Browsed by
Tag: frica

Îmi place de Ana

Îmi place de Ana

     Cum care Ana? Ana Andronache, eleva rebelă din Târgoviște, care dă pe goarnă toate abuzurile la care e martoră la școală. Fără să-i cunosc, îmi plac și părinții ei pentru ceea ce-au învățat-o fără să o oblige să meargă pe o cale sau alta. De fapt, dacă mă gândesc bine, îmi place faptul că Ana și părinții ei iubesc atât de mult libertatea și au curajul să se ia la trântă cu un sistem în mare parte defect. Toți suntem puțin ca Ana și am vrea ca partea aia din noi să iasă la suprafață, dar se lovește de dogme, de educație, de reguli și sisteme defecte. Fiți mai mult ca Ana!

De cand am inceput scoala m-au pus sa aleg intre a fi ca si ceilalti si a lupta cu nedreptatile si abuzurile pe care m-au invatat sa le vad. Mi-au explicat avantajele si dezavantajele ambelor variante si mi-au spus ca ma vor sustine indiferent de alegere. Eu am ales varianta dificila de a nu tolera abuzurile si a nu ma lasa intimidata. Mi-au explicat ce rol are profesorul, mi-au pus in mana Legea Invatamantului sa o citesc, m-au invatat sa recunosc abuzurile si mi-au explicat ce e scoala de fapt. Am scris impreuna cu ei reclamatiile impotriva abuzurilor de care m-am lovit si tot impreuna am citit raspunsurile primite. Astfel mi-am dezvoltat o gandire de adult si m-am maturizat fortata de imprejurari. (Ana, 14 ani)

De exemplu:

La fel ca si ai mei, eu cred ca vinovati nu sunt profesorii cu comportament abuziv, ci multele generatii de parinti care i-au tolerat, incurajat si sustinut.  Intr-a V-a un coleg a fost batut de profesorul de serviciu pentru ca manca pe hol in pauza in loc sa se pregateasca pentru ora urmatoare. El nu a spus acasa, dar tata a spus la sedinta. Raspunsul a fost ca "O fi facut el ceva". 
La aceeasi sedinta, bunica altui coleg a spus ca "O palma nu strica niciunui elev, il mai trezeste putin, ca si noi am primit si nu ne-a stricat".  (Ana, 14 ani)

Despre profa de matematică 

Profesoara mea de matematica are un comportament dominant si cat se poate de ipocrit.

Intr-a V-a avea obiceiul sa mute absolut toti elevii in banci cum avea chef la fiecare ora si nu dadea pauzele doar pentru a arata cine e seful. A avut grija de asemenea sa induca frica de dumneaei si de matematica in randul elevilor. S-au plans niste parinti, s-au revoltat cativa copii dar profesoara zicea ca nu poate tine ora decat asa si "fiecare profesor e suveran la ora lui".
Eu am refuzat sa ma mut fara o explicatie logica -pe care profesoara nu a putut sa mi-o dea. La rugamintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoara despre pauza si despre mutare dar degeaba. A depus o reclamatie dar, din nou, fara rezultat.

Pe langa faptul ca eram singura care nu se muta din banca, am inceput sa ies in pauza cand se suna, lucru care a facut-o pe profesoara sa se planga la directoare ca o "sfidez" si "dau exemplu negativ". Doamna director i-a zis ca pauza e reglementata prin lege si e obligata sa o dea si nu exista nicio regula care sa ma oblige sa ma mut din banca.

Avand 30 de ani la catedra si neputand admite ca i se opune cineva, obisnuita sa domine elevii, doamna profesoara a organizat un grup de parinti (multi parinti sustin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petitie cerand sa fiu mutata la alta scoala pentru ca "dau exemplu negativ colegilor".
A fost chemat tata la scoala unde acesti parinti i-au spus "sa fie si ea ca ai nostri sau sa plece" si "sa terminati cu idealismele astea ieftine". (Tata oricum nu era prea placut de parinti pentru ca nu e de acord cu fondul clasei,fondul scolii si cadourile pentru profesori, obiceiuri care considera ca ar trebui sa dispara.) Mi-e rusine sa va scriu in ce fel am fost denigrata de acei parinti in petitie. Eram, ca si acum, un elev bun care lua bursa de merit.
Doamna director a stabilit ca nu exista motive sa fiu mutata la alta scoala si le-a spus parintilor ca nu ar fi trebuit sa dea curs reclamatiei.

Relatiile cu colegii au fost si inca sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totusi, am o retinere mare in a acorda incredere oricui.

Din clasa a VI-a profesoara a renuntat la mutarile ridicole sub presiunea doamnei director si a reclamatiilor. Se pare ca poate sa-si tina orele si fara sa mute elevii ca pe niste pioni.
Pauzele tot nu le dadea ca era prea mult dintr-o data. A continuat sa sustina ca e lipsa de respect ca ies in pauza iar eu am continuat sa sustin ca e lipsa de respect din partea dumneaei ca nu da pauzele elevilor.

Intr-a VII-a deja se adunasera cam multe. Si-a mai facut un parinte curaj si a reclamat-o pentru ca i-a umilit si batjocorit copilul pentru ca a intarziat la ora, tata a mai reclamat niste abuzuri si de vreo trei luni ne da pauza si se comporta normal.
Sa vedem cat tine minunea, ca nu poate sa reziste prea mult fara a-si arata dispretul fata de elevi, e impotriva firii dumneaei.

Trebuie sa spun ca, in ciuda acestor intamplari, nu am fost persecutata de niciun profesor cu care am avut discutii in contradictoriu iar profesoara de matematica a fost in general corecta cu mine.

In final vreau sa le multumesc domnului Enache de la ziarul Adevarul si doamnei Gradinariu pentru sprijinul oferit si tuturor celor care m-au incurajat.
Un elev ca mine nu s-ar putea lupta cu un sistem intreg fara sustinere si protectie. In spatele meu sunt parintii mei care m-au invatat sa fiu obiectiva si corecta si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce gandesc. (Ana, 14 ani)

Despre proful de biologie

Vreau sa va spun ca nu exista materii urate sau grele sau elev prost ci doar profesori nepriceputi, incompetenti, care isi fac meseria in sila sau cu rautate sau care intentionat predau prost pentru a forta copiii sa mearga la pregatire.

Am avut timp de 2 ani un profesor de biologie foarte deosebit. Nu era prea agreat de ceilalti profesori pentru ca il iubeau mult copiii si-l dadeau exemplu, iar cum profesorii in general trebuie sa fie stiuti de frica el nu se incadra in peisaj. Prin comportamentul dumnealui ii punea intr-o lumina proasta pe ceilalti profesori.

Avea niste metode simple si foarte eficace de predare bazate pe respect reciproc si colaborare cu elevii. Nu cauta sa dezvolte o relatie de subordonare cu noi, cum fac ceilalti profesori.

In zilele in care aveam biologie uitam de supararile de la alte ore. Chiar daca aveam o ora reusita la alta materie era eclipsata de ora dumnealui. La ora de biologie nu se vorbea, nimeni nu chiulea si pana si "elevii-problema" ai clasei erau impecabili si stiau materia. Mi-e dor de dumnealui, de atmosfera pe care o putea crea si de modul in care se desfasurau orele. Materia era predata ca o poveste.

Cand a plecat din scoala mai aveam putin si plangeam toti. Nici dupa un an nu ne-am impacat cu ideea ca nu ne va mai fi profesor. La ultima ora de biologie i-am facut cadou un tablou pictat de mine (pe atunci pictam) si intentionez sa il vizitez dar pana acum nu am reusit sa-i aflu adresa.

Toti profesorii se vaita ca meseria lor este foarte dificila. E greu sa stapanesti 35 de copii, e greu sa te lupti cu educatia cu care vine fiecare de acasa si e greu sa-i faci sa priceapa materia. Dumnealui isi facea in asa fel meseria incat parea totul foarte simplu. Avea 70 de ani.  (Ana, 14 ani)

La consiliul profesoral

La intalnirea de trei ore de ieri de la scoala la care partial am participat si eu, doamna director impreuna cu alti profesori din consiliul scolii l-a pus pe tata la colt si i-a reprosat situatia in care eu am pus scoala. Mie mi s-a reprosat ca nu gandesc bine si ca postarile mele (nu abuzurile si ilegalitatile din scoala) distrug imaginea scolii la care au contribuit generatii intregi de profesori. Tata a trebuit din nou sa justifice educatia pe care mi-a dat-o. 
Una din supararile prezentate era ca se vor bucura scolile rivale de necazul care s-a abatut asupra scolii Coresi din cauza mea. I s-a spus tatei ca abia au reusit sa impiedice un miting al elevilor impotriva postarii mele legate de Targul de Craciun dar foarte multi copii au venit sa ma cunoasca si sa ma felicite.
Ca de obicei, mi s-a spus ca tot ceea ce scriu "e doar varianta mea", ca tot ceea ce scriu "nu e chiar asa" si ca ar trebui sa vad si partea buna a lucrurilor. Cand am scris si partea buna, despre domnul profesor de biologie, mi s-a reprosat ca asta-i pune intr-o lumina proasta pe toti ceilalti profesori din scoala.
Sa vad deci partea buna atunci cand doamna profesoara imi spune "fetita lui ma-ta" pentru ca am zis ca nu poate da testare dintr-o lectie nepredata, sa vad partea buna cand un coleg e batjocorit si pleaca plangand acasa, sa vad partea buna cand doamna de matematica spune elevilor la ora ca din cauza mea nu stiu ei matematica.

Din intalnirea de ieri ce concluzii avem ? 
 1) Sa nu mai scriu pe Facebook pentru ca se poate amenaja o gazeta de perete in scoala unde sa-mi scriu nemultumirile. 
2) Pentru orice probleme si sugestii ma pot adresa consiliului elevilor din scoala (consiliu fara nicio putere si in subordinea scolii). 
3) Mesajul transmis de postarile mele nu e potrivit.

Doamna director, n-ar fi mai bine sa scrieti dumneavoastra in locul meu ? Asa ar fi toata lumea multumita. S-a mai spus ieri sa nu uitam ca mai am scoala de facut pana termin gimnaziul plus liceul. Asta a fost spusa ca o constatare, ca sa nu uitam, desigur.
Azi ati venit in clasa si ati intrebat elevii daca au stiut ca dau atunci olimpiada de engleza. Doi copii au spus ca au stiut si doi plus eu ca nu.Nu v-ati lasat pana cand, prin intrebari indirecte si sugerarea raspunsului, nu ati obtinut de la ei un raspuns neutru adica nici ca au stiut si nici ca nu.

Draga Scoala, m-ai stresat ! De ce ? Tu trebuie sa dai exemple demne de urmat. Si dai ! Dar eu pe care sa-l aleg ? Pe cel dat de doamna de matematica sau pe cel dat de domnul de biologie ? Ca nu mi-ai spus.

Nu mai am incredere in tine, Scoala, pentru ca m-ai mintit de atatea ori si nu mi-ai fost o prietena buna. Nu mai am incredere in dumneavoastra, doamna director, si nici in intentiile dumneavoastra. (Ana, 14 ani)

Miza închiderii școlilor

Miza închiderii școlilor

     Nivelul de fericire al oamenilor se erodează atunci când dau de greu. E normal pe undeva. E frig, ești nefericit. Întreținerea e scumpă, ești nefericit. Stai în trafic, ești nefericit. N-a pornit mașina, ești nefericit. Și tot așa.

Bun a venit iarna, zăpadă, ger, tot tacâmul. De ce a închis Firea școlile?

– începutul școlii, prima ninsoare și gerul, TOATE în aceleași câteva zile, ar fi însemnat o miniapocalipsă pentru București. Se știe că traficul pur și simplu o ia razna când începe școala. Dacă mai pui și zăpada peste asta, haosul ar fi depășit orice record! Probabil că vreun comunist bătrân a sfătuit-o: "Mai ții minte când se închideau școlile?" Zis și făcut: Închidem școlile! Practic, Firea și după ea alți primari pe linie de partid, și-au cumpărat răgaz o săptămână până mai cară din zăpadă, mai deszăpezesc niște străduțe și cel mai important, se mai obișnuiește lumea cu ghețușul.

– Profesorii au salarii mici și iarna întreținerea e scumpă. Să mergi la serivici, prin zăpadă, pe ger și pe un salariu derizoriu rezultă desigur puțin mai multă nefericire, care însă se mai estompează dacă primești bonuș o săptămână de concediu plătit!

– Încălzirea școlilor costă. 5-6 zile de încâlzit pe regim de avarie zeci și sute de școli și licee din București poate însemna o economie la buget. În țară cu atât mai mult, pentru că sunt bani mai puțini la bugetele locale, dar gazul are același preț.

Nu există vreme rea, doar haine proaste!

     Ok, ăsta e un proverb finlandez sau așa ceva. Dar hai să analizăm la rece schema. Cred că aproximativ 80-90% din părinții din București îi duc pe cei mici la școală cu mașina. Cam la fel și în celelalte orașe. Asta ar însemna că un copil de grupa pregătitoare sau chiar de grădiniță să zicem ar merge în medie prin frigul ăsta cam 5 minute din casă până-n mașină și încă vreo 5 din mașină până în școală. Și e mult când zic 5 minute. Eu parchez departe de școală și merg cu fi-meu cam 2-3 minute de la mașină până la școală. 

     Bun deci vorbim de o expunere la gerul cumplit de maxim 10 minute dimineața și încă 10 la întoarcere. Hai să mai punem încă 10 dacă-l mai duci la after school sau ceva. Despre ce vorbim? O expunere de 4 episoade a câte 5 minute la marele ger? Pentru asta se închid școlile? Nu, evident că nu pentru asta. Ăsta e praf în ochi aruncat credulilor, celor care n-au timp să se gândească la toate astea, celor crescuți în eprubete și așa mai departe.

Totuși, cine și când ar trebui să închidă școala?

     În Canada, societatea, nu doar școlile, se închid de facto. Pur și simplu nu mai poti ieși din casă ca să ajungi nicăieri. Dau și autoritățile un anunț, acolo ca să fie, dar oamenii știu clar ce au de făcut și fără anunțul lor. Câteva zile bune stau cu capul la cutie. După care viața începe să revină ușor, ușor la normal. Franța, Anglia, Italia închid școlile la 1 cm zăpadă? Da, sunt atât de deștepți ca și Firea. Jmecheria n-are granițe. Ce s-ar putea întâmpla? Iese prostu în tricou și face pneumonie?  Îi îngheața croissantul lui Antoine? Dolce&Gabbana nu fac pulovere? Nu știu că trebuie să se îmbrace când e frig? Care e problema reală? Nu mai pornește Jaguarul lui John? Are dreptate și Eftimie o să înceapă unii să moară pentru că stau să le plouă-n gura până se îneacă. Și nimeni nu-l salvează. Și asta e valabil și la italieni și la englezi ba chiar și la înțeleptul popor francez. Prostia nu are granițe.

     Serviciile se închid de facto, atunci când fizic nu se pot desfășura. De ce? Păi hai să vedem. Dacă gerul ăsta de -10C-14C (că ziua nu e mai jos de atât, atenție și la vrăjeala cu temperaturile de -30C, alea sunt noaptea, când oricum nu mergi la școală), ar dura 15 zile, 30 de zile sau chiar 60 de zile, ce facem? Murim? Stăm cu gura căscată să ne crească țurțuri pe dinți? Serios acum? Statul în casă pe ger, blocatul serviciilor, interzicerea circulației (vă mai amintiți de jmecheria asta?) sunt doar un mod de a ascunde gunoiul sub preș, o modalitate a societății de a-și arăta lașitatea, incompetența, frica și nu în ultimul rând obediența. Întâi față de forțele naturii care  uite stăpânește peste tot și mai apoi e subtil transferată către autorități, ăia care ne conduc  pe noi, oile proaste, care ne spun ce să facem, care închid școli și iau decizii.

 

Uniforma albastră

Uniforma albastră

     Ca să fie clar de la bun început, respectul meu pentru uniforma albastră scade într-un ritm alert de vreo 3-4 ani. Și nu, glumițele lui Godină de pe facebook, nu spală deloc chestia asta. Ce face și ce scrie el pe facebook și prin cărți e fix problema lui. Eu mă refer aici la întreaga instituție.

Asta e o situație la care am ajuns, nu de la care am plecat. Și dacă îmi asum că o parte din procesul ăsta se datorează subiectivismului și piticilor mei de pe creier, trebuie să ne uităm și-n partea cealaltă și să vedem care e partea lor de vină și unde e buba.

Unde-i buba?

     Buba pleacă de la statutul uniformei: job călduț la stat, salariu e sigur, cu munca nu prea te omori, dacă nu curge pică, haine îți dă statul. Cam astea erau criteriile pe care le-au avut în cap cei câțiva colegi de liceu care au ales academia de poliție. Și cred că majoritatea cam așa au gândit de 15 ani încoace când au ales calea uniformei albastre. Întâmplător sau nu, ei nu erau cei mai străluciți dintre colegi și mi se pare normal pentru că frica lor cea mai mare era la proba fizică, ELIMINATORIE. Trebuia printre altele, să fugi tare. Dacă nu fugeai tare, nici nu mai discutau cu tine. Ceea ce mie mi se pare puțin bizar. Dar să zicem că e doar experiența mea. 

Bun deci uniforma albastră= job călduț și sigur la stat. Ce fel de oameni poate atrage chestia asta?Exact. Cu excepțiile de rigoare, e ca orice alt job la stat.

Care sunt efectele?

Calitatea slabă a celor atrași, repet, în mare parte, are consecinte de genul următor:

   Circulație

     Gigei care mai mult încurcă treaba decât o ajută. Și asta e efectul lipsei de antrenament logic elementar. Ei nu gândesc, ei "aplică" legea și o aplică la fel de bine cum traducea Google translate prin 2008. Aplică litera legii fără să înțeleagă rationamentul din spatele ei. Pot număra pe degete polițiștii pe care i-am întâlnit care înțeleg diverse chestii din ceea ce fac, din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Nu vă lăsați păcăliți, faptul că au cuvintele la ei mereu, nu înseamnă că sunt și inteligenți, e o chestie de exercițiu și de repetare. Dacă-i scuturi bine, vezi că ăia care au capul pe umeri sunt tragic de puțini.

     Calitatea morală scăzută a născut gigei care fac abuzuri de dragul șpăgilor. Mai țineți minte radarele ilegale din toate comunele țării? Zilele trecute la Arcul de Triumf era un echipaj pe motocicletă la traversarea străzii care vine dinspre Piața Domenii. Au oprit zece bicicliști din sutele care traversau pe acolo la sfârșitul programului pe motiv că n-au coborât de pe șa. Cât timp au stat ei de vorbă cu ăștia alte sute au trecut la fel. Justificarea lor:"Știți avem și noi o campanie și trebuie să dăm niște avertismente." Cine comenta o băgau pe aia cu:

– Ai căști în urechi? Amenda e 750 lei. Doar ca să te simți tu bine că "scapi" cu avertisment de campanie.

– Dar nu sunt pornite/una e defectă/volumul e suficient cât să aud mașina care dă peste mine că nu sunt cretin/ etc.

– Nu contează, el aplică legea.

– Nu aveți sonerie? Amenda e 750 lei.

– N-am sonerie pentru că fluier mai tare și mă aud mai bine pietonii și chiar șoferii (care dau muzica la maxim în mașină, sic!)

     Nu, n-ai cum să le explici lor că legea e proastă. Ei aplică legea și stiu că au campanie de avertismente și nimic mai mult. Poliția română se comportă ca un supermaket: Merg pe campanii și-n rest o ard aiurea. Atâta știu, atâta fac.Chestie care până să ajungă să sfideze bunul simț, logica elementară, drepturile omului și orice lege naturala, e ok. Dincolo de asta eu îi găsesc vinovați de propagarea prostiei și incompetenței în societate. Dacă mâine PSD votează o lege cum că trebuie să-ți taie o mână pentru că [orice motiv aberant] ei o vor aplica. Nici un strop de filtru rațional, aproape zero logică și habarnism profesional.

     Ieri 12 polițiști de la rutieră se învărteau bezmetici că nu știau ce trebuie făcut cu o băbuță care a traversat pe roșu și nu vroia să se legitimeze, iar mulțimea de curioși îi lua apărarea. Cei doi au chemat întâriri. Asta au știut să facă.

    La Piața Presei, Arcul de Triumf, Charles De Gaulle, văd destul de des un gigel d'ăsta care are un patern (sau o pată): oprește mașini de provincie sau soferițe singure pe care galbenu' le-a prins în mijlocul intersecției. El atâta știe, nimic altceva, nu dirijează când se blochează intersecția sub nasul lui, nu face nimic util. Oprește șoferițe speriate și se dă cocoș la ele, stă de vorbă, spune povești râde cu ele, d'astea. Aș putea paria că la un test psihic serios n-ar trece ca normal. Omul pur și simplu savurează momentele în care el deține "puterea". De pe bicicletă vezi altfel lucrurile și detalii care contează. Q7-ele ăla alb cu geamuri fumurii nu-l oprește, deși a ciupit din roșu, dar na… "merge boss, dă-i drumu!"

    Altă dată un gigel cerea respect din partea unui biciclist pentru uniforma lui albastră. Respectul în cazul ăsta e cel puțin reciproc. Ba chiar aș plusa să spun că el, gigel, e totuși acolo în slujba cetățeanului și a legii, iar respectul nu vine de la culoarea uniformei, ci de la ceea face uniforma aia. Și deocamdată uniforma albastră, cu mici excepții, e mult mai apropiată de chestii precum, corupție, abuz, prostie, incompetență etc. decât siguranță, încredere, pentru cetățeni, lege, etc.

În penal (restul)

     În restul spețelor, furturi, scandaluri, ordine publică, situația e la fel de tristă. Plin de lași, doar câțiva mai ageri care se zbat în zadar, șefii de posturi sunt mână-n mână cu toți golanii din toate comunele și orășelele țării, se vând pentru liniștea postului și se executa la ordinele interlopilor. Chestie care merge până la nivel de parlament. Vedem cazurile Gigină, sclavii de la Berevoești (șef de post, primar, consiliu județean, etc. toți știau) și câte n-or mai fi.

     În Măgurele anul trecut se spărgeau cam 2-3 case pe lună. Și a fost așa câteva luni la rând. (plus/minus) La o populație de 9000 de locuitori și 5 cârciumi ei nu reușeau să stopeze fenomenul?! Nu vroiau. Dar vine toamna și încep iar găinăriile pentru că pușcăriașii au nevoie de un loc cald și o masă caldă la iarnă.

Dovada ineficienței poliției române stă chiar în existența firmelor de securitate, făcute de multe ori de sefii din sistem, care speculează lacunele instituției pe care vor s-o țină așa: aproape inutilă!

În condițiile astea, respectul meu pentru uniforma albastră scade în mod natural, spre zero.

7 gânduri ce stau în calea fericirii

7 gânduri ce stau în calea fericirii

     Eu nu i-aș spune fericire, dar să zicem că uneori ne lăsăm purtați de tot felul de gânduri tâmpite care ne duc pe o pantă greșită. Unii spun că ar trebui să vorbim cu creierul nostru, dar eu nu prea înțeleg cum vine asta, pentru că noi vorbim cam cu ajutorul creierului și atunci cum am putea vorbi CU creierul nostru corectându-l atunci când nu face bine niște chestii. E ceva ce nu se leaga pentru mine în povestea asta cu  "talk to your brain".

     Revenim la gânduri și fericire. Mai jos avem 7 gânduri universal valabile pentru omul din zilele noastre, care îl împiedică să fie, hai nu fericit, dar măcar normal de fericit, dacă există așa ceva:

1- Universul e împotriva ta și tu ești o victimă

2- Ceilalți sunt mai buni decât tine

3- Stabilirea unor așteptări prea mari te poate face nefericit

4- Nevoia de a avea mereu dreptate ucide fericirea pentru că… ați ghicit!, NU ai mereu dreptate.

5- Frica de viitor te blochează în toate proiectele și planurile tale, și asta îți aduce nefericire

6- Căratul trecutului pe umeri e o povară în calea fericirii.

7- Faptul că-ți pasă ce crede lumea despre tine, e poate una dintre cele mai des întâlnite și mari piedici în calea fericirii. Ați vazut voi hipioți triști? Nu, pentru că nu le pasă de ce cred celilalți.

 

Știrile mele – 7 aprilie 2016

Știrile mele – 7 aprilie 2016

– Top 15 cafenele din București

E a 3-a oară când întâlnesc chestia asta pe care am tot spus-o și eu: Competition is for loosers! 

Avem prea multe chestii pentru că ne e frică. Frica e motorul care ne determină să cumpărăm chestii

Tips and tricks despre cum să ingrijești gazonul

Cum să-ți recapeți echilibrul muncă/viață. 10 sfaturi.

Ultima modă la chinezoaice e să-și înfășoare bancnote pe post de brățară la mână

Legea anti plagiat "castrată"

ANAF verifică datele din Panama Papers

LOL: cum să te ferești de un pumn

 

Sper să învingem frica în următorii 5-10 ani

Sper să învingem frica în următorii 5-10 ani

 

     Unul dintre cele mai mari rele rămase de la comuniști este inocularea fricii. Cultul fricii, atât de bine instrumentat de comuniști, de securiști în complicitate cu lașii și proștii sunt principala cauză a stării mentale dezastruoase în care se află națiunea asta.

Pe vremea comuniștilor, nu prea dădeai bine la intreprindere, dacă erai văzut la biserică. Se tolera ortodoxia că n-aveau ce face, erau prea mulți, dar nu era de bun augur. Puțini oameni aveau curajul să-și facă semnul crucii când treceau pe lângă biserică. Un preot i-a zis maică-mii să-și facă semnul crucii cu limba în cerul gurii ca să nu vadă potențialii turnători. Vă dați seama cam care era nivelul spaimei că ești urmărit și turnat la secu și riscai să stai puțin la răcoare?! Și ăsta e doar un exemplu, ca să nu mai zic de ascultat Radio Europa liberă, spus bancuri despre Ceaușescu etc.

Cam atât de fricoși erau oamenii prin anii 80. Și chestia asta s-a întipărit bine în mentalul colectiv.

Astăzi ne e frică de alte lucruri, dar am rămas cu ea și nu știm să o gestionăm. Ne e frică să începem un business pentru că nu știm ce să facem dacă pierdem, ne e frică să-i spunem șefului că greșește pentru că putem rămâne fără job, ne e frică să ne spunem părerea despre familia Bodnariu, că e delicat, că nu știm ce-a fost acolo, că Norvegia, că civilizație nordică. Între timp copiii ăia stau la niște străini în casă, iar părinții trec printr-un iad al nedreptății departe de copiii  lor. Și nouă ne e frică să ne pronunțăm ca nu cumvă să fim judecați de opinia publică. 

80% din părinți au dat o palmă la fund măcar odată, dar le e frică să recunoască asta pentru că e plin de proști care văd în alb/negru și-i aruncă imediat în ghena celor care "justifică bătaia".  Și e greu să le explici proștilor ceva. Mai bine taci!

Ne e frică să ieșim în stradă, că dacă se află c-am fost acolo și pierdem și câștigă ăilalți. "Vezi-ți maică de treaba ta, nu te băga," asta e filozofia neamului din ultimul secol: capul plecat sabia nu-l taie, e cea mai mare porcărie pe care a putut s-o spună cineva și cred că asta fie ni se trage de la blegul ăla đin Miorița, fie de la Vasile Alecsandri că i-a fost lene să caute o variantă de Miorița mai bună. A căutat Nicu Covaci de la Phoenix o variantă de Mioriță în care ciobănașul îi căsăpește pe ăilalți doi. Cică există. (știu o să-mi spuneți că n-am înțeles nimic din Miorița. Nu cumpăr teza asta, dacă era așa viteaz își făcea planul de luptă, nu testamentul, scutiți-mă!)

D'aia îmi plac tinerii și copiii în general. Pentru că nu le e frică să spună, să facă ceva incredibil, să deschidă un business, să riște viitorul să zâmbească. Mulți din distrușii de 30+ au pierdut asta și e trist.

Curajul  nu înseamnă nebunie, curaj nu e atunci când îți dai demisia de la job, de azi pe mâine fără nici un plan, desi tu ai ipotecă sau chirie de plătit. (am dat peste un articol și pe tema asta), curajul e recunoașterea fricii și gestionarea ei, învingerea fricii. Ăsta e curajul.

Dragilor, curaj vă doresc, în orice vă propuneți! Și zâmbiți mai des!

foto

 

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com