h

Viața e ce se întâmplă în timp ce tu ești ocupat cu alte planuri

Tag: libertate

Curentul tiny houses pătrunde și la noi

haivas

Despre oameni care renunță la jobul de corporație și programul 9-5 și zile de concediu numărate și salariu care intră fix când trebuie aproape negreșit pentru… timp și libertate și o oarecare incertitudine financiară, diferită de cea de la corporație, în funcție de contextul fiecăruia, am mai scris!

Oricum, de curentul ăsta, sunt sigur că ați tot auzit, dar iată că avem și noi în România un exemplu (sunt mai multe, desigur) de nișă al acestui curent. Și anume traiul hai-hui într-o casă mobilă, casă mică, de 20mp. pe care o poți muta aproape oriunde vrei tu.

Stilul ăsta nu e pentru oricine. Trebuie să ai niște principii, niște valori, să fii într-un anume fel. Nici o problemă acolo. E simplu, ești sau nu ești așa: cu minimalism, cu eco, cu bio, cu DIY, cu refolosit chestii, etc.

Două aspecte legat de stilul ăsta de viață:

  • În ce te ancorezi? (psihologic vorbind) Unde va fi acasă? Peste tot? Cu cine socializezi? Prietenii?

Cam toata viața noastră creștem într-un mediu relativ stabil. Adică ai una maxim 2-3 locuri pe care le numești acasă până pe la 25-30 ani. Cam tot timpul vieții tale ai avut un loc unde te poți întoarce no matter what și unde te simți în siguranță, pentru că știi că locul ăla va fi acolo pentru tine orice s-ar întâmpla. Și cred că treaba asta din punct de vedere psihologic îți oferă un confort. Și nu e vorba doar de pereți, ci și de tot ce-i înconjoară, comunitate, peisaj, etc. Ei bine, cu căsuța asta, toate astea se schimbă și trebuie să fi pregătit ȘI pentru asta.

  • Cum faci bani? Din ce trăiești? Cât de minimalist poți/trebuie să fii?

Oricât de independent ai fi, vei depinde în mod sigur de un venit. Pe care trebuie să-l realizezi cumva… remote, adică să lucrezi online, în principiu, pentru că probabil nu vei vrea să te muți cu căsuța asta după cum e jobul situat și nici să mergi la birou de acolo, nu cred că vrei. Dacă ai ajuns în stadiul ăsta.

 

Omorând procrastinarea

haivas

     Multă lume suferă de amânarea asta. Spun amânare pentru că procrastinare sună ca naiba, deși e o nuanță acolo. Și ca toată lumea și eu mă lupt cu amânatul diferitelor chestii. Băi, dar și când mi se pune pata, praf le fac. Dau cu procrastinarea de pământ de nu se vede.

     Așa am făcut, zilele trecute. Încercând să… ceva irlevant, probabil căutam ceva, cum fac în 50% din cazuri prin casă și pe lângă casă, mi s-a pus pata pe haine. Exact ca Ceaușescu:"Ce-i cu casele astea aici? Să faceți blocuri!" Așa și eu: "Ce-i cu zdrențele astea aici? la gunoi!". Dar atât de grav mi s-a pus pata, încât în maxim, maxim 15 minute mai aveam jumătate din toate hainele mele. Am umplut pubela. Da, le-am aruncat. "Păi de ce nu le-ai dat unuia mai amărât?" Pai uite d'aia, pentru că d'aia nu făceam taskul ăla, pentru că ziceam: "lasă că mă duc și cumpăr un sac d'ăla mare de plastic și pun hainele acolo și le dau cuiva." Nu fraților, la mine n-a mers așa. Am stat mai bine de un an de zile amânând descotorositul de haine inutile pe motiv că le strâng frumos și le dau cuiva. Nu le-am dat. Pentru că pitong. Mereu apărea altceva.

     Prin urmare zilele trecute, în 15 minute mi-am aruncat jumătate din haine, majoritatea inutilizabile. "Lasă că e bun prin curte, la muncă, la treburi murdare." Nu, nu e bun. Toate erau așa.Toate zdrențele (haine, da? să ne-nțelegem) s-au folosit de scuza asta ca să mai stea în casă și să ocupe loc degeaba, să asfixieze hainele purtabile și să le ascundă pe alea cât de cât bune.

     La gunoi cu voi! Juma' de pubela s-a umplut. Geci vechi, cămăși, tricouri, pantaloni, hanorace… orice. Am tăiat în "carne" vie. Mi-au rămas câteva cămăși, 5-6 tricouri demne de ieșit din casă cu ele, mai multe (dar totuși jumătate din câte erau) tricouri de curte și vreo 4-5 perechi de pantaloni.

AER, AERISIT, LIBERTATE, SIMPLITATE! Asta-mi inspiră acum dulapul meu de haine, care practic e compus din 2 etaje, 2 rafturi și… să zic așa ochiometric 10 -12 umerașe (fiecare cu câte 1 articol). TOT! cu tot cu geci de iarnă &stuf!

Simt o mare eliberare, simt că, paradoxal, pot să aleg, le văd mai bine, sunt mai puține, mai ușor de ales, mai puțin timp pierdut cu activitatea asta irelevantă pentru mine în 90% din cazuri. Băi, deci n-am timp de prostii, așa că am aruncat mizeriile, am păstrat doar jegurile și cu alea mă îmbrac. F*ck this!

Deseară merg la Gala Societății Civile și n-am nimic decent. Nu mai găsesc nici cămașa aia albă cu dungi așa că asta e. Blugi și altă cămașă it is! take or leave it!

foto