h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: ciment

Cum am zidit un grătar 3 în 1

haivas

Problemele erau următoarele:

  • Îmi place să fac un grătar, dar nu în ploaie. Deci trebuia undeva lângă foișor.
  • Îmi place să stau și la foc, pur și simplu. Merge și un ceaun sau un disc, deci e nevoie de o vatră
  • Iarna am nevoie și de afumătoare.

Curtea mică, pretențiile mari, n-aveam loc de toate astea înșirate prin diverse locuri și colțuri din curte. Așa că luni întregi am căutat tot Pinterestu pentru ceva care să fie toate într-o singură chestie. Am găsit și nu prea. Ceea ce am făcut e o combinație pornită de la o idee de acolo.

Am folosit ultimii bolțari rămăși de la zidirea beciului pentru a contura baza pe care să zidesc.

Costuri

Materiale:

  • 350 de cărămizi de șamotă x 3 lei = 1050 lei
  • 5 saci de ciment din de zidit X 20 lei = 100 lei

Manoperă: de neprețuit. :))

Am băgat umplutură, am zidit ce era de zidit cu bolțari și m-am apucat de zidit vatra și grătarul din cărămizi de șamotă din Dedeman.

Operațiunea asta s-a întins pe mai multe luni din lipsă de timp și chef. Astfel încât între timp ne-am mai bucurat de fiecare etapă. Observați aici că vatra e zidită pe cant. Cărămizile fiind zidite cu ciment refractar, amestecat cu soluție de silicat, exact cum scrie la carte. O prostie. Nu zic să nu faceți asta, pt că așa zice la carte, dar în cazul meu, deși am respectat rețeta, cimentul s-a dovedit a fi o prostie inutilă care nu lipește deloc.

Am dărâmat vatra și am zidit ulterior cărămizile cu ciment normal, pe lat. Între timp, am făcut un disc, am testat locul, ergonomia procesului și alte chestii d’astea. E cât se poate de bine.

Am trecut apoi la turnat placa la grătar. Partea pe care se va face focul din grătar: cofraje, armături din resturi de fiare de prin curte, ciment, toată nebunia și mizeria aferente. 🙂

Se vede puțin aici partea care ține de afumătoare. În dreapta pozei, unde e lățimea cofragului am lăsat un spațiu ca o fantă care comunică cu partea de jos a grătarului din 2 motive:

1- pt a face din grătar o afumătoare. Focul îl fac jos într-o vatră de metal și fumul trece prin fanta respectivă in camera de ardere a grătarului unde stau atârnați cârnații.

2- chestia asta e utilă și pentru tirajul camerei de ardere a gratarului. Ajută fumul să iasă e coș.

Când am zidit coșul am pus între cărămizi 2 corniere paralele de care agăț apoi niște lemne pe care stau chestiile la afumat. N-au fost suficiente și vedeți că am improvizat ceva ca să intre toți cârnații. Ca lungime, cârnații au fost la limită. Puțin mai scurți dacă erau intrau perfect, dar astea sunt detalii care se rezolvă data viitoare.

Gatarul propriu zis (care nu apare în poze), partea din metal, e ceva cumpărat din Hornbach, care s-a potrivit pe dimensiuni, din inox, destul de gros. Se comportă bine până acum.

Ca notă de finisare, ar mai trebui să-l șlfefuiesc pe ici pe colo, unii zic c-ar trebui chiar să-l vopsesc. O să fac o probă undeva prin spate să văd cum iese. Dacă e bine continui, dacă nu, rămâne așa.

Știu că sunt multe imperfecțiuni. Le știu și pe alea pe care nu le vedeți în poze. Mulțumesc de atenționare, data viitoare o sa fiu mai atent. 🙂 Scopul însă n-a vizat perfecțiunea execuției (fiind a 2-a oară în viață când zidesc ceva din cărămizi), ci utilitatea, care de altfel a și fost obținută.

Capcană de șoareci

haivas

Acum ceva timp am văzut clipul de mai jos și am tot zis ca o să încerc să văd cum e. Dar n-am avut ocazia până acum, când l-am vazut pe “dușman” în beci. Pisica lăsată acolo nu era o soluție de dorit pe motiv că se lasă cu borcane sparte. Done that anu trecut, un șoarece prins natural de pisică a însemnat vreo 2-3 borcande de gem sparte și nu asta e tagedia, ci strânsul mizeriei care mă enervează cel mai mult. Deci, no thanks!

Anul ăsta, Jerry a intrat înainte să apuc să-i astup eu calea de acces. (de, procrastinarea asta). Anu trecut a ros prin spuma poliuretanică, anu ăsta am pus ciment, dar apucase să intre. Mi-am zis atunci că iată o ocazie bună să încerc capcana asta:

Văzusem clipul de mult și nu mai știam exact detaliile, ci doar principiul. Sigur, neavând unt de arahide am pus Nutela. Care Nutela n-a stat prea mult pe poziție alunecând în apă. După 2-3 zile însă, surpriză!

Asta a fost. Unul singur, la fel ca anu trecut. Vedem la anu dacă mai intră careva după ce am izolat potențiale căi de acces cu ciment.

SISTEM DE APĂ CALDĂ SOLARĂ WESTECH: #2 CUM MONTEZI SUPORTUL PE ACOPERIȘ

haivas

Undeva prin vară am comandat un kit de produs apă caldă menajeră solar, cu ajutorul unor tuburi vidate. (O să explic în alta articol cum functionează).

Kitul conține:

  • panou solar presurizat cu 24 de tuburi (2 s-au spart pe transport, abia acum am vazut când le-am desfăcut)
  • pompa Grundfos
  • automatizare instalație solară
  • vas de expansiune
  • suport vas de expansiune
  • racorduri legătură pompă vas
  • aerisitor automat
  • antigel
  • sport de inox pentru acoperiș
  • teava flexibilă de inox
  • boiler cu 2 serpentine de 200l

TOTAL GENERAL = 7600 lei

Boilerul l-am montat. Acum am trecut la montarea tuburilor pe acoperiș.

Pasul 1. În primul rând construiești cadrul acela metalic jos, pe ciment unde ai puțin loc. Nu e nimic complicat, trebuie doar să-l montezi pe lungimea tuburilor e care le ai. Ai multe puncte de reglaj astfel încât să n-o zbârcești prea rău. E indicat așa decât să faci operațiunea asta în condiții de acoperiș.

Aici vreau să dau 2 bile negre pt Westech, respectiv firma de curierat.

1- au livrat instrucțiuni de la alt sistem de prindere, în limba germană, cu niște piese pe care nu le am în kit. Norocul meu e că am mai pus sisteme de fixare pe acoperiș și nu mă poticnesc în chestiile astea.

2- 2 tuburi au ajuns sparte deși pe cutie scria MARE: FRAGILE GLASS, handle with care. Sau așa ceva. Nu se sparg așa ușor erau fixate în forme de polistiren. Deci numai cu grijă nu s-au purtat cu ele.

Revenind la ce spuneam, cadrul se montează relativ ușor.

Pasul 2 e să-l urci pe acoperiș, etapă de care unii se sperie. Eu l-am cântărit ochiometric de jos. L-am luat pe sus și am estimat dacă mă pot descurca cu el în condiții de stat pe tablă pe acoperiș. Singur. Și am estimat că e ok. 

L-am legat cu niște cordelina (o bucată legată de colțuri iar altă bucată, mai lungă, am legat-o de mijlocul acestei bucăți, astfel încât ea să formeze un trinughi cu partea cea mai grea a cadranului, care am zis eu că e bine să fie în sus.) și  m-am suit pe acoperiș. Am coborât de acolo altă sfoară. Am rugat-o pe doamna să o lege de cordelina de jos ca să o pot aduce pe acoperiș. Am prins cordelina și din câteva salturi am reușit să prind cadranul cu mâna. L-am tras ușor pe acoperiș și apoi l-am asigurat cu sfoara de coș. El nu aluneca fiind destul de greu. Dar totuși l-am pus pe direcția veluxului, în caz că o lua la vale să se oprească în tocul ferestrei velux.

Pasul 3 este să nimerești căpriorii. E ce-l mai riscant și mai provocator pas din toată etapa asta. Primul șurub l-am nimerit puțin câș, ca să se înșurubeze în căprior. Un preț prea mic plătit pentru siguranța de care are nevoie sistemul. Restul i-am nimeric mai bine, dându-mi seama cam pe unde vine mijlocul căpriorului de sub tablă.

Etapa următoare este să trec cu racordurile prin tablă și să cobor cu ele până în camera tehnică. Probabil va trebui să sudez pe capetele alea de cupru niște  nipluri de cupru de care să prind racordurile flexibile izolate. Dar asta în episodul următor.

Am refolosit toate scândurile pe care le aveam

haivas

Pentru că nu-mi place aspectul OSB-ului, am încercat să-l acopăr peste tot cu altceva. În zona unde vom sta la masă, în foișor l-am acoperit cu lambriu de rășinoase peste care am dat cu lac transparent.
Pe exterior, pe două laturi l-am acoperit cu gard din scănduri de lemn. O latură cu gardul normal care era și înainte. Iar pe cealaltă latură, am pus toate scândurile rămase de la vechea magazie, sau de la cofraje sau de la tot felul de alte proiecte. Unele din ele au 6-7ani de zile. Și a ieșit chestia asta

Urmează desigur să aplic o formă de protecție peste ele, un lac transparent, un baiț, un ulei de ceva, dar nu înainte de a le curăța de resturile de ciment sau vopsea sau ce s-a mai prins de scândurile alea. Aș putea să le curăț fie cu o perie de sârmă pusă pe flex, fie cu disc cu jmirghel pus tot pe flex. Însă mi-e teamă să nu stric aspectul :D. O alta variantă ar fi să aplic ulei, lac transparent direct peste ele fără să mai intervin cu nici o formă de șlefuire, curățăre.