Browsed by
Tag: comunicare

Boicotul e ok ca expresie a libertății democratice, dar e împotriva economiei de piață

Boicotul e ok ca expresie a libertății democratice, dar e împotriva economiei de piață

Pe tema asta s-a tot scris, însă idei de genul ăsta continuă să apară. Mai adaug și eu o picătură-ntr-un ocean. 

Din punct de vedere democratic

    E dreptul fiecăruia să spună, să demonstreze, să protesteze pe ce temă vrea el, fie și împotriva corporațiilor, a produselor, a televiziunilor, orice. Din punct de vedere democratic, poți boicota aproape orice, oricum în limitele legii. Indiferent că asta e moral sau imoral. De ex. poți boicota împotriva reclamelor la X televiziune, deși tu însuți trăiești în lumea publicității și-ți plătești ratele și grădinița privată a ăluia mic, ca urmare a publicitații. Mai mult sau mai puțin direct. Chiar și-n cazul ăsta absurd, ai libertatea democratică de a protesta. Suntem toți atât de liberi, încât putem fi și proști la un moment dat. De acord cu asta!

Din punct de vedere economic

    Aici libertatea, zic eu, trece de partea economiei. Pentru că fără protejarea principiilor economiei de piață (singurul model care a funcționat până acum) bunăstarea individului se prăbușește, mai devreme sau mai târziu. Așadar, economia trebuie lăsată să funcționeze și regula de bază a economiei de piața este raportul liber dintre cerere și ofertă. Din punctul meu de vedere, ăsta e sfânt și trebuie lăsat liber. Bun! De aici apar diferențele și o întreagă discuție despre cine și cum afectează raportul dintre cerere și ofertă.

     Pe de-o parte există ideea că în raportul dintre vânzător și cumpărător televiziunea(mass-media) e o terță parte și odată ce acceptă reclama vânzătorului, ea "trece" de partea vânzătorului pentru că-l ajută să vândă intervenind astfel în raportul dintre cerere și ofertă în favoarea vânzătorului. La rândul ei televiziunea este bau-bau pentru că minte și manipulează propria audiența. Așadar să-i lovim unde-i doare, adică la sursa de finanțare, adică vânzătorii care-și fac reclame la televiziunea respectivă. Să facem cumva astfel încât ăștia să nu-și mai pună reclame la televiziunile respective, reușind astfel să salvăm România.

GREȘIT! OTV a dispărut la coșul de gunoi al istoriei, dar a apărut RTV. A3 a ținut  vii "baricadele" prostiei. Problema este la nivelul de educație, care nu dispare odată cu o televiziune sau alta. Oamenii ăia nu se deșteaptă odată cu dispariția RTV, ci vor căuta noi refugii, noi promotori ai conspirațiilor, noi povești care să le satisfacă răspunsul propriului eșec: "Ăla d'aia are, c-a furat, altfel nu se poate. Eu d'aia n-am c-am fost cinstit." Și am văzut asta pe viu. Unii nu pot să conceapă că bunăstarea unora se poate datora efortului, muncii și sacrificiului. Ei bine, oamenii ăia nu vor dispărea nici odată cu boicotarea a X produse, nici cu închiderea a X televiziuni, nici nu se vor deștepta de mâine și nici nu se vor apuca de muncă de luni.

     Pe de altă parte, exisța ideea că în raportul dintre vânzător și cumpărător, televiziunea este un canal, mijloc de comunicare între cerere și ofertă. Aspect pe care eu îl susțin și prin argumentul că nu doar vânzătorul are nevoie de reclamă, ci și cumpărătorul are nevoie de ea pentru a lua cea mai bună decizie de achiziție a bunurilor necesare satisfacerii nevoilor. Așadar, televiziunea, este doar portavocea vânzătorului ambulant, este instrumentul de comunicare a ofertei către cerere.

     A influența acest raport, după părerea mea, înseamnă a interveni asupra unuia sau celuilalt termen al raportului, influențez oferta sau influențez cererea. Eu nu cred că dacă o televiziune acceptă o reclamă de la un vânzător, prin asta influențează oferta. Nu, oferta de săpun de ex. e aceeași, oricâte reclame ai băga, singura chestie care o poate influența în plus sau în minus e reacția pieței (cererea), iar pe termen mediu și lung, cererea nu e influențată de reclama ofertei. Ci doar pe termen scurt, urmând a se echilibra mai devreme sau mai târziu când piața află adevărata valoare a ofertei.

      În mod normal, cererea crește dacă oferta satisface nevoile consumatorului. Rămân la părerea că reclama (indiferent de canal și modalitate) e parte din ofertă sau mai exact din regula economiei de piață.

      Boicotul, are rădăcini în regulile democrației, e izvorât dintr-un spirit revoluționar, un spirit care, de obicei, vrea să schimbe regulile. Doar că deocamdată n-avem cu ce să înlocuim regulile economiei de piață. Așa cum e ea, cu varianta economia corporațiilor, e singura care a asigurat până acum bunăstarea individului. Și până la noi soluții, chestia asta trebuie păstrată și apărată.

 Dublu standard

     Alt motiv pentru care nu sunt de acord cu boicotarea brandurilor (multinaționalelor) de către "piețari" este faptul că, din ce-am citit pe pancarde și din mesajele exprimate acolo, în principiu multinaționalele sunt ok, mulți dintre piețari fiind angajați ai multinaționalelor. Și atunci să vii să boicotezi produsele altor multinaționale, e cel puțin imoral!

Pe de altă parte există CSR, Corporate Social Responsability

o chestie care își dorește să dea o față umană corporațiilor și care cel puțin la nivel teoretic ar trebui să însemne ceva, dar să și producă unele efecte. Lucru de care mă îndoiesc că s-ar întâmpla în România. Sau cel puțin nu la un nivel demn de a influența mersul lucrurilor. Încă! IQads a scris despre asta.

 

 

 

Zâmbiți, e bine pentru business

Zâmbiți, e bine pentru business

     Un prieten se declara mulțumit de serviciile Hornbach și de experiență bună pe care a avut-o cu ei, enumerând printre altele și faptul că angajații de la Hornbach te salută și-ți zâmbesc politicos de câte ori te văd prin magazin.

Pentru mine chestia asta e super enervantă din următoarele motive:

1 –  Zâmbetul e fals, e obligație de servici. Iar mai mult decât fețe posomorâte mă enervează falsitatea. Mi s-a întâmplat să dau peste același anagajat Hornbach de vreo 3-4 ori în aceeași jumătate de oră. De 3-4 ori m-a salutat și mi-a zâmbit frumos. Și i-am raspuns și eu la fel, ca un idiot ce mă simțeam, pentru că de… așa e politicos, când de fapt ar fi trebuit să-i spun: "Boss, ne mai văzurăm de 3 ori, las-o naiba așa ce ne salutăm ca proștii p'aci. Tu ai treaba, eu am treabă, dar pierdem timp cu salutul și zâmbitul inutil.

2 – Dacă ai o zi proastă e dreptul tău să arăți asta aruncând săgeți de gheață din priviri. E normal să fie așa, angajații ăia văd sute de clienți într-o zi. Cum naiba să zâmbești sincer pentru fiecare din ei? N-ai cum, e nenatural, faci riduri aiurea și muschi la față. Cum spuneam și acum 5 ani, îmi place să văd expresivitatea pe fețele oamenilor, să întuiești măcar ce simte la suprafață, chiar dacă asta ne face să stăm încruntați. Mai bine o încruntătură sinceră presărată din când în când de un zâmbet sincer, decât un zâmbet fals permanent, obligație de servici. FLAT ZONE, BLANK toți la fel cu un ritus de hienă înghețat.

3 – Corectitudinea politică ne distruge capacitatea de a ne exprima trăirile naturale. Nu e frumos să țipi, nu e frumos să stai încruntat, trebuie să fii calm și bun cu toată lumea, nu e frumos să fi egoist, nu e frumos să… etc. How about f*k*n' ME!? Cum rămâne cu ce e frumos, bine, sănătos pentru MINE?! E ok să-mi suprim eu toate trăirile, senzatiile, emoțiile (bune,rele) de dragul contribuției la o societate în care doar se zâmbește, e numai parfum prin aer și plutesc floricele roz? E ok să încercăm să mimăm doar părțile bune, din moment ce e clar că nu suntem făcuți doar din vată de zahăr? La naiba, cam asta au încercat să facă politicienii în a doua jumătate de secol XX și uite că oamenii s-au cam săturat de chestia asta și îi votează pe ăia pe care cred, cel puțin, că-i pot citi și spun lucrurilor pe nume. E o treabă de comunicare până la urmă în toată treaba asta. E bine să transmiți exact ceea ce simți, pentru că altfel se "vede", se simte și oamenii taxează "miciuna" mai devreme sau mai târziu.

     Ok, bun, încercăm să facem să fie bine, asta e clar că ne-o dorim cu toții, încercăm să zâmbim dacă avem motive, dar cu limită și cu sinceritate, nu cu falsitate, nu în detrimentul exprimării a ceea ce suntem, a ceea ce simțim atunci(de bine sau de rău).

     Apoi mai e și chestia asta, mai degrabă ajuți pe unul copleșit la finalul unei zile de  muncă, pe fața căruia citești oboseala, frustrarea încercând să-i descrețești fruntea cu un gest, o glumă, o vorbă deschisă/sinceră sau pur și simplu nefiind un client ciufut atunci. Cu el. Decât pe unu care râde tâmp și nu știi dacă așa e el sau încearcă să pară ceva ce nu e. Pe ăla îl lași în pace de obicei.

woman-smile

 

 

Tesla a lansat acoperișul solar

Tesla a lansat acoperișul solar

     Dap, e clar sper, pentru toată lumea că ăsta e viitorul, nu prea mai e cale de întoarcere. Dar pentru noi, pentru viața noastră de zi cu zi, viitorul ăsta mai are puțin de așteptat. Nu mult, dar mai e. Nu știu dacă voi apuca vreodată să pun un astfel de acoperiș. 

     Așa cum am mai spus cu diverse ocazii, în România, energia electrică este "ilegal" de ieftină, iar cei care au sisteme off grid sunt puțini și ele (sistemele) există pentru că nu există alternativa rețelei. Încă nu e foarte la îndemână (financiar, accesibil, know-how, oferte) să dai oferta de energie electrică de la rețea pe una solară. 

   Revenind la clipul de lansare de mai jos. În afară de faptul ca Elon Musk are în continuare carisma unei roșii tocmai bune de pus la bulion, mi se pare ciudat faptul că în comunicare insistă pe ideea că acoperișul solar "looks better". Practic asta e prima chestie pe care o spune despre acoperișul solar, nu faptul că produce X curent/Ysuprafată sau ca o casa medie produce X energie. Nu, ne povestește despre faptul ca sunt 3 modele care arată toate mai bine decât alea clasice și sunt și mai iefitne. Mie unul mi se pare ciudat, pentru că dacă aș avea de ales între un acoperiș solar și unul clasic, primele chestii pe care le pun în balanța ar fi cele tehnice (rezistența în timp, rezistența la intemperii,  costul sistemului offgrid vs. ongrid, ce fac dacă am zăpadă pe țigle etc) și undeva la coada listei dacă balanța ar fi echilibrată, m-aș uita și la culoarea țiglei de pe casă.

 

Internetul o mai dă și-n bară

Internetul o mai dă și-n bară

     Nu cred că minunatele campanii ale Oliviei și care or mai fi fost, au putut să aibă un asemenea impact la nivel național. Statistic vorbind, dă cu virgulă. Bun, ok, or fi pus și ei umărul, dar nesemnificativ. Cauzele sunt, zic eu, altele:

1. Așa cum spunea și Dan tot de la minister e buba. Și anume, atunci când cineva de acolo a decis ca vaccinurile să nu se mai facă în școli și grădinițe, unde gradul de vaccinare era undeva la 98%, ci la medicii de familie (Big Pharma o fi știind ceva despre asta?) unde gradul de vaccinare e…. mult mai jos. 40% din populația României este din mediul rural. Vă închipuiți cum stă treaba acolo cu medicii de familie, nu?

2. Acum 2-3 ani chiar a fost o "criză" a vaccinurilor, în sensul că nu s-au găsit, iar cele de import, pentru multă lume, aveau prețuri prohibitive. Copiii ăia rămași nevaccinați au ajuns la vârsta la care apar bolile astea. Acum se găsesc și unele vaccinuri se pot face și mai târziu.

3. Lipsa campaniilor provaccinare. Da, știu cică au fost niște campanii provaccinare, dar cine a auzit de ele? Comunicare seacă, searbădă cu acoperire slabă. Treabă manageriată de stat, ce să faci!

     Aș fi vrut să aud campanii provaccinare făcute pentru oamenii ăia care căutau să se informeze corect, stârniți mai mult sau mai puțin de campaniile antivaccinare. De ex. aș fi vrut să aud în campaniile provaccinare toate studiile în care s-a explicat cum și de ce,  clar și pe întelesul tuturor, că vaccinul n-are legătură cu autismul, aș fi vrut ca în campaniile provaccinare medicii să spună că vaccinurile din 2016 nu mai conțin mercur, aluminiu sau alte bălării, aș fi vrut să aud medicii în campaniile pro vaccinare spunând că un vaccin nu te protejează 100%, dar statistic e de o mie (1000) de ori mai bine și mai sigur decât dacă nu-l faci sau că dacă faci rujeolă faci forme mai ușoare dacă ești vaccinat decât dacă nu ești. Adică aș fi vrut o comunicare transparentă și cinstită cu argumente logic explicate la fiecare acuză adusă de antivaxeri.

Eu n-am văzut așa ceva. Poate a fost, dar eu n-am auzit, n-am văzut. Mi-o fi scăpat. În schimb am auzit de Olivia Steer și de toată ura împotriva ei cum că e ea raw vegană și antivaxer. Am auzit de povestea asta cu vârf și îndesat de mi-a ieșit pe urechi!

Bravo internet, făcuși o treabă bună!

      P.S. Aaa era să uit. Aș fi vrut să-i aud și pe ăștia, Big Pharma ăștia cu brandurile lor minunate, cum dau ei vaccinuri gratuite și vor binele și sănătatea omenirii pe termen lung, iar profitul e pe locul doi în sistemul lor de valori. (ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns)

 

 

Când medicii fac grevă

 

Știrile mele 1 martie 2016

Știrile mele 1 martie 2016

 

Obama semnează o lege care spune NU importurilor de produse rezultate ca urmare a muncii forțate (adică produsele făcute de "sclavi moderni")

Uber, La un an în România. 70 000 downloaduri

Oamenii fug de reclame pe toate canalele de comunicare

Conversații adorabile cu cei mici

De ce nimeni n-o să-ți fure ideea ta de business

Cum arată un dosar la DNA

Case din containere

 

Nu cred în afacerile astea “umaniste”

Nu cred în afacerile astea “umaniste”

        Să-mi fie cu iertare ignoranța, dar eu unul nu prea cred în afacerile astea de tip "umanist", nu cred în mesajele de genul… "pentru noi banii nu contează, tu să te simți bine." Nu mă înțelegeți greșit, conceptul ăsta de anti-cafenea e genial marketat, e diferit, e foarte frumos, e în multe feluri bune, dar părerea mea e că se merge prea departe cu "dărnicia" când spui:"Pentru noi, mai important este să vii aici şi, înainte de toate, să pui accent pe producţie, nu pe consumaţie”. Să ne înțelegem, oamenii consumă, chiar și în varianta pe care o expun ei aici ("uite, preţul pentru o oră este opt lei, dar valoarea timpului ţi-o faci tu”) oamenii aleg să-și "consume" timpul acolo, în felul ăla. E treaba lor, dar PLĂTESC pentru "consumația" aia. Este vorba despre consum, nu producție. Producția e a lor și nu d'aia vin acolo.

Chiar și la o cafenea banală, îmi consum cafeaua și-mi produc emoții, amintiri, etc. pe care eu le prețuiesc într-un anume fel.

        Mesajul general pe care-l percep eu, din toată povestea asta îmi amintește de un tip de marketing grecesc, cum îi spune Zorba englezului că a luat aprobare de la călugări să sape în muntele lor: "Aaaa… never mind, we'll give them something, but not much." Adica minimizăm chestia importantă și scoatem în față vrăjeala. I don't buy it și experiența-mi spune că astăzi consumatorii sunt din ce în ce mai inteligenți și nu-i mai poți vrăji, decât dacă se lasă ei vrăjiți pentru că le place.

 

foto Mediafax (Dragoş Savu)

 

 

     

    Acea graniță fină

    Acea graniță fină

    Văd în niște comentarii cum cineva îi taxează pe niște alții pentru că fac reclamă pe conturile proprii de FB la diverse culori, mai nou și magenta, că de ce nu-și fac un alt cont pentru reclamă și pe conturile personale să rămână ei, oamenii, sau ca oameni. “Daca vreau reclama ma uit la TV” Serios? e cineva care VREA reclamă? În general, reclama nu e o atracție în sine, ea apare acolo unde e multă lume. (ar fi câteva excepții, dar sunt EXCEPȚII).

    1. E greșit să crezi că dacă esti om, nu faci reclamă. O faci chiar și fără să vrei atunci când te lauzi la prieteni cu ultima achiziție. Chestia asta, word of mouth, e de când lumea. Pe de altă parte, dacă faci reclamă ce ești? animal? cyborg?
    2. Unii o fac mai des decât alții.E pe undeva normal, mai ales atunci când unii din asta trăiesc. Deal with it!
    3. Dacă o faci prea des, riști să nu te mai ia nimeni în serios. Așa că ai grijă să nu depășești acea graniță fină între om și publicitate.

    Sigur că fiecare are granița lui atât ca emanator de publicitate, cât și în calitate de consumator. Iarăși e o chestie de toleranță. Am un coleg care votează PSD. Ce-o să-i facem? Să-l dăm la lei? Nu. Tolerăm, râdem, glumim, d’astea civilizate.

    Superbă reclama CEC 150 de ani

    Superbă reclama CEC 150 de ani

    Nu prea l-am auzit pe Brâncuși vorbind. “A vedea departe e ceva, însă a ajunge acolo, e cu totul altceva.”

    Din pădure la Webstock

    Din pădure la Webstock

    Nu chiar, dar e pe vine. Am lipsit vreo 2 săptămâni, timp în care am umblat prin țară: Sighișoara, Odorheiu Secuiesc, lacul Zetea, Cisnădie, Sibiu, Transalpina, peșteri, păduri, văi, Slatina, Olt, București. Aproximativ 1400 km. timp în care am fost aproape deconectat de la online.N-a fost rău deloc.
    Mi s-a umflat bateria de la Samsung de nu-i mai pot închide capacul din spate, stă legat cu un elastic 🙂 și mi-e teama să nu-mi bubuie la fiecare apel la care răspund. Până mă hotărăsc ce jucărie-mi iau, am comandat o baterie nouă.

    DAR revin la taste. Începem un nou sezon, cum altfel mai bine decât prin a ne pune la zi cu ultimele noutăți în materie de social media. În ultimii 7 ani, chestia asta se face cel mai bine participând la Webstock, cel mai mare eveniment de social media din România. Și anul acesta va avea loc tot la JW Marriott Grand Hotel, pe 26 septembrie.

    Dintr-un motiv doar de ei știut, m-au ales din nou sa fiu unul dintre cei ce scriu despre eveniment. Așadar, voi încerca să vă țin la curent cu ce se întâmplă în jurul acestui eveniment, precum și cu lucrurile frumoase din timpul evenimentului.

    Deocamdată ar mai fi de spus că se pot înscrie în competiție, gratuit, campanii într-una din cele 12 categorii:Publishing, Utility, Visual, Blogging Campaigns, Special Projects, Facebook Applications, Bloggers Projects, Mobile Applications, Corporate Blogs, Innovation, Social Campaigns in online, Video blogging. Preselecția are loc în perioada 3-8 septembrie, iar clasificarea finala intre 9-19 sept.

    Așa că țineți aproape pentru povești din social media, păduri, peșteri și coclauri.

    Ghiță Ciobanul

    Sufăr pentru Brazilia

    Sufăr pentru Brazilia

    Cineva spunea “disciplina vs haos 7-1.”
    Da și nu.
    Da, pentru că fotbalul e un sport de echipa și orice echipă nu poate funcționa dacă n-are niște reguli de bază.
    Da, pentru că Brazilia a fost în haos.
    Nu, pentru că disciplina nu e suficientă. E necesară, dar nu suficientă. Disciplina și jocul programat se fac praf în fața unui talent bine închegat și spontan.
    Disciplina va repeta la nesfârșit aceleasi 2-3-100 de soluții matematic posibile, în timp ce karma, spiritul echipei, talentul vor putea improviza la nesfârșit.

    În copilărie am fost și eu ca toți băieții la un club sportiv și anume unul de fotbal. La unul dintre cei mai severi antrenori pentru copii din Slatina anilor ’90. Un moșulică șchiop pe nume Pârvulescu. Spaima tuturor. Pe ăia mari îi bătea cu pompa de la Dacia lui cu care umfla mingiile.
    Anyway… La unul din meciurile celor mai mari, deși elevii lui conduceau cu 12-0, Pârvulescu urla de mama focului la un jucător care ratase o preluare în atac și deci un posibil 13-0.

    “- N-am văzut-o dom’ profesor… n-am văzut-o, a venit din spate”. La care antrenorul sărind de pe bancă mai ceva să intre în teren după ăla să-i dea vreo două (v-am zis ca ei conduceau cu 12-0?), zice:
    “- [insert înjurătură de mamă], trebuia s-o simți băăăă, trebuia s-o simți, nu s-o vezi.”

    Mi-a rămas în minte dialogul ăsta până azi. Mai târziu, am înțeles ce vroia să zică Pârvulescu, am înțeles ce înseamnă să simți și să gândești la fel cu unul sau mai mulți oameni cu care faci o treaba împreună, să te completezi unul pe altul și să-ți citești gândurile și intențiile unul altuia fără sa ai nevoie de cuvinte, semne, scheme.

    E ceva magic în toată treaba asta!

    Johnny Cash mamaie…

    Johnny Cash mamaie…

    O reclama superbă cu soundtrack Johnny Cash, la ceva băutură alcoolica. Zic ei să adăugăm puțin stil în viață noastră. Ceea ce nu e rău deloc.

    Savurați!

    Mirajul de a fi primul

    Mirajul de a fi primul

    Teoria spune că în business, în general, e bine să fii primul care face ceva deosebit. Pornind de la teza asta mai toți comunicatorii caută un os de ros în campaniile lor. Și o fac din ce în ce mai prost.
    “Prima mașină cu centuri de siguranță.” Foarte tare. Siguranța pasagerilor bla, bla… clar diferențiator.
    “Prima rețea cu acoperire 3G națională”. Ok, bun e un lucru, e ceva, chiar dacă peste 2 luni a fost și cealaltă rețea, dar n-a fost prima. A pierdut ocazia mesajului.
    “Primul post care transmite HD”. ok, merge! Ne uităm ne place, dar peste o saptămână mai apar încă 5 posturi care transmit HD.
    Mai era un exemplu și mai prost, dar îmi scapă acum.

    Două chestii vreau să subliniez:
    1- E crucial răspunsul la întrebarea: La ce sunt primul? Este acel ceva cu adevărat util pentru consumatori? Face diferența între tine și concurenți? Dacă nu, mai bine nu spui că ești primul.
    2- Însuși faptul de a fi primul face diferența? Imi aduce un câștig de orice fel ar fi (bani, imagine, etc.)? Am fost primul care a dat o știre la ora 5a.m. și încă 10 au dat-o la 7.00, să zicem că e vorba de TV. Nu prea contează. La fel pentru online. Am dat primul o știre și peste 3 minute, o mai dau încă 50 de inși. Oricum algoritmul facebook face terci din chestia asta, de ex.
    Sigur ai un avantaj, dar e mic si grosul consumatorilor nu ajung să facă diferența. Deci ce-ai rezolvat că ai fost primul? Pai nimic, doar mă laud cu asta.

    Părerea mea este că dinamica vieții sub toate aspectele ei, e atât de mare, încât conceptul de a fi primul se perimează din ce în ce mai mult.

    Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com