Browsed by
Tag: lemn

La ce mai e bun un copac

La ce mai e bun un copac

     Poți face multe lucruri cu un trunchi de copac. O canoe, e doar unul dintre ele. Dacă vă place munca, luați-vă un pahar de vin, așezați-vă confortabil și uitați-vă la oamenii ăștia cum muncesc să facă o canoe dintr-un trunchi de copac.

O problemă de… tâmplărie, să zicem.

O problemă de… tâmplărie, să zicem.

Am spațiul ăsta de sub scări pe care vreau să-l închid și să las o ușa de acces la troace, borcane etc.

Partea ușoară am făcut-o, dar acum urmează partea mai dificilă. Cum leg tocul de sus al ușiței, de zidărie/tavan? Sau cum mă leg de partea de sus? E dificil pentru că are o formă curbată. Sau cum aș putea să iau forma aia, curba aia exact, ca să tai de ex. o bucată de lemn exact pe forma aia?

O variantă ar fi cu rigips, dar îl urăsc enorm și nu-mi place să lucrez cu el. Altă variantă ar fi să continui cu lambriu, să tai fiecare bucată la ochi și rosturile care inevitabil vor apărea să le maschez cu ceva plintă ușor flexibilă sau curbată prin diverse metode.

. Alte idei?

Cum era să dau foc la casă

Cum era să dau foc la casă

     O metodă la care nici cu gândul nu gândești decât dacă ai fost olimpic la chimie sau ceva. 🙂 Știți proiectul cu măsută de cafea din paleți? Ei bine, la sfatul bătrânilor, am zis să finisez lemnul cu ulei. Să vedem cum iese. Și am cumpărat ulei de in sicativat, adică siliconat (mi se șoptește în cască). Și mi-a plăcut. Drept pentru are am început să dau peste tot prin casă cu ulei de in. Ok… nu peste tot, dar aveam o balustradă nefinisată, am încercat într-un colț pe dușumea. D'astea de copii…

     Pe măsuță am aplicat uleiul cu o cârpă de bumbac. La balustradă, am zis să fiu mai eficient și am luat o bucată de burete din magazie, pe care-o folosisem cu o lună în umră să șterg picăturile de benzină de pe generator. Evident că aia s-a evaporat. Așa m-am gândit eu că s-a evaporat și nu mai e nici o problemă de miros sau alte reacții.

     În fine, era un burete numa' bun de murdărit cu ulei. L-am folosit, am făcut balustrada lucie (s-a uscat în vreo 2 zile). DAR, și acum e faza interesantă, buretele stors de uleiul de in, l-am lăsat într-o cameră în care mai meșteresc eu iarna alături de restul sculelor. Și l-am lăsat așa la "uscat" pe o bucată de lemn, ca să nu murdăresc masa.

     Noaptea, la culcare îmi tot mirosea a ulei ars, în felul ăla în care miroase uleiul scurs pe marginea tigăii și apoi pusă pe foc. Deci exact ulei pus pe foc. M-am trezit am mirosit prin camera unde dormeam, am mirosit șosetele gândindu-mă că am călcat în vreo picătură de ulei sau ceva, cuptorul era pustiu, deci n-avea cum să vină de acolo. Nimic pe aragaz, nimic nicăieri. Pe hol, nu mirosea nimic. Doar în cameră.  Am adormit așa neîmpacat sigur ce-i cu mirosul ăla. A doua zi m-am trezit și am intrat în camera de meștereală. M-a izbit un miros de ars, de mi-a dat capul pe spate că și acum acum mă doare ceafa. Buretele se făcuse pur și simplu scrum. Cenușă. Nu mai era nimic din el. Doar cenușă, miros groaznic și lemnul ăsta pe care-l pusesem, era ars așa cum se vede.

Nu știu ce fel de reacție chimică a avut loc acolo, nu știu dacă e de la faptul că buretele fusese la un moment dat îmbibat cu benzină, nu știu dacă e din cauza compoziției buretelui (cârpa de bumbac folosită anterior n-a pățit nimic), cert e un lucru: NU LASAȚI BUREȚII ÎMBIBAȚI CU ULEI DE IN SICATIVAT. Cred că e mai sigur așa.

Primul proiect din paleți

Primul proiect din paleți

     Pentru că am reușit să strâng ceva paleti cu toate lemnele de foc pe care le-am cumpărat iarna asta și pentru că unii dintre ei erau destul de buni ca aspect și calitate a lemnului, am ales câteva  scânduri de fag, niște resturi de picioare de lemn de brad și am încropit o măsuță de cafea (de orice, practic, dar așa se zice).

Scos cuiele

Șlefuit scândurile

     Inițial am vrut să fac altfel de picioare, unele mai hoațe așa cum am văzut pe pinterest. Mă rog, nu exact, dar inspiarte dintr-un proiect de acolo. și arătau ca naiba. Proastă inspiarție. 🙂

     După care le-am dat jos și am revenit la ceva mai clasic.

     Finisajul l-am făcut la sfatul ăstora mai bătrâni, cu ulei. Am cumpărat ulei de in cu 14 lei din Bricodepot. Pentru nu a schimbat prea mult nuanța lemnului l-am amestecat cu doar un strop de baiț wenge. Un strop. Fapt care a ajutat să evidențiez fibra lemnului. în rest, cum ziceam, ăștia mai bătrâni mai știu și ei câte ceva și uneori e ok să-i iei în seamă. Senzația la atingerea unui lemn finisat cu ulei cu totul alta decât la cea cu lac. Deși gradul de protecție e mai bun la lac, pentru că asta avea o destinație indoor, am zis să încerc uleiul.

 

Finisarea lemnului. Chestii de bază

Finisarea lemnului. Chestii de bază

Sunt printre cei care devin "crancky" când văd o frumușețe de lemn acoperit de o vopsea ce nu lasă vibra naturală a lemnului la vedere. Există două feluri în care poți proteja lemnul lăsându-i frumusețea la vedere:

1- lac (diverși compuși poliuretanici)

Lacurile protejează mult mai bine decât uleiurile, însă pentru unii, au dezavantajul de a da lemnului un aspect mai… artificial, de plastic. Mie nu mi se pare, dar fiecare cu ale lui.

2- uleiuri

Uleiurile se impregnează, pătrund în fibra lemnului, lăsând totuși un aspect mai rustic, "nefinisat" al lemnului, dar și mai natural în același timp. Sunt mult mai puțin protectoare decât lacurile și necesită o finisare, (șlefuire) mai atentă, mai fină, spre deosebire de lac.

 

 

 

Știrile mele 27 ian. 2017

Știrile mele 27 ian. 2017

– Penny FM. Radio în magazinele Penny

Hai cu opoziția dinlăuntrul PSD

Adio centura de sud a capitalei

Casă de lemn. Întrebări și răspunsuri

SUA/NATO e cu noi

Proiect eco pentru școlile din România marca "Let's do it Romania"

San Francisco nu are copii?

 

Din orice necaz înveți câte ceva

Din orice necaz înveți câte ceva

     S-a întâmplat chestia asta cu spartul geamului de la șemineu. Un lemn prea lung, sau poate pus aiurea, puțină neatenție și un geam încins, vechi și trecut prin multe șocuri au fost ingredientele tagediei.

     Bun, oricum vroiam să-l schimb la un moment dat pentru că îl zgâriasem eu mai demult nu mai era așă lucios ca la început. Dar poate nu era acum momentul! Ei bine, acum e musai. Și am început să caut soluții de unde pot lua alt geam termorezistent.  I-am gasit ușor pe specialiști. Unii din Sibiu și alții din Sfântu Gheorghe. Dar eu vroiam repede, azi, mâine dacă se poate. Cum mă, să nu fie nimeni în Bucureștiul ăsta mare care face așa ceva? Și dă și suna pe la diverse sticlării și ateliere de profil. Mă trimiteau de la unii la alții. "Sunați la glass expert că ei fac așa ceva, noi nu facem; Sunați la X că sigur fac așa ceva, noi nu."

     Între telefoanele asta dau peste o voce de inginer, tipul mai învârstă care pare că știe tot cu ce se mănâncă așa ceva. Și mă ia cu mici detalii tehnice despre cum se face sticla zicându-mi în același timp că ei nu fac așa ceva. Îl simt puțin dispus la pălăvrăgeală.

– Dar în tot Bucureștiul ăsta nu e nimeni care să facă așa ceva, să pună la copt la X grade un geam normal?

– Nu e în toată România. Eu vă pot da sticlă securizată, dar dacă o atinge flacăra se sparge. Cea termorezistentă e cu totul altceva, se bagă la cuptor e  mai complicat. Flacăra are undeva la 800C, o sticlă normală rezistă la 300C

– Am vorbit cu cineva la Sibiu, dar durează…

– Da, că ăia vând șeminee multe. Dar și ei importă sticla. În toată Europa sunt 2 fabrici de sticlă termorezistentă. Una în Franța și alta în Germania. (uitându-mă la mărcile de focare de șeminee, se confrimă. Majoritatea sunt fie franțuzești – mai ușoare-, fie nemțești – mai grele-. Locul 3 e ocupat de italieni).

Am vorbit și cu cei din Sfântu Gheorghe. Păreau și ei ok. Dar în cele din urmă m-am întors la experții din Sibiu, pefoc.ro. Am comandat un geam nou, undeva între 300-350 lei dimensiunea pe care o am eu. Dacă vă interesează calculați aici prețul exact pe dimensiunea de care aveți nevoie. Se vinde la mm. Dacă eram burghez adevărat luam d'aia cu autocurățare, dublă la preț. Dar nu sunt!

 

Am refăcut 3 topoare

Am refăcut 3 topoare

Pentru că n-aveam ce face între Crăciun și Anul Nou am dat o tură prin Leroy-Merlin. Cum nici bani nu mai aveam de Fiskars sau alte SF-uri am cumpărat chestiile astea ieftine cu 5 lei bucata, pentru că știam că am mai multe jumătăți care zac prin magazie. Așa mi-am făcut de lucru.

Ăsta e un topor pe care l-am cumpărat din târg de la Călugăreni de la faimoșii țigani fabricanți de faimoasele topoare țigănești.  Prețul e cam la fel ca cel din magazinele de bricolaj pentru gama de mediu sper jos. Diferența e că oțelul din ele e praf și pulbere. A ajuns așa după nici 3 zile de spart butuci de lemne. De obicei, un topor mă ținea cam un sezon, adică vreo 10 tone de lemne sparte. Asta a fost cel mai prost dintre toate topoarele pe care le-am ținut în mână.


Cozile de lemna le-am șlefuit cu flexul ca să obțin grosimea dorită. La cea din firbă am procedat cam la fel cu aia din lemn. I-am pus ceva lipici și o pană. Mie nu prea îmi place cum vibrează coada aia din plastic, dar e ok să fie acolo de rezervă.

Cel mai bun e toporul din mijloc. E mai greu decât cel de deasupra, coada ceva mai lungă, are o cădere mai grea. E genul de topor pe care te poți baza când dai de greu. Coada a intrat bine pentru că e un cap de topor care a fost gândit pentru coadă de lemn. Spre deosebire de cel de deasupra.

Oțelul la toporul ăsta de mai jos, este unul superb. E un cap de topor care a avut coadă de fibră de sticlă. A spart mulți butuci mari, desi el era unul mic. O toporișcă. Acum i-am pus o coadă mai lungă și l-am ascuțit puțin. Pentru că a avut coadă de fibră, gaura este mai îngustă așa că nu știu cât va ține coada de lemn la grosimea aia. Dar deocamdată intră frumos în lemn, ca-n brânză și se simte bine în mână. E ușor, dar are o cădere bună datorită cozii mai lungi decât cea inițială.

 

Grădina e pregătită de iernat

Grădina e pregătită de iernat

     Pentru prima dată în 6 ani de când stau la casă, am reușit să pregătesc așa cum se cuvine grădina de toamna. Am săpat-o regulamentar și am pus peste ea bălegar de vacă învechit câțiva ani, numa bine să stea zăpada peste ea. Grădina e cam la 75% din cum aș vrea să fie. Mai trebuie pus sistemul de irigație în primăvară și încă mă gândesc dacă să acopăr o parte din ea sub forma unei sere sau pe toată ca să știu o socoteală. Mai vedem. Și ar mai fi aleile din piatră albă mărgăritar și dat un baiț maro închis peste paturile alea de lemn ca să fie în contrast cu aleile. Dar deja visez frumos.

Deocamdată, arată cam așa:

Makita rules

Makita rules

     Când am fost să montăm panouri fotovoltaice, majoritatea sculelor folosite au fost Makita. Am avut mai multe bormașini cu acumulatori marca Makita și chiar și un flex pe acumulatori marca Makita. Da, uneori era nevoie să tăiem chestii de fier sau bările de aluminiu din sistemul de prindere al panourilor. Toate sculele astea era nevoie sa fie pe acumulatori pentru că acolo nu aveam unde să le încărcăm, cel puțin nu până când montam 1-2 sisteme.

     Pentru că nimeni nu vroia să se murdărească, ba că sunt prea creț și-mi intră mizeria-n păr, ba că  nu ajung, sau eu fac altceva, mi-a revenit frumoasa sarcină de multe ori, de a găurii tavanele oamenilor. Și huțulii își fac poduri, nu jucării din scănduri groase de 2,5 cm. Nu! Huțulii își pun bârne de 10X10 în pod pe post de scândură, adică una lângă alta. Pentru că au și pentru că pot și pentru că izolație că iarnă e lungă.

     Eh… să dai gaură de 10 cm printr-un lemn vechi de ani buni (era o casă de lemn acolo acoperită cu șindrilă veche de 35 de ani. Șindrila de pe acoperiș avea 35 de ani, adică ăla care se schimbă destul de des, normal la câțiva ani 3-4-5. Nu știu casa câți ani avea, dar sigur mult, mai multi.) nu e o treaba ușoară. Asta dacă nu ai o Makită bună și o freză pe măsură. Vreau să vă spun că o freză ca asta de 13 lei a dat câteva zeci de găuri și a fost mult mai rapidă decât un burghiu de lemn. Așa ceva e mană cerească la casa omului care vrea să dea găuri în lemn.

     În trusa mea Makita, am avut o bormașina și 4 acumulatori (parcă 4 erau). În condițiile în care am dat gauri d'astea nasoale și am însurubat zeci/sute de negrese, acumulatorii ăia au fost prea buni. Mi-au fost suficienți până spre sfârșitul acțiunii, când au trebuit reîncărcați. Bormașina e foarte ușoară și faptul că are 2 trepte de viteze te ajută: Cu treapta 2, turație mai mare, dai gauri, cu cealaltă înșurubezi. Plus alte câteva reglaje ale turației pe care le faci din jurul mandrinei ca la orice bormașină.

     O altă chestie mișto la ele este becul. Cum de multe ori lucram prin poduri întunecate, atunci când apeși "trăgaciul" se aprinde un led mic care-ți luminează vârful bormașinii să vezi ce naiba faci acolo, să nu-ți prinzi degetele în negrese. 🙂 Da, aveam noi frontale, dar becul ăla lumina exact unde aveam nevoie.

Concluzia e una singură: când mă fac mare o să-mi cumpăr o Makită

Free Miorita_Poienile de sub Munte_15

Free Miorita_Poienile de sub Munte_31

O femeie cu o bormașină e chiar ok

O femeie cu o bormașină e chiar ok

     Azi avem un proiect interesant, ușor de făcut, după cum se vede, de către o tipă hotărâtă echipată cu o bormașină și un fierăstrău electric. Sigur doamnelor, puteți cere celor de la Hornbach să vă facă toate tăieturile alea, dacă aveți totul măsurat, iar vouă nu vă revine decât plăcerea de a da găuri și înșuruba diversele bucăți de lemn. Luați pernițele de la Ikea și gata canapeaua! Cam așa:

Mă bat gândurile să încerc să fac o canapea ca asta

Mă bat gândurile să încerc să fac o canapea ca asta

     Știu de modelul ăsta de mai multă vreme, era puțin altfel, ca în poza de mai jos. Am vrut să-l fac, apoi am realizat că e de vreo 2 ori mai scump decât cea mai ieftină canapea de la Dedeman așa că l-am amânat. Acum dau peste ceva similar, probabil mai ieftin. Probabil. Și aș vrea să încerc.

     În altă ordine de idei, nu înțeleg oamenii care dau cu o vopsea așa de urâtă peste frumusețe de model de lemn natural. De ce ai face așa ceva? Ar trebui interzis prin lege.

canapea-busteni

Cum mi-am făcut gardul dinspre Nord

Cum mi-am făcut gardul dinspre Nord

      Mă rog nu e chiar nord, nord, curat, dar e destul de dinspre nord și eu îi zic așa pentru că perpendicular pe el bate vântu toată iarna. Deci e un fel de parazăpadă, atât cât s-o putea, pentru că e greu să te iei la trântă cu natura.

Costuri (aproximative) = 3200 lei pentru 22,3 m de gard, astfel:

– lemn: 1450 lei

ulucă- 96*14.60 lei= 1401 lei

cusaci = 50 lei (aproximativ, nu mai țin minte)

– fier: 750lei

stâlpi patrați (60mm) cu grosime de 3mm – 650 lei

plasă de fier de 3mm grosime – 100 lei

– beton: (la CIFA) 2,5mc = 500 lei

– Vopsea/lac (minim) 500 lei

– Manopera: de neprețuit! 

Mod de preparare:

1 – Am săpat un șanț. Pare simplu, dar nu e. Și mai ales, e al naibii de greu. Cel puțin așa a fost la mine pământul: Tare! În plus am dat peste ciment, rădăcini, pietre. Nu l-am săpat adânc, are în medie cam 30 cm, pentru că n-am avut nevoie. Rolul lui este unul pur utiliatar, și anume să nu treacă lighioanele pe sub gard și să nu stea scândura în umezeală. Nu e fundație, nu am zid de cărămidă pe el, nu are ce greutate să sprijine. Știu, am auzit că o să  înghețe pământul și o să-l scoată afară. Nu cred, dar vom vedea.

Cum faci un gard_2

2- Armătura. Am cumpărat plasă groasă de 3 mm, am tăiat-o, am îndoit-o în formă de U și am pus-o în șanț pe post de armătură să nu crape betonul și să-i dea puțină reistență cât de cât. 

3- Stâlpii. Cu 50 de lei am luat un burghiu de pământ cu ajutorul căruia am făcut gropile pentru stâlpi. Astea au fost ceva mai adânci. Aproape 1 m. Aproape, nu chiar. Stâlpii sunt pătrați cu latura de 6 cm, din oțel gros de 3 mm și lungi de 3 m. În total stau în beton 1m.

Cum faci un gard_1

5- Cofragul.  Am cumpărat scândură, cusaci și negrese pentru cofrag. Am folosit, evident, și resturile de scânduri pe care le mai aveam prin curte, dar majoritatea scândurii pentru cofrag am cumpărat-o din Brico-depot. 14,60 lei bucata (4000mm X 120mm X 22mm). Ceea ce am folosit la cofrag, am recuperat-o frumos, am curățat-o și am folosit-o din nou pe post de uluci la gard.

Cum faci un gard_4

Cum faci un gard_5

Am cofrat totul, pregătit și comandat CIFA. Am turnat și a doua zi am decofrat.

Cum faci un gard_6

Cum faci un gard_7

6 – Uluca. Între stâlpi am prins câte 2 cușaci  (5X5) per interval. Colțare și șuruburi autofiletante în fier. Cușacii i-am prins de colțare cu negrese. De cușaci, am prins în negrese scândura tăiată la 2m. 189 de bucăți de scândură la 2m.

Cum faci un gard_11

Cum faci un gard_8

Cum faci un gard_9

Cum faci un gard_10

 

     Cu ce-l voi vopsi? Nu știu încă, dar va fi un baiț și apoi un lac tranparent. Mai nou am văzut că exisța  un fel de vopsea (baiț cu lac amestecat) transparentă, adică lasă și ea să se vadă fibra lemnului, nodurile și alte chestii d'astea. Vom vedea. Va trebui să fie ceva de nuanța mahon  sau ceva spre roșcat puțin ca să semene cu cealaltă ciudățenie de gard, deși mie nu mi se pare deloc obligatoriu să am toate laturile gardului de aceeași culoare!

Știrile mele 8 septembrie 2016

Știrile mele 8 septembrie 2016

Linux are 25 de ani

Un pisoar care te spală "acolo jos"

Downshifting din Timișoara 🙂

ISIS interzice burca în Irak după ce 3 femei au omorât 2 jihadiști

Limbajul de programare C nu mai e așa popular… (d'aah)

Japonia nu vrea Brexit și amenință cu mutarea pe Continent

Ziua bună se cunoaște înainte de 8:12 a.m. Englezii descoperă prin studii ceea ce dacii știau de mult și au transmis din generație în generație.

Nu mai sunt bani pentru urșii orfani

Țestoasă marină la Marea Neagră

Cum printezi orice pe lemn

Cum faci inele din lemn

Cum faci inele din lemn

     Sunt mai multe metode de a face inele din lemn, dar mie îmi place asta pentru că folosește lemn brut, pleacă de la o bucată brută de lemn și o transformă într-un inel simpatic de hipster.

 

 

Aplice din lemn

Aplice din lemn

     Așa cum spuneam, am încercat tehnica tradițională japoneză de conservare și colorare a lemnului prin ardere superficială. Pretextul a fost testul unor aplici pentru becuri. Am luat o bucată de lemn ordinară, am tăiat-o în cea mai ușoară formă de tăiat, (nu asta mă interesa).Găurile au fost ca să testez un efect, care n-a prea fost de mare efect! :). Am ars, am șlefuit, am testat pe post de aplică. E cu "NUP", adică "nu prea". Data viitoare voi încerca alt model pe principiul ăsta. DAR metoda asta japoneză e ok. Se face ușor și e de efect. Ce trebuie știut dacă vreți s-o încercați este faptul că lemnul trebuie să fie cât mai brut (nerindeluit, neșlefuit) Pe suprafețe de lemn finisat, efectul e mult mai superficial.

Ardere lemn_tehnică japoneză_2

Ardere lemn_tehnică japoneză_1

Ardere lemn_tehnică japoneză_4

Ardere lemn_tehnică japoneză_5

Ardere lemn_tehnică japoneză

 

     După etapa asta se șlefuiește și rămâne frumos fibra lemnului în nuanțe mai închise sau mai deschise. Nu mai am pozele finale. A fost un proiect de test, însă tehnica e ok. O voi folosi pentru alte destinații!

 

Ardere lemn_tehnică japoneză_6

 

 

Cu cortul la mare

Cu cortul la mare

     Anul ăsta ne-am luat inima-n dinți și am zis să încercăm experiența "cu cortul la mare 2-3 zile".  Și când zic la cort, ma refer "cu el pe plajă."

Nu camping

     Am încercat în alți ani și varianta camping, dar nu prea ne-a plăcut. Era ca și cum aș fi pus eu cortul la mine-n câmpul cu lucernă, doar că ceva mai încolo la vreo 10 minute de mers, era marea. În plus mai erau și bude infecte, dușuri infecte, lume căcălău, destul de multă gălăgie. Pe scurt: nu prea!

Cu cortul pe plajă

     E altceva. Simți cu adevărat că ești la mare. Ești acolo cu marea tot timpul, mai aproape de atât e să dormi în mare! În fine, zis și făcut! Am găsit o plajă semi-sălbatică, adică erau 2 terase amărâte din lemn, o budă șubredă între trestii, dar spălată cât de cât cu furtunu cu apă, 2-3 salvamari și cam atât. Ăsta era centrul plajei, în stânga și-n dreapta din ce în ce mai pustiu, mai sălbatic și cumva mai frumos. Mai liniște. Noi am ales să stăm la marginea acestui "centru", la vreo 500m de locul unde lăsam mașinile.

     O chestie importantă e umbra. Cel puțin 2-3-4 ore ani nevoie de umbră.  Noi am avut niște umbreluțe și o verandă generoasă a cortului unde țineam și măsuța, dar e drept că umbra unui copac maaare, ar fi fost de vis. Însă pentru 2-3 zile nu e un capăt de țară. Aveam material să fac un umbrar, dar am uitat să-l iau!

La mare cu cortul_1

La mare cu cortul_11

La mare cu cortul_7

 

Dacă ai mai pus vreodată cortul la munte sau undeva pe iarbă, trebuie să uiți tot ce-ai învățat despre cum se pune cortul, pentru că la mare e altă mâncare de pește:

Uită de cuie. Sunt complet inutile în nisip. Cea mai mică adiere le scoate de parcă nici n-ar fi fost acolo și le poți pierde foarte ușor prin nisip. Eu am găsit unul de la cortul dinainte.

În loc de cuie poți folosi pietre. Mari. Sunt cele mai indicate. Dacă n-ai pietre poți folosi sticle de plastic. Imposibil să nu găsești câteva pe plajă. Cele mai bune sunt alea de 5L, le umpli cu nisip, legi corzile cortului și îngropi sticla în nisip. Din fericire noi am găsit pietre. Cele care nu erau prea mari le-am îngropat în nisip pentru mai multă rezistența.

Nisipul e aliatul tău. Poți modela marginea cortului din nisip astfel încât să te protejezi de vreun val mai îndrăzneț, (daca riști să pui cortul prea aproape de apă sau dacă plaja e îngustă).

Noi am avut "norocul" să punem cortul pe o furtună de gradul 4. Dar a ieșit ok-ish!

– Noaptea e frig. Nu ezista să iei sacii de dormit, hanorac șosete și pantaloni lungi.

La mare cu cortul_2

       

       Plimbările lungi pe plajă sunt o plăcere. La noi plimbarea de familie dura 1-2 ore si cei mici abia așteptau să mai descopere câte ceva.

La mare cu cortul_4. La mare cu cortul_6

 

     Un alt avantaj la cort e faptul că e mult mai ușor să vezi răsăritul de pe plajă. Mai ales pentru cei care nu sunt matinali: te trezești cu ochii crăpați, ieși din cort cu sacul de dormit pe tine, dibuiești ceva strălucitor acolo în depărtare, după care te duci și te culci la loc.

La mare cu cortul_răsărit1

La mare cu cortul_răsărit2

     

     Un alt avantaj este pentru copii. Ai mei și-au făcut tot timpul de lucru cu câte ceva. Când nu erau în apă meștereau ceva la nisip, cu pietre cu scoici, cu ziduri de apărare a cortului împotriva valurilor, etc. Nu s-au plictisit deloc, n-au cerut desene, telefoane sau alte chestii. Seara picau lați!

La mare cu cortul_8

 

     Pentru prima dată am văzut un izvor de apă ducle pe plajă. Mi s-a părut fascinant pentru că la câmpie mai rar văd apa ieșind din pământ, iar pe plajă, până acum, eu n-am mai văzut izvoare de apă dulce.Practic acolo e altitudine zero. Cum iese din pământ și mai reușește să și curgă… la vale?!

La mare cu cortul_10

 

     Ne-a plăcut la mare cu cortul. Data viitoare vom încerca ceva mai "sălbatic" și vom încerca și "foc și grătar pe plajă noaptea" cum au făcut unii la vreo 2 corturi de noi. Ceilalți oameni de la corturi au fost foarte ok. Întâmplător am nimerit între 2 corturi de brașoveni cu care ne-am înțeles bine și am povestit destul de mult. Deja am pile la Leroy Merlin în Brașov. 🙂

Nu vi se pare ca avem prea multe “trebuie”?

Nu vi se pare ca avem prea multe “trebuie”?

     De câteva zile am inceput iar să mă trezesc noaptea și adorm greu la loc. Așa că-mi zboară mintea aiurea. Și mă gândeam azi-noapte la chestiile pe care trebuie să le fac. Și sunt o grămadă. Mă refer la nimicurile zilnice. Trebuie să spăl mașina, trebuie să mergem la cumpărături (și aici pentru o grămadă de chestii care trebuie, nu neapărat că le vrem, dar ne trebuie).

     Punând în balanța chestiile pe care trebuie să le facem cu cele pe care vrem să le facem, dă cu virgulă rău de tot. Cel puțin la mine.Trebuie să facem curat, trebuie să facem mâncare, etc, etc, etc. Dar cum rămâne cu vreau? Vreau să citesc, (bine, eu mai puțin, dar poate unii dintre voi vor și nu pot pentru că trebuie să facă alte chestii). Sau vreau să: cioplesc în lemn, merg la pește, merg pe munte, orice hobby sau orice care nu ține de mentenanța unei vieți cotidiene relativ normale. Pentru că după ce faci toate "trebuie", constați că rămâne prea puțin timp pentru "vreau să". Și e nasol. Deci cum mai scăpăm de "trebuie"? Cum facem loc și pentru "vreau să"?

 

foto

Cum am făcut un șezlong

Cum am făcut un șezlong

Există poate, sute de proiecte pe internet despre cum poți să faci un șezlong. Eu am ales unul care mi s-a părut cel mai simplu, de la Ana White.

 

șezlong

     Cam așa trebuia să iasă, dar cum încă nu m-am învățat minte să aleg lemnele bine, la un moment dat proiectul a cedat. Bratele care formează picioarele din față și spătarul au avut 2 noduri, amândouă, cam pe la jumătate. Și da, a căzut după ce m-am pus cam a 10-a oară pe el. Ceva nu-mi plăcea mie cum se simte. 

     Proiectul ăsta mi se pare destul de simplu așa că nu l-am documentat chiar la fiecare etapă.

șezlong_1

șezlong_2

șezlong_4

șezlong_6

 

 

     Nodurile alea două, teoretic le-am văzut, practic, nu m-am gândit că o să cedeze. Într-un final, au cedat. După ce am acoperit partea de șezut, l-am tot testat să văd cum se comportă. La al 10 test, nodurile au cedat și poc! ne-am împrăștiat pe jos. Și eu și șezlongul. Era seară și eram dezamăgit de cum mergeau lucrurile. Iubita mea mi-a reamintit faptul că în realitate lucrurile nu sunt ca pe Pinterest, ceea ce era evident deja, :)), iar fi-meu cel mare mi-a scris cu niște cărbuni pe un lemn: "TATI NU FI MAISUPARAT" 🙂


șezlong_7

     Bun, am adunat lemnele de pe jos, am luat o mică pauză după care "back to the white board", cum zic tâmplarii, vorba vine, că n-am nici o tablă albă, doar mă holbam la grămada aia de lemne adunate pe jos și mă gândeam ce-aș putea face cu ele, altceva decât un foc de tabără, că asta fusese prima idee și prima idee în astfel de momente nu e întotdeauna cea mai bună. După un timp, mi-a revenit inspirația (oricum n-aș fi putut dormi știind că am eșuat la un proiect atât de simplu) și am început să le rearanjez. În cele din urmă a iești chestia asta.

șezlong_9

șezlong_8

șezlong_10

A doua zi a ieșit și Cafeluță ăsta din bîrlog cu privirea pierdută că nu cred că focalizează prea bine încă și lucrurile arătau mult mai bine.

Cafea cu lapte

     După o ultimă șlefuire și rotunjire a marginilor tăioase l-am dat cu baiț (nuc) de la Sadolin. Va urma lacul protector transparent și desigur niște pernuțe din burete tot home made. Pâna acum se pare că ține, se simte mai rigid, am avut curaj chiar să beau și o bere în el. 

șezlong_11

șezlong_13

Cum să finisezi proiectele din lemn

Cum să finisezi proiectele din lemn

     Se pare una dintre cele mai ieftine variante este uleiul mineral aplicat în câteva straturi bine absorbite de lemn. Peste uleiul mineral, zice băiatul ăsta, că dă cu ceară. Mie mi se pare un fel de lac. Eu folosesc lac peste tot și pare ok.

Știrile mele din 3 august 2016

Știrile mele din 3 august 2016

Banca Transilvania lansează o brățară pentru plăți pentru persoane fizice

Ipocrizie level 2016: Iliescu și condoleanțele

Ceaușeșcu ar fi mândru de cum asflatează rușii o stradă care duce unde? Exact

Dormitul sub cerul liber e un lux

Make Mars great again

Măști cu oxigen în RATB

100 de milioane de bolnavi

Structura unui discurs

Pădurea și casele din lemn

 

Sun Palace, probabil cel mai prost hotel din Bulgaria

Sun Palace, probabil cel mai prost hotel din Bulgaria

      Să ne fie clar de la început, nu mă plâng de condiţiile de acolo. La banii pe care i-am dat era de aşteptat oarecum. Adică a fost atât de ieftin, încât dacă mai scădeau la preţ, mi-ar fi dat ei bani să merg acolo. Iar eu sunt genul de om care scoate doi litri de apă din cort  cu cana şi adoarme liniştit. Deci chiar nu sufăr de condiţii de cazare. Dar ce spun aici e pentru restul lumii normale, care vrea, vorba aia, "o budă normală şi un duş cât de cât."

     Hotelul Sun Palace din staţiunea Sunny Beach e probabil cel mai ieftin, dar şi cel mai prost hotel din Bulgaria. Pe din afară şi la recepţie e ok-ish, adică aproape normal spre decent dacă te uiţi la el aşa, din stradă, sau eşti într-o plimbare prin el. Aşa cum le vrăjea managerul de  hotel pe fetele alea de la agenţiile de turism. Le plimba prin recepţie, pe la piscină, toate bune şi frumoase, ţaca-paca, bârzo, bârzo, ne băgaţi şi pe noi în ofertă.

Camera

– Când am intrat în camera de 3 stele (are şi un corp de 4 stele sic!) primul lucru care m-a lovit a fost mirosul de 1989. Toamna.

– camera e măricică

– are balcon

– În prima zi capul de la duş s-a desprins de furtun. Era pus la mişto, să pară funcţional

– 2 zile mai târziu, mirosul din cameră rezistă

– Tv sport din 1997. Cartoon Network în bulgară e horror.(bârzo, bârzo e tot ce pricepeam)

– Toate chestiile aveau urme de uzură grave. Probabil erau aceleaşi de pe vremea regelui ăla al lor care a fost apoi prim ministru.

– Noaptea, apa caldă era apă rece pentru că noaptea nu e soare s-o încălzească.

– o singură priză.

– fără net. Era ceva net, pe bani, multi, un net prost şi trebuia să bagi banii la un tonomat de la recepţie de unde luai o parolă.

 

Restaurantul

     Acelaşi şi pentru săracii de la 4 stele şi pentru amărâţii de la 3 stele. Un împinge tava dubios.

– toate cănile erau ciobite. Şi o bună parte din farfurii. Nu e mare bai, dar ca idee, arată naşpa.

– oamenii, se comportau ca ieşiţi din peşteră, astfel încât salatele erau de multe ori o amestecătură între toate frunzele şi sosurile de acolo. Exagerez, dar ideea e că nu aveau răbdare să folosească intrumentul din fiecare salată şi puneau cu aceeaşi lingura 3 tipuri de salate.

– mâncarea, cu mici excepţii de normalitate, era proastă, pentru că aveau un bucătar prost, dar am să revin cu un ghid de supravieţuire pe tema asta.

– apa de la fântâni era de fapt de la robinet sau de undeva de unde umpleau ei bidoanele alea. Am văzut când au schimbat un bidon d'ăla  şi am observat că nu era sigilat. Ceea ce mi-a atras atenţia şi asupra urmelor de uzura ale bidonului. Ce avem noi la birouri e parfum. Mă refer la igiena instalaţiei şi a bidoanelor. N-am făcut teste la apă. Poate era mai pură decât ce bem noi. Nu ştiu asta.

– pizza de la ora 4, era proastă spre infectă cu gust de ciorapi putreziţi în bocanci uitaţi pe munte. Maxim 2 felii de fiecare persoana care stă la coada.

– am văzut cum s-a rupt un scaun de lemn cu un tip. Sigur, era gras, dar nu exagerat. De fapt era mare, înalt, gen viking, doar că era ardelean.

– un condiment dubios mustea în aer în fiecare zi. Probabil ceva tradiţtional pentru că l-am simţit şi la alte terase.

– ciorbele erau o zeamă lungă, fadă, fără gust. 

– Nu ştiu din ce cauză, dar în afară de mine, toţi membrii tribului au dat la boboci. Pe rând, de la cel mic până la şefa. Că de la mâncare, că de la apa de mare înghiţită, că de la amândouă, nu ştim. Şi nici nu vom afla vreodată. 

– după ce am gustat din sucurile de la "robinet", i-am rugat pe juniori să nu mai bea de acolo. Era o apă colorată cu iz de ceva, mov, portocaliu etc. Deci nu! S-au conformat neaşteptat de uşor. Erau altele mai ok.

Piscina

     Au 2 piscine. Una în interior într-o zonă pe care o numeau băi turceşti sau aşa ceva, cu parfumuri, masaje şi alte nebunii pe care nu le folosea nimeni. Părea ok, dar apa ceva mai rece decât în cea de afară. Şi o piscină în exterior, în curtea hotelului, cu o parte cu apă mică pentru pici.

Ce era stupid la piscină faptul că, teoretic, aveau voie în aia mare doar copii de minim 12 ani. Ăsta era criteriul suprem. Nu înălţimea, nu faptul că ştie să înoate, că e însoţit de părinte sau că are 5 colace sau alte tâmpenii. Nimic. Trebuia să aibă 12 ani şi pace. Dacă avea 12 ani putea să se înece liniştit.  Atât de imbecil era şi directorul hotelului, cam cât e regula asta de tâmpită.

Serviciile

Ca la stat. Proaste! Tăntici plictisite, sictirite de treaba pe care o aveau de făcut. Singurii care-şi dădeau duhul pentru patrie erau animatorii. Frumuşei, frumuşele, vesele, voioase, zâmbitoare. Incercau să spele din "mizeria" care mustea în aer. Şi uneori le ieşea. Oamenii percutau la prostioarele lor de joculeţe, karaoke şi alte chestii.

 

    Destul de mulţi puştani nemţi, veniţi probabil cu banii strânşi din alocaţia pe ultimul semestru, făceau mult tămbălău după ce beau litri din poşirca aia de bere rece, care era de fapt singura cale de a nu te dezhidrata fără să te otrăveşti. Asta e, sunt tineri se distrează, chiar m-au amuzat la început. Până când au greşit uşa la 3 dimineaţa. Am ieşit şi eu la ei, după ce mi-au bătut în uşă, ca restul oamenilor cu copii de pe acolo: "Sorry, sorry wrong door!" mi-a spus o nemţoaică cu privirea pierdută şi belciug în nas. (n-am nimic cu pierceingurile, dar ăla era exact belciug).

În concluzie, eu nu cred că o să mă întorc în Sunny Beach. Doar un city break la Nessebar şi atât. Mergeţi voi! 🙂

La mare la bulgari

La mare la bulgari

     Trebuie spus de la început faptul că litoralul bulgăresc are mult mai mult potențial decât cel de la noi. Pur și simplu fizic, e mai lung, plajele sunt în mod natural mai ok, mai cu nisip, mai fără scoici, mai fără alge, decât la noi, relieful ușor deluros îi dă un aer mediteranean, iar potențialul turistic e mult mai mare. De exemplu, Sunny Beach este o stațiune de 4 ori cât Mamaia, cu +200 de hoteluri înregistrate oficial. Și asta e doar una. Apoi avem Balcic, Albena, Nisipurile aurii, etc.

Revenind la Sunny Beach, cu liniuță, să nu ne plictisim:

Balamuc. Atmosferă tip Mamaia, aglomerație (dar fără să te calci în picioare din simplul motiv că e mult mai întinsă), plajă și vreo 2-3 rânduri de străzi pietonale paralele cu plaja, pe care se aflau magazine, hoteluri sau terase.

Sexshop rules. Prea multe chestii legate de sex având în vedere că erau destul de multe familii cu copii. Excesiv de multe sexshopuri, sexshow-uri, suveniruri în diverse forme, haine negre mulate, impletituri etc. Am scăpat ca prin minune de întrebări d'alea complicate din partea juniorilor.

Exchange-urile la tot pasul îmi amintesc de România anilor 90. Parcă la noi au mai dispărut, s-au mai spălat. Sau așa mi se pare mie.

Găsești și muzică bună. Am văzut câteva terase unde cântau formații pe gustul meu. Tip hard rock, cover-uri cunoscute. Aproape orice terasă avea live music, dar nici una cu muzică populară, cum erau toate anu' trecut în Neptun.

Condiment ciudat. În multe localuri predomină mirosul unui condiment, ciudat, care nu-mi place și care face mâncarea să aibă gust de șosete scoase din bocanci umblati 5 zile pe munte. L-am simțit la hotelul Sun Palace, la o șaormerie și pe lângă câteva terase. Fără să-l caut, doar așa plimbându-mă, m-a luat de nas și a dat cu mine de pământ.

Toți vor piscine. Hoteluri de lux amestecate cu d'alea "de săraci", dar majoritatea cu acces la o piscină. Cele care n-aveau piscină, se "milogeau" la cel mai apropiat să-i lase și pe turiștii lor la piscină.

Parcări improvizate. Un jmecher local a "concesionat" o stradă, a blocat-o la un capăt cu niște chestii din beton și la celălalt capât cu o barieră. A pus taxă și zice că are parcare privată. Hotelul unde am stat n-avea, dar ăla merită un episod dedicat.

– Un cabinet medical privat cere 46€ doar ca să se uite medicul la tine fără nici un tratament nimic, nimic. Doar se uită! Care medic e plecat și trebuie sunat să vină.

Bulgarii nu prea știu engleză. Mai repede te înțelegi cu ei în română. Sau rusă.

Plaja e decentă. Fără scoici, fără prea multe alge puturoase. 10 leva șezlongul, 10 leva umbreluța. Există și o zonă FREE, (doar de dragul numelui și vrei să stai acolo) bine delimitată, dar cam mică, unde poți sta pe rogojina ta românească. 

Masaj pe plajă. O tipă destul de hot făcea masaj pe plajă sub un umbrar branduit. (probabil studentă la ANEFS). S-a topit toată când a venit un don Juan d'ăsta cu pătrățele să-i facă și lui masaj. N-am mai văzut ce-a ieșit, dar am surprins expresia feței tipei (Uhaa!) când s-a întors să-și ia uleiurile sau ce avea ea nevoie.

– Ca să scapi de tămbălăul de amestec de Mamaia și Costinești în vremurile lui bune, mergi 5 km până la Nessebar, orașul vechi, unde parcă intri în cu totul altă lume.

Nessebar_10

Nessebar_9

20160705_202914

Nessebar_8

Nessebar_7

Nessebar_6

Nessebar_5

Nessebar_4

Nessebar_3

Nessebar_2
Nessebar_1

 

    La plajă, i-am spus unui modovean că ne place în Nessebar. A zis neimpresionat… "Da, case din lemn. Așa erau și în Siberia." Lucrase 14 ani în Siberia la ceva exploatare forestieră sau ceva, n-am înteles prea bine din româna complicată și arhaică pe care le folosea. Cert e că răcise atât de tare la plămâni, încât acum nu mai simțea arșita, putea sta la soare oricât de mult, oricât de tare ar fi fost soarele.

Venise cu autocarul din Republica Moldova în Sunny Beach probabil pentru că era mai ieftin. Eu l-am bănuit că se simte mai bine aici, mai printre ai lui, deși se declara iubitor de România s-a prezentat cu varianta rusificată a numelui și îi venea greu să vorbească românește. Acum muncea mult în altă parte și venise aici ca să… stea. Degeaba.

La mare vreau doar o camera cu baie și AC pe o plaja neștiută de nimeni cu WIFI și nisip fin și un drum de maxim 5 km până la primul supermarket/piață/mâncare. Sau Grecia!

O bancă pentru următoarele 5 generații

O bancă pentru următoarele 5 generații

     Am toate sculele necesare folosite în clipul ăsta, mai puțin chestia aia care cred că era ceva rășină cu care a astupat șuruburile, dar  se poate înlocui cu un fel de silicon de lemn sau ceva. Ori poți topi niște tâmâie de la popă din cădelniță sau cum i-o spune la chestia aia cu care împrăștie fum și-n care nu șțiu ce pun, dar țin minte ca puțea groaznic și nu era tămâie sau smirnă cum aveam acasă, d'aia originală de la greci.

     

Știrile mele – 16 iunie 2016

Știrile mele – 16 iunie 2016

Apple vrea să ne întoarcem la hieroglife. Poate nu e o idee așa de rea de vreme ce suntem praf la varianta actuală

N-ai ce content să le dai ăstora mici 

Frăția Penalilor

În căutarea naturii pure, episodul 4

Sfaturi pentru călătorii cu metroul

Uber cu avionul. 500 lei București – Constanța

Se lucrează la un Harley electric. în 5 ani va fi gata. Cam atunci am zis că mașinile electrice vor incepe sa fie mainstream.

Mint, o aplicație pentru bugetul familiei

Cel mai mare jeg la ora actuală în politică e Tăriceanu.

Cea mai înaltă clădire din lemn se construiește la Viena

Proiect de lege privind risipa alimentară

 

Voluntar în România – câteva detalii tehnice

Voluntar în România – câteva detalii tehnice

     În ultima parte a poveștii legate de Free Miorița și campania Lumină pentru România, desfășurată la Blata Roșie din județul Botoșani, aș vrea să dau câteva detalii tehnice legat de sistemul pe care l-am instalat la fiecare casă, pentru a avea  o imagine clară.

     Așadar, sistemul pe care l-am instalat a fost compus din (scuzați limbajul de lemn, dar nu sunt electrician, vorbesc precum restul lumii) :

– 1 panou de 250w/h (pe timp optim)

– 1 tablou de siguranțe. Am pus 2 siguranțe: 1 pe alimentarea de la panou, si alta pe traseul de lumină.

– 1 regulator de încărcare de 30A (daca-mi amintesc bine)

– 1 acumulator deep-cycle, pe gel, de 100Ah.

– 1 invertor cu sinusoidă modificată de 600W.

– mai multe "lămpi" pe leduri (în funcție de mărimea și nr. încăperilor) la 12V, fiecare lampă având un consum de 18W. Am pus lumină și în casă și afară și la grajdiuri și unde mai avea omul nevoie. Nu șitu câți lumeni avea o lampa, dar așa din ochi eu estimez undeva la 400-600 lumeni, alb rece.

– un prelungitor cu 3 surse.

– toate firele le-am trecut prin copex ignifug, și acolo unde podul era populat, l-am trecut prin copex metalic să nu-l roadă șoarecii.

     Familiile cu copii au primit în plus câte un TV Samsung (fabricat în România), un DVD player și 1,2 DVD-uri cu desene animate Disney. Toți banii necesari derulării campaniei au fost dați de Dedeman. Curentul din prize la un asemenea sistem nu e mult, dar le permite să:

 – aibă lumină oriunde am pus lampă pe leduri, chiar și în zilele înorate

– să-și încarce telefonul oricând, fără să mai meargă în satul vecin pentru asta.

– să încarce o lanternă, acumulatori etc.

– să pună un radio

– să se uite "o leacă" la TV.

– să folosească un laptop etc. În general consumatori mici.

Poate nu pare mult, dar numai dacă ne gândim că un telefon încărcat tot timpul poate însemna o ambulanță venită la timp, tot e suficient încât să merite efortul.

 

20160609_035049

Free Miorița_Balta Rosie_12

Free Miorița_Balta Rosie_14

Free Miorița_Balta Rosie_13

 

 

 

Kendama, o jucărie de lemn japoneză

Kendama, o jucărie de lemn japoneză

Cred că e o jucărie care-ți dă dependență, nu știu, n-am încercat, dar uitându-mă la ea, deja vreau să încerc până când reușesc. E cumva ceva din sentimentul ăla pe care-l ai când vezi chestiile astea:

In episodul de azi, Steve încearcă să facă o jucărie de lemn de origine japoneză, numită Kendama, care presupune o bilă de lemn. Se pare că e undeva spre imposibil să faci o bilă de lemn perfect rotundă. Steve Ramsey, încercând un proiect provocator 🙂

Altfel, iată ce poti face cu jucăria asta: (mai nimic decât să pierzi 20 de ani încercând ceva aparent inutil. Zic aparent pentru că vine de la japonezi și e greu să crezi că la ei ceva e degeaba.)

 

Mă enervează programul Casa Verde

Mă enervează programul Casa Verde

     Pentru că el nu încurajează achiziționarea de panouri solare pentru încălzire, ci doar îi ajuta pe cei care oricum folosesc așa ceva. Deci nu contribuie la creșterea folosirii soluțiilor solare. Cei care apelează la el sunt cei care deja sunt hotărâți să meargă pe drumul ăsta. Nu statul, prin Casa Verde, îi convinge. Ca să-ți pui panouri solare, tu trebuie să faci investiția din banii tăi, apoi dacă ai chef, timp și nervi faci și dosarul pentru decontarea unei părți din bani.

Programul se adresează persoanelor fizice, care primesc sume nerambursabile de până la 6.000 lei, dacă își instalează panouri solare sau centrale pe peleți, și de maximum 8.000 de lei pentru pompe de caldura. sursa

Nu știu cum au ajuns ei la sumele astea și ce au vrut să facă de fapt cu ele, dar percepția generală e că "îți dă statul bani și tu-ți pui panouri pe banii statului". Fals! Acum apare și asta cu centralele pe peleți.

Procedurile.

   Ce proceduri vor face anul ăsta, încă nu se știe. Cică vor să le simplifice. În anii trecuți era o nebunie. Sper să fie fără firme intermediare, fără bătăi de cap legat de montaj, fără dosare și 3 exemplare.

La un moment dat se făcea dosarul prin niște firme agreate, nu orice firmă. De ce să vină firma X să-mi facă dosar, să instaleze 2 țevi și să învârtă 5 șuruburi timp de 2 săptămâni, să depună dosarul "săptămâna viitoare" și peste 2-3 luni DACĂ se aprobă vin banii. Dacă? Omul, odată ce-a dat banii, i-a dat, și-a rezolvat problema, nu prea-l mai interesează. Eventual ajută-l înainte, când nu are banii. "Uite n-ai 10 000 lei pentru panouri?, Cât ai? Păi 1000 lei, 2000 lei. Bun, hai că punem noi restul. Ia hărtia asta, banii pe care-i ai și du-te și ia-ți panouri/centrală. În baza hârtiei comerciantu primește restul de bani de la noi. Tu iei marfa și-ți faci treaba.

Prin panouri solare se înțelegea undeva că să fie folosite pentru încălzire, deci nu fotovoltaice! Pentru că toată omenirea, toate statele lumii nici nu încurajează energia fotovoltaică.

Miezul problemei  

 Ministerul Mediului ce vrea? Să nu ne mai încălzim cu lemne, sau, mă rog, să mai reducem din ele folosind panourile de apă caldă încălzită de la soare. Ok, foarte frumos. Dar de ce? Păi ca să nu se mai taie pădurile că dacă e cerere de lemn, ăstia vor continua să taie ilegal: Logica asta e strâmbă pe cel puțin 2 niveluri:

             1- problema cu lemnul și tăiatul pădurilor nu se datorează consumului de lemn pentru încălzire. Aia e cantitate neglijabila. Lemnul se taie pentru construcții, pentru prelucrare și mai ales pentru export în țările care nu vor șă-și mai taie pădurile pentru că nu prea mai au. Acolo e grosul tăiatului de lemn.

            2- folosit ca material de încălzire, lemnul este o resursă regenerabilă. Deci mult mai mult ar proteja mediul, Ministerul Mediului printr-un program strict de  recoltare a lemnului folosit pentru încălzire.Cum? Simplu, făcând ceea ce ar trebui să facă pădurarii. Uite în următorii 5-10 ani tăiem de aici, că e padurea deasă și trebuie aerisită. Pe ăștia îi mai lăsăm să crească. Peste 10 ani tăiem de dincolo. Și tot așa, în felul ăsta ai mereu păduri și ai mereu lemn de foc. 

Dacă vă tentează programul casa verde e bine de știut cam cât din investiție vă acoperă. Ei dau 6000 lei pentru panouri SAU centrale pe peleți și 8000 de lei pentru pompe de căldură. O centrală pe peleți e in jur de 15000 lei (23KW)  sau ceva mai ieftin 16000 lei (35KW), o pompă de căldură (sol apă) e 42 000 lei, Deci statul (dacă se aprobă) îți dă undeva în jur de 20%-50% din investiție.

După weekend

După weekend

     Nu știu cum e la voi, dar la mine week-endu e prea scrut pentru tot ce-mi propun să fac. Pur și simplu vine seara multe prea repede și nu termin ce-mi propun. Dar vreau să mă laud cu 2 chestii achiziționate în week-endul ăsta absolut întâmplător și ne planificat, deși erau în coadă de priorități undeva pe la sfârșit

     Avem brișca  de la Lidl, care se poartă tot timpul la tine, pentru că nu se știe când ai nevoie să tai o ceapă verde sau ceva similar. Mi-am dorit mereu să am așa ceva. Cred că orice bărbat trebuie să aibă așă ceva la el. Poate fi utilă în cele mai neaspteptate situații.  Cum îmi zicea un bătrân îți poate salva viată. Treci calea ferată și ți se prinde șiretul de la pantofi acolo. Scoți brișca și-l tai și-ai scăpat. De exemplu. E posibil. 🙂

Brișcă

La banii pe care i-am dat pe ea, brișca asta este chiar foarte bună. Mi-a plăcut design-ul, mânerul cu aspect de lemn,  Nu-mi place că lama e cu un cm mai scurtă decât aș fi vrut eu  și e puțin cam cu 1mm mai groasă. Sper doar ca oțelul să fie destul de bun și să se comporte frumos la ascuțire. Așadar de acum înainte, cine mișcă, mișcă-n brișcă. Glumesc evident, mi-a plăcut mie vorba asta de când am auzit-o. Are așa…. o muzicalitate aparte. 🙂

     Ce-a de-a doua chestie de care sunt foarte mândru e centura asta de scule. În week-end am lucrat pe o scară la înălțime, ca să termin proiectul ăsta și am realizat cât de utilă de jmecheria de mai jos. Pentru că pe scară ai nevoie să ții negresele, bormașina, ruleta, creionul ( să dai semne unde trebuie să tai), în cazul meu aveam nevoie și de un raportor să stabilesc unghiul și așa mai departe. Toate astea nu prea ai unde să le pui. În buzunare e nasol că te înțeapă negresele de exemplu și sunt greu accesibile. Uneori îți mai și scapă jos câte ceva (de ex. Creionul) și trebuie să te dai jos de fiecare dată. Suitul și datul ăsta jos de pe scară, nu doar că e riscant, dar îți ia și din timp. O lucrare banală, simplă durează de două ori mai mult dacă o faci pe scară la înălțime, decât dacă ai lucra jos.

     Pe de altă parte, eu tot timpul caut scule. Cred că 1/5 din timp îl irosesc căutând sculele. Caut ruleta, caut creionul, caut negresele și bormașina. Lucrez cu ele, sunt concentrat pe operațiunea în sine și le pun din reflex în locul unde lucrez, undeva la îndemână pentru operațiunea de lăsa scula respectivă. Când am nevoie de ea, o vreau la fel, să fie la îndemână, numai că nu e, pentru că fie m-am mutat, m-am răsucit, sunt în altă parte a curții și așa mai departe. Cu chestia asta, încerc să-mi țin aproape scuelele principale, pe care le folosesc cel mai des. Încerc.

Centură scule

 

 

 

Made in China

Made in China

     Deși știm că sunt de proastă calitate, continuăm să cumpărăm produsele fabricate în China (prin "made in China" înțeleg produse de calitate slabă făcute în majoritatea țarilor din Asia, fară Japonia,  precum și alte țări gen, Turcia, Maroc etc) Pentru că sunt mult mai ieftine, pentru că vânzătorii ne spun că "își face treaba", pentru că n-avem nevoie de scule profesioniste, pentru că avem nevoie de ele ACUM și nu prea ne gândim pe termen lung, pentru că "la banii ăștia îmi iau 10 d'astea made in China" și așa mai departe, continuăm să perpetuăm mediocritatea, de multe ori în detrimentul încurajării celor care fac lucruri de calitate și cu simțul răspunderii.

     Mi-am luat și eu un șoricel (scula aia de tăiat lemn), la vreo 30-40 de lei sau chiar mai ieftin Ceva rusesc parcă era. Și-a făcut treaba de vreo 3-4 ori după care s-a ars la o tăietură banală, într-un lemn subtire și destul de moale. Mai îmi iau? Nu, evident. Dar l-am luat cu banii pe care probabil i-aș fi bagat în tonomatul de snickers and stuff. Dar asta era dupa povestea cu invertorul, care nu m-a învățat minte, deși trebuia! Acolo erau alte sume de bani. În fine, încet , încet cred că o să mă învăț să nu mai cumpăr ieftinăciuni made in China, ci lucruri serioase. Iar dacă mă mai uit la câteva filmulețe d'astea, poate chiar țin minte data viitoare!

 

Va fi tot mai rău la capitolul angajați

Va fi tot mai rău la capitolul angajați

Chiar mă întrebam când vor începe angajatorii să observe criza calității viitorilor angajați, având în vedere că actul educației se tot duce în jos de ceva ani buni. Și iată că am dat peste primul semnal

“ Nu stiu ce dracu nu intelegi bai Reportaje. DEZASTRU inseamna DEZASTRU. Nu mai pot livra mai nimic. Nu gasim nici macar candidati entry level. E un cosmar al recrutarii si asta e doar inceputul”

     Chestia asta au simțit-o mai demultișor recurterii experimentați care livrează în diverse domenii și pe diverse nivele ierarhice, dar au cam tăcut mâlc, era un fel de subiect tabu.Acum încep să scrie despre asta, încep să vorbească mai pe șleau despre asta, pentru că situația e groasă și nu prea mai ai ce să faci acum decât să te pregătești pentru ce va să vină.

     Angajatorii erau oricum obligați să facă nițică școală cu noii intrați în câmpul muncii pentru că școala românească a trăit mai dintotdeauna într-o realitate paralelă, însă una era să-l înveți pe un angajat ceva când ăla știa să scrie cât de cât corect, poate mai știa naiba din greșeală și câte o formulă de la matematică și altfel pricepea excelul, altfel scrie mailurile către clienți când a învățat măcar odată-n viață să despartă o propoziție în fraze și așa mai departe.

Acum sunt oameni, de ex. din industria comunicării, care se vaietă de mesajele pe care le scriu începătorii, ăștia micii. Și dacă încă mai merge să dai reject la un comunicat de presă scris cu greșeli sau limbaj de lemn, foarte curâd n-ai să mai poți face asta, pentru că vor fi toate așa.

     Revenind la angajatori, mă întreb daca vor fi ei dispuși să-i învețe pe noii angajați ce or să vină și ABC-ul și aritmetica și alte chestii de bază care le scapă în cei 12 ani de educație românească? Mai pot privații să ducă și povara asta-n spate?

     Imaginea ar fi cam așa: Sănătatea e praf – majoritatea angajatorilor le oferă angajatilor asigurări private de sănătate cu x servicii incluse, bune, proaste, sunt acolo și le dublează pe cele de la stat, Educatia a fost mereu paralelă cu nevoile din economie – angajatorii si-au format oamenii "on site", calificare la locul de muncă, adică înveți din mers. Majoritatea clădirilor în care zac firmele au servicii de pază private, pentru că poliția doarme-n izmene.

     Ce face statul în toată povestea asta? Încasează bani? Pentru ce?

 

foto

Mă pregătesc să torn beton

Mă pregătesc să torn beton

Azi doar mă antrenez virtual. De mâine am de făcut așa:

– Îndreptat pereții la căminul puțului (acum e de fapt o groapă în pământ).
– cofrat căminul
– cofrat aleile în jurul casei
– cofrat pentru baza gărdulețului de la grădină

Deci voi lucra cu lemn, celofan, ierbicid "total" (nu vreau să-mi iasă iarba prin cimentul de pe alei) și ceva plase de fier. După care să vină cifa și "gâdilat" betonul.
Cam așa ceva, dar nu chiar. Cert e, că mai trebuie, (culmea) să-mi iau niște scule dedicate.

Cum faci un ciocan de lemn

Cum faci un ciocan de lemn

     Un ciocan din lemn și pentru lemn e foarte util atunci când ai nevoie să… ciocănești ceva, dar nu vrei să-i strici suprafața. De obicei e vorba despre obiecte din lemn. Deci iată cum putem face un ciocan din lemn, pentru lemn. Ăsta de față seamănă cu ciocanul lui Thor deci puteți spune că-i faceți lu ăla mic o jucărie. 😀 Sau nu!

 

Casa lui Horea

Casa lui Horea

 

     Casa lui Horea (sau ce o însemna "de care se leagă numele lui Horea"), ăla cu răscoala și cu prietenii lui Cloșca și Crișan, a fost făcută prin secolul 13, cândva între anii 1200-1301, adică acum vreo +700 de ani. Din lemn. Din bârne rotunde de stejar, după meșteșugul cunoscut de românii din Ardeal. Din ce văd aici era "izolată" cu pământ sau un amestec gen chirpici, cred. Ce e de reținut însă… secolul 13 fraților. O casă de lemn din secolul 13. Fac pariu că dacă ar fi fost locuită (a se citi menținută, întreținută ca orice casă dealtfel din zilele noastre) tot acest timp, casa ar fi încă ok.

Un proiect cu bârne. Cum se fixează între ele

Un proiect cu bârne. Cum se fixează între ele

Cum mi-am făcut un paravânt

Cum mi-am făcut un paravânt

     La Vârteju bate vântu'. Nu așa cum bate orice vânt normal la cap în România. Nu, aici bate mai mereu și când bate tare, abia te ții pe picioare. Întră stropi de gheață pe gaura cheii. Chiar dacă ai cheia în yală. Așa e iarna la Vârteju' 1, 2.

     Bun, ca să te mai aperi de vânt și să nu pară că stai într-un buncăr, poți face chestia asta de mai jos. Oricine o poate face. Ai nevoie de o bormașină manuală cu baterii, negrese și niște șipci din lemn. (Cum spun mereu, Hornbach e ok la capitolul lemn.)

     N-am ce să explic. Proiectul în cazul ăsta a fost simplu, așa că las pozele să vorbească. Dacă aveți întrebări, ziceți în comentarii.

 

 

 

 

20161004_185900

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com