul interior realizat de proprietăreasă, este evident, bazat pe tema bicicletei: scaunele erau de fapt niște șei de bicicletă pegas cum am avut când eram mic, era un candelabru format din 3 cercuri unele peste altele, de care atârnau bucăți de lanțuri de bicicletă despre care n-ai fi zis că erau lanțuri decât la o atentă analiză, la geamuri atârnau deaseamenea un fel de draperii din… lanturi de bicicletă pe care deasemenea nu le-ai fi observat dacă localul se numea casa arhitecților, de ex., pinioane decorative, coarne de bicicletă la masă,  coarne de bicicleta transformate în candelabre, poze cu ruinele fabricii Pegas, etc. Foarte frumos vă zic, un loc unde uitatul pe pereți capătă un nou sens.

     Barmanița, câștigătoare de ceva concursuri de barmani, nu doar că e simpatică, dar face niște vrăjitorii de cocktailuri de zici că ai nimerit într-un univers paralel. Recomand coctailul Ostara. E cu Prosecco și alte câteva magii care-l fac de-a dreptul di-vin.

Dacă vreți să stați la un pahar de vorbă și v-ați săturat de restul cârciumilor, încercați și Bicicleta. 🙂

 

 

De week-end: Miracolul din Tekir

De week-end: Miracolul din Tekir

Un film, coproducție româno-elvețiană (a 2-a chestie româno-elvețiană despre care aud în ultimele 2 luni, după Casa Experimentelor). Trailerul e ciudățel. Pare un film despre credință, superstiție și două femei: una încearcă să rămână însărcinată și cealaltă o ajută cu chestii băbești. Pare a fi cel puțin altfel și nu e despre comunism. Poate o să vă placă.

"Miracolul din Tekir" este o coproducţie Elveţia-România despre credinţă, superstiţie şi dorinţa de a deveni mamă, povestea bazându-se pe relaţia extraordinară dintre două femei extrem de diferite. Din 4 martie în cinematografele din România.

Posted by Miracolul din Tekir on Monday, February 15, 2016

Casa lui Horea

Casa lui Horea

 

     Casa lui Horea (sau ce o însemna "de care se leagă numele lui Horea"), ăla cu răscoala și cu prietenii lui Cloșca și Crișan, a fost făcută prin secolul 13, cândva între anii 1200-1301, adică acum vreo +700 de ani. Din lemn. Din bârne rotunde de stejar, după meșteșugul cunoscut de românii din Ardeal. Din ce văd aici era "izolată" cu pământ sau un amestec gen chirpici, cred. Ce e de reținut însă… secolul 13 fraților. O casă de lemn din secolul 13. Fac pariu că dacă ar fi fost locuită (a se citi menținută, întreținută ca orice casă dealtfel din zilele noastre) tot acest timp, casa ar fi încă ok.

Cum își făceau românii casă acum 6000 de ani

Cum își făceau românii casă acum 6000 de ani

Băieții de la Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei au reconstituit o casă, așa cum se făcea ea acum 6000 de ani, prin părțile astea ale noastre. (de aici)

The future of houses… sau o casă high-tech

The future of houses… sau o casă high-tech

         Dacă ar fi sa-mi fac din nou o casă, probabil că aș face-o în stilul celei de mai jos. Mi-aș face o casă high-tech, dar nu în sensul în care ar avea wireless, 3 telecomenzi sau cont pe facebook. Nu asta înseamnă casă high-tech.
        O casă construită inteligent înseamnă în primul rând să fie friendly cu mediul și inteligentă din punct de vedere energetic. Adică, ferestre mari, lumină naturală din belșug, lemn mult, fundație pe bușteni, panouri fotovoltaice, chestiile tehnice îngropate în pământ pentru economie de spațiu, hota să fie conectată la un schimbător de caldură ce recuperează căldura aburilor și o împinge în sistemul de încălzire, apa de ploaie e colectată și folosită la spălat, o eoliana și nu în ultimul rând modularitatea casei. Adică, dacă ai 5 copii, poți să adaugi încă 2 astfel de module sau câte vrei. Lista probabil poate continua.
       Alte date: suprafata cu tot cu terasa este de 90mp. Modulul cel mai mic are undeva la 48mp utili. Prețul (din cate am vazut pe facebook), ar fi de 30.000€, inventatorii ei fiind membri ai Fundației Iustin Capră. Are tot felul de accesorii ca piscina, debarcader, sauna. Yahtul nu e inclus. Alte detalii tehnice
         Bun, destul cu lauda. Să trecem în revistă și minusurile pe care le văd eu:
                         1- Izolația fonică la interior. Adică între diferitele încaperi ale casei. Nu știu cum e la casa asta în realitate, dar presupun doar ca nu e cea mai bună. Ok, asta e o dambla de-a mea și probabil de-a altora.
                         2- Se văieta cineva de înălțime… Mi-am dat seama de chestia cu înălțimea, când am plecat din casa mea și am văzut alte case. Cei 50-70 cm în plus de la podea la tavan contează al naibii de mult. Înălțimea îți dă într-adevăr o senzație (nobilă) anume. E frumoasă, dar costă, atât ca investiție inițială, cât și ca întreținere ulterioară. Iar noi nu trăim exact în lumea în care să nu ne uităm la costuri. Deci punctul ăsta e cu dus-întors, dar judecând ca design, să zicem că e un minus.
                     3- Casa pare gândită pentru un anumit tip de oameni cu un anumit stil de viață. Eu o văd fie pentru cupluri tinere, cu venituri peste medii, cu joburi/business-uri în mediul urban și fără copii, fie pentru cupluri, trecuți bine de 45 de ani, care au scăpat cumva de grija copiilor și se pregătesc pentru o bătrânețe liniștită în casa visurilor vieții lor de pe malul lacului unde-și cheamă ocazional prietenii rămași, la un cogniac bun.
               Ce vreau să spun, este că privind pozele, (varianta mică, modulul simplu) sentimentul meu este că n-a fost gândită de/pentru părinți. Dar e doar un sentiment, care probabil s-ar schimba dacă aș vedea casa live sau variantele duble.

              Un articol mai detaliat găsiți la Adela și mai multe detalii și poze aici

poze via Adela Pârvu si Soleta.ro

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com