Browsed by
Tag: mare

Care mai vreți afară din UE? Tăriceanu?!

Care mai vreți afară din UE? Tăriceanu?!

     De ce? Uite d'asta. Pentru că așa ar fi putut arăta protestele din 2017. Ordonanța 13 ar fi fost dată, Dragnea era pe val, PNDL începea să sugă bani, să se fure en-gros. In Belarus s-au putut face golănii d'astea pentru că nu e UE. Belarus e Russia și așa tratează Rusia libertatea de opinie, de exprimare. Oamenii au ieșit în stradă pentru că ai lor guvernanți s-au "gândit" să dea o lege prin care să amendeze șomerii, oamenii care nu-și găsesc de lucru. N-ai găsit de lucru? Ghinion, amendă!

 Treziți-vă!  #Rezist #neamsaturat

Europa în schimb e despre cu totul altceva. Și Esteban ăsta zice bine lucrurilor pe nume. Lucruri simple, arhi-cunoscute, dar care trebuie spuse în gura mare zilele astea.

Esteban González Pons​: Europe is not a market, it is the will…

What a speech! “Europe is not a market, it is the will to live together. Leaving Europe is not leaving a market, it is leaving shared dreams. We can have a common market, but if we do not have common dreams, we have nothing. Europe is the peace that came after the disaster of war. Europe is the pardon between French and Germans. Europe is the return to freedom of Greece, Spain and Portugal. Europe is the fall of the Berlin Wall. Europe is the end of communism. Europe is the welfare state, it is democracy,” Esteban González Pons reminds us today, on the 60th anniversary of the Treaties of Rome. #EU60

Posted by EPP Group in the European Parliament on 25 Martie 2017

Știrile mele 24 martie 2017

Știrile mele 24 martie 2017

De la noi

Mall țărănesc?

Tel Drum-Craiova, Oluța-Dragnea

Ce faci când copilu se apuca de fumat?

Sărbătoarea mierii de la Blaj. Cel mai mare târg apicol.

Phoenix împlinește 55 de ani. Covaci 70, dar nu a îmbătrânit prea frumos.

– Povestea fraţilor Lipatti, spusă pentru adolescenţi

Ajutor pentru fermele ferma de porci a lui Dragnea Junior

De la ei

#Brexit: Marile bănci se vor muta din Londra în Dublin, Frankfurt, Paris

Cota de aprobare a lui Trump a scăzut la 37%. Sondaj Gallup

Propunere de schimbare a etichetării energetice A+++. revenirea la A-G

Specie rară de delfin, pe cale de dispariție

Din păcate prostia nu doare

Din păcate prostia nu doare

     Dacă prostia ar durea viața ar fi mai bună pe pământ. Logica țăranului din satul unde stau, e următoarea: mie nu îmi trebuie drum, eu merg cu tractorul. Vouă vă trebuie drum care aveți case și mașini mici. Eu vin cu tractorul, merg pe unde vreau.

     Ceea ce nu înțelege prostul satului este faptul că pe drumul public de patru metri nu merge doar cu tractorul, o să aibă nevoie de plug, prășitorare, combină care e lată de cinci-șase metri sau cât o fii și atunci nu o să mai aibă loc pentru că vecinul de peste drum are casă și are gard. Apoi zice, lasă că intru pe partea cealaltă.Dar el tot nu vrea să înțeleagă e că și acolo oricând poate fi exact aceeași situație. Și mergând pe logica asta, că dacă ai mașină mare nu îți trebuie drum, va  rămâne țăranul fără acces la terenul lui. În plus, la un moment dat, cumpărătorul care îi ia lui grâul s-ar putea să zică: "stii știi ce? eu nu mai bag tirul pe drumul ăla al tău pentru o remorcă de grâu". Și uite așa rămâi cu ochii în soare pentru că ai fost un căpcăun și nu ai vrut tu să renunți la sacul de grâu pe care nu l-ai fi făcut dacă lăsai 2 metri de drum, cum fac ăștia care au case.

    Ideea e următoarea. Fiecare om ar trebui să înțeleagă utilitatea drumului mai larg normal, a faptului că lași 1-2 metri pentru lățirea drumului pentru diverse (mașină de pompieri, mașină de gunoi, parcat mașina când ești pe fugă,  trecut 2 mașini una pe lângă alta fără să te bagi în bălării, etc.) Astfel, dacă la cei 4 metri de drum public, fiecare ar lăsa să zicem măcar 1-2m de-o parte și de alta, ai avea un drum lat de 6-8 m. Suficient pentru 2 mașini să treacă una pe lângă alta, suficient și pentru mașina de gunoi și pentru mașina de pompieri, pentru combină etc. Dacă lași 2m ai loc și de șanț și de ceva trotuar. Dar să nu exagerăm. Cei care încă mai au terenuri agricole, nu, și nu, ba chiar ar băga puțin și plugu-n drumu ăsta de 4 m, dacă ar putea. Exact cum a făcut eroul ăsta de a săpat șanț adânc de 1m  pentru că el nu vrea să dea pentru drum că are el nu știu ce răfuială cu cineva din primărie și alte baliverne. (omu, fost consilier.Și na, acum  că nu mai e, îi e greu.)

    Da, e adevărat că legea nu te obligă la retragere dacă ai teren cu destinație agricolă (sau așa era acum 5 ani), dar logica și bunul simț ar trebui să-ți dea în cap până pricepi că faci parte dintr-o comunitate și dacă acea comunitate îi dă înainte, îți va fi bine și ție. Dacă ai drumuri, poți veni cu utilaje mai mici, mai ieftine, mai puțin costisitoare, etc. Dacă ai drum, oricum evoluezi, poți să vinzi mai ușor terenul dacă vrei, poți merge mai lejer cu combina, poți întoarce tractorul cu care te lauzi, etc. Dacă ar fi toți Batman, Batman ca tine, n-ai mai avea acces deloc la teren Și-ar pune toți gardu-n buza drumului și să vezi atunci ce frumos ai merge tu cu tractorul tău pe drum de 4m.

Toți suntem la fel…

Toți suntem la fel…

     …în sensul că acționăm după aceleași tipare. Faza cu bula, nu e o glumă. Am realizat în ultima perioadă cât de important e pentru noi să avem confirmarea celorlalți. Cred că e o nevoie de bază a omului, ca apartenența la grup, la societate. Doar că acum se face la o scară relativ mai mică, la nivel de bulă de facebook.

      Cineva pune un status, o refulare sau ceva ce are el pe suflet. Dar majoritatea n-o fac nici măcar cu scopul de a și-o lua de pe suflet, ci cu speranța că vor năvăli zeci și sute de like-uri care-i vor confirma lui zicerea. Cu cât mai multe reacții pozitive și de fraternizare, cu atât ești mai convins c-ai emis ceva super adevărat și crezi și mai mult în ceea ce ai spus. Atât de mult, încât pur și simplu nu mai poți primi o critică, o refuzi din start, singura reacție fiind s-o faci zob cu orice argumente, fie ele și absurde, dar dacă sună bine sunt perfecte.

     Adâncirea asta în propria convingere emanată, se face cu ajutorul celorlalți, prin reacțiile lor, fără ca ei să urmărească asta. E un fel de îmbătare de "putere" la scară foarte mică, dar care e la fel de eficientă și la fel de orbitoare și distrugătoare a rațiunii și logicii, ca și cea autentică, la scară mare. Pur și simplu e imposibil să contrazici un om aflat în situația asta. El nu mai vede clar, nu poate să mai vadă lucrurile altfel decât așa. Și am văzut asta la oameni de la care aveam ceva așteptări.  Dar asta e. Puterea îți ia mințile, oricât de deștept și citit ai fi.

     Rămân astfel la ideea că una dintre cele mai mari realizări ale omului este recunoașterea propriei greșeli sau capacitatea de a fi critic cu tine însuți, cu propriile tale convingeri. Practic ar trebui să te iei puțin la întrebări după ce te-ai convins de niște lucruri. Măcar din când în când sau măcar să iei în serios când altu-ți zice, relativ argumentat, că s-ar putea ca lucrurile să nu fie chiar așa. Să fim mai deschiși la minte, la părerile care nu ne plac. Cred că asta încerc să spun!

Probleme cu Dalai Lama

Probleme cu Dalai Lama

    Aparent sunt ceva probleme cu Dalai Lama. Dacă nu știați, când moare un Dalai Lama el se reîncarnează într-un copil de X ani (mic) și există un Panchen Lama care știe chestia asta. Știe în care copil se reîncarnează Dalai Lama. Invers, când moare Panchen Lama, Dalai Lama știe în care copil s-a reîncarnat și ăla va fi următorul Panchen Lama. Și tot așa. Se pare că acum mulți ani comuniștii chinezi l-au răpit pe Panchen Lama ăla micu și nimeni nu mai știe nimic de el. Mai mult, chinezii au făcut un fake Panchen Lama al lor.

Bun, deci e problemă mare acolo și Dalai Lama ăsta are și el vreo 81 de ani, deci e bai mare! John Oliver s-a dus și i-a pus câteva întrebări:

https://www.youtube.com/watch?v=B5H3yKTdTk0

 

Un grătar solar. Fără cărbuni.

Un grătar solar. Fără cărbuni.

Avantajul la grătarul ăsta e că:

– e prietenos cu mediul (asta dacă-l duci în poeniță)

–  poți face o ceafă oricând, dacă ai soare.

– nefiind un grătar propriu zis, ai nevoie de tigaie. Sau wok sau ceva. Cred că legumele la Wok în vin alb, merg foarte bine.

– Nu trebuie să te duci să cumperi cărbunii pe care ai uitat să-i cumperi ieri.

– nu stai în fum, nu se afumă carnea (dacă ăsta poate fi un avantaj),

– te dai mare la prieteni cu super tehnologia de pește prăjit

Dezavantajele ar fi:

– tehnic vorbind,nu e un grătar.

– Gustul. Cred că e cu totul alt gust, tocmai pentru că lipsește fumul ăla care-ți intră-n ochi.

– Gratarul îl faci la soare, deci trebuie să stai în soare, cumva. Nu poți să te tragi la umbră cu el.

– Dacă e mai înnorat, te sui în mașină și te duci să iei cărbuni.

–  Nu poți face grătar noaptea. Grătarul în nopțile de vară e cel mai fun! Dar na, la lumina lunii, ăsta nu merge.

 

Dacia e tot pe val în Franța

Dacia e tot pe val în Franța

  Aparent există un "fenomen Dacia" în Franța și 2017 se anunță și mai spectaculos pentru marca mioritică!

Anul trecut, fără să-şi fi reînnoit cu nimic gama, constructorul român, proprietatea francezilor de la Renault, şi-a bătut din nou recordurile de vânzări în Franţa unde, în 2016, a trecut pentru prima dată ştacheta celor 100.000 de înmatriculări. Astfel, Dacia se clasează pe locul 5 al constructorilor şi dacă luăm în calcul numai vânzările către particulari, modelul Sandero ocupă în mod regulat locul întâi. (sursa)

     Într-un fel fenomenul ăsta e unul normal, îl văd ca pe o întoarcere la rațiune și pragmatism. La modelele Dacia, chiar și cele mai dotate, lipsesc diverse opțiuni pe care eu le numesc mofturi. De ex. închiderea automată a oglinzilor, o opțiune care probabil ar costa undeva la câteva sute de euro, să zicem 100€, hai 50€ habar n-am, zic o estimare. Cât de des folosești chestia asta? Cât de leneș să fii ca dacă e musai să închizi oglinzile din varii motive, să n-o faci manual? Merită ăia 50€ pe bune pentru așa ceva? Și sunt multe opțiune de genul ăsta care ridică prețul nejustificat la multe mașini.

     Eu merg mai departe și zic "oglinzi laterale cu încălzire". Fordul avea chestia asta. Inițial mergea binișor, apoi, cu timpul n-a prea mai funcționat până când la final nu mai funcționa deloc. Și am realizat că pot trăi la fel de bine și fără chestia asta. Dar, da, am beneficiat de ea. Cam cât?  Enorm de puțin. În zilele de iarna nu făcea față. Tot manual trebuiau dezghețate oglinzile, în zilele cu ploaie măruntă usca picăturile într-adevăr (mare discofort ce să-ți povestesc, picăturile alea), când ploua tare, din nou nu făcea față. Per total, utilitatea acestei opțiuni este destul de redusă. Da, e drăguță, dar, ca marea majoritate a opționalelor, nu e un deal breaker. Și cred că oamenii, francezii și nu numai ei, încep să înțeleagă chestia asta. (nu știu cum stă Dusterul în Scoția, ar trebui să rupă, având în vedere prețul :D) 

În SUA, pentru majoritatea oamenilor, mașina e un must have. Societatea americană nu poate funcționa fără mașini. Mașinile sunt ca hainele. Ai nevoie de ele în primul rând pentru a funcționa normal. Ăsta e criteriul principal. Apoi vine nevoia de statement. Da, poate pe alocuri valorile s-au inversat, dar în ultimă instanța, ai nevoie să deplasezi pe distanțe lungi pentru a supravietui, până să poți folosi mașina ca declarație a statusului social. Despre asta este vorba și d'aia cred eu că Dacia are succes și va avea în continuare.

 

Îmi place de Ana

Îmi place de Ana

     Cum care Ana? Ana Andronache, eleva rebelă din Târgoviște, care dă pe goarnă toate abuzurile la care e martoră la școală. Fără să-i cunosc, îmi plac și părinții ei pentru ceea ce-au învățat-o fără să o oblige să meargă pe o cale sau alta. De fapt, dacă mă gândesc bine, îmi place faptul că Ana și părinții ei iubesc atât de mult libertatea și au curajul să se ia la trântă cu un sistem în mare parte defect. Toți suntem puțin ca Ana și am vrea ca partea aia din noi să iasă la suprafață, dar se lovește de dogme, de educație, de reguli și sisteme defecte. Fiți mai mult ca Ana!

De cand am inceput scoala m-au pus sa aleg intre a fi ca si ceilalti si a lupta cu nedreptatile si abuzurile pe care m-au invatat sa le vad. Mi-au explicat avantajele si dezavantajele ambelor variante si mi-au spus ca ma vor sustine indiferent de alegere. Eu am ales varianta dificila de a nu tolera abuzurile si a nu ma lasa intimidata. Mi-au explicat ce rol are profesorul, mi-au pus in mana Legea Invatamantului sa o citesc, m-au invatat sa recunosc abuzurile si mi-au explicat ce e scoala de fapt. Am scris impreuna cu ei reclamatiile impotriva abuzurilor de care m-am lovit si tot impreuna am citit raspunsurile primite. Astfel mi-am dezvoltat o gandire de adult si m-am maturizat fortata de imprejurari. (Ana, 14 ani)

De exemplu:

La fel ca si ai mei, eu cred ca vinovati nu sunt profesorii cu comportament abuziv, ci multele generatii de parinti care i-au tolerat, incurajat si sustinut.  Intr-a V-a un coleg a fost batut de profesorul de serviciu pentru ca manca pe hol in pauza in loc sa se pregateasca pentru ora urmatoare. El nu a spus acasa, dar tata a spus la sedinta. Raspunsul a fost ca "O fi facut el ceva". 
La aceeasi sedinta, bunica altui coleg a spus ca "O palma nu strica niciunui elev, il mai trezeste putin, ca si noi am primit si nu ne-a stricat".  (Ana, 14 ani)

Despre profa de matematică 

Profesoara mea de matematica are un comportament dominant si cat se poate de ipocrit.

Intr-a V-a avea obiceiul sa mute absolut toti elevii in banci cum avea chef la fiecare ora si nu dadea pauzele doar pentru a arata cine e seful. A avut grija de asemenea sa induca frica de dumneaei si de matematica in randul elevilor. S-au plans niste parinti, s-au revoltat cativa copii dar profesoara zicea ca nu poate tine ora decat asa si "fiecare profesor e suveran la ora lui".
Eu am refuzat sa ma mut fara o explicatie logica -pe care profesoara nu a putut sa mi-o dea. La rugamintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoara despre pauza si despre mutare dar degeaba. A depus o reclamatie dar, din nou, fara rezultat.

Pe langa faptul ca eram singura care nu se muta din banca, am inceput sa ies in pauza cand se suna, lucru care a facut-o pe profesoara sa se planga la directoare ca o "sfidez" si "dau exemplu negativ". Doamna director i-a zis ca pauza e reglementata prin lege si e obligata sa o dea si nu exista nicio regula care sa ma oblige sa ma mut din banca.

Avand 30 de ani la catedra si neputand admite ca i se opune cineva, obisnuita sa domine elevii, doamna profesoara a organizat un grup de parinti (multi parinti sustin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petitie cerand sa fiu mutata la alta scoala pentru ca "dau exemplu negativ colegilor".
A fost chemat tata la scoala unde acesti parinti i-au spus "sa fie si ea ca ai nostri sau sa plece" si "sa terminati cu idealismele astea ieftine". (Tata oricum nu era prea placut de parinti pentru ca nu e de acord cu fondul clasei,fondul scolii si cadourile pentru profesori, obiceiuri care considera ca ar trebui sa dispara.) Mi-e rusine sa va scriu in ce fel am fost denigrata de acei parinti in petitie. Eram, ca si acum, un elev bun care lua bursa de merit.
Doamna director a stabilit ca nu exista motive sa fiu mutata la alta scoala si le-a spus parintilor ca nu ar fi trebuit sa dea curs reclamatiei.

Relatiile cu colegii au fost si inca sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totusi, am o retinere mare in a acorda incredere oricui.

Din clasa a VI-a profesoara a renuntat la mutarile ridicole sub presiunea doamnei director si a reclamatiilor. Se pare ca poate sa-si tina orele si fara sa mute elevii ca pe niste pioni.
Pauzele tot nu le dadea ca era prea mult dintr-o data. A continuat sa sustina ca e lipsa de respect ca ies in pauza iar eu am continuat sa sustin ca e lipsa de respect din partea dumneaei ca nu da pauzele elevilor.

Intr-a VII-a deja se adunasera cam multe. Si-a mai facut un parinte curaj si a reclamat-o pentru ca i-a umilit si batjocorit copilul pentru ca a intarziat la ora, tata a mai reclamat niste abuzuri si de vreo trei luni ne da pauza si se comporta normal.
Sa vedem cat tine minunea, ca nu poate sa reziste prea mult fara a-si arata dispretul fata de elevi, e impotriva firii dumneaei.

Trebuie sa spun ca, in ciuda acestor intamplari, nu am fost persecutata de niciun profesor cu care am avut discutii in contradictoriu iar profesoara de matematica a fost in general corecta cu mine.

In final vreau sa le multumesc domnului Enache de la ziarul Adevarul si doamnei Gradinariu pentru sprijinul oferit si tuturor celor care m-au incurajat.
Un elev ca mine nu s-ar putea lupta cu un sistem intreg fara sustinere si protectie. In spatele meu sunt parintii mei care m-au invatat sa fiu obiectiva si corecta si sa nu-mi fie frica sa spun ceea ce gandesc. (Ana, 14 ani)

Despre proful de biologie

Vreau sa va spun ca nu exista materii urate sau grele sau elev prost ci doar profesori nepriceputi, incompetenti, care isi fac meseria in sila sau cu rautate sau care intentionat predau prost pentru a forta copiii sa mearga la pregatire.

Am avut timp de 2 ani un profesor de biologie foarte deosebit. Nu era prea agreat de ceilalti profesori pentru ca il iubeau mult copiii si-l dadeau exemplu, iar cum profesorii in general trebuie sa fie stiuti de frica el nu se incadra in peisaj. Prin comportamentul dumnealui ii punea intr-o lumina proasta pe ceilalti profesori.

Avea niste metode simple si foarte eficace de predare bazate pe respect reciproc si colaborare cu elevii. Nu cauta sa dezvolte o relatie de subordonare cu noi, cum fac ceilalti profesori.

In zilele in care aveam biologie uitam de supararile de la alte ore. Chiar daca aveam o ora reusita la alta materie era eclipsata de ora dumnealui. La ora de biologie nu se vorbea, nimeni nu chiulea si pana si "elevii-problema" ai clasei erau impecabili si stiau materia. Mi-e dor de dumnealui, de atmosfera pe care o putea crea si de modul in care se desfasurau orele. Materia era predata ca o poveste.

Cand a plecat din scoala mai aveam putin si plangeam toti. Nici dupa un an nu ne-am impacat cu ideea ca nu ne va mai fi profesor. La ultima ora de biologie i-am facut cadou un tablou pictat de mine (pe atunci pictam) si intentionez sa il vizitez dar pana acum nu am reusit sa-i aflu adresa.

Toti profesorii se vaita ca meseria lor este foarte dificila. E greu sa stapanesti 35 de copii, e greu sa te lupti cu educatia cu care vine fiecare de acasa si e greu sa-i faci sa priceapa materia. Dumnealui isi facea in asa fel meseria incat parea totul foarte simplu. Avea 70 de ani.  (Ana, 14 ani)

La consiliul profesoral

La intalnirea de trei ore de ieri de la scoala la care partial am participat si eu, doamna director impreuna cu alti profesori din consiliul scolii l-a pus pe tata la colt si i-a reprosat situatia in care eu am pus scoala. Mie mi s-a reprosat ca nu gandesc bine si ca postarile mele (nu abuzurile si ilegalitatile din scoala) distrug imaginea scolii la care au contribuit generatii intregi de profesori. Tata a trebuit din nou sa justifice educatia pe care mi-a dat-o. 
Una din supararile prezentate era ca se vor bucura scolile rivale de necazul care s-a abatut asupra scolii Coresi din cauza mea. I s-a spus tatei ca abia au reusit sa impiedice un miting al elevilor impotriva postarii mele legate de Targul de Craciun dar foarte multi copii au venit sa ma cunoasca si sa ma felicite.
Ca de obicei, mi s-a spus ca tot ceea ce scriu "e doar varianta mea", ca tot ceea ce scriu "nu e chiar asa" si ca ar trebui sa vad si partea buna a lucrurilor. Cand am scris si partea buna, despre domnul profesor de biologie, mi s-a reprosat ca asta-i pune intr-o lumina proasta pe toti ceilalti profesori din scoala.
Sa vad deci partea buna atunci cand doamna profesoara imi spune "fetita lui ma-ta" pentru ca am zis ca nu poate da testare dintr-o lectie nepredata, sa vad partea buna cand un coleg e batjocorit si pleaca plangand acasa, sa vad partea buna cand doamna de matematica spune elevilor la ora ca din cauza mea nu stiu ei matematica.

Din intalnirea de ieri ce concluzii avem ? 
 1) Sa nu mai scriu pe Facebook pentru ca se poate amenaja o gazeta de perete in scoala unde sa-mi scriu nemultumirile. 
2) Pentru orice probleme si sugestii ma pot adresa consiliului elevilor din scoala (consiliu fara nicio putere si in subordinea scolii). 
3) Mesajul transmis de postarile mele nu e potrivit.

Doamna director, n-ar fi mai bine sa scrieti dumneavoastra in locul meu ? Asa ar fi toata lumea multumita. S-a mai spus ieri sa nu uitam ca mai am scoala de facut pana termin gimnaziul plus liceul. Asta a fost spusa ca o constatare, ca sa nu uitam, desigur.
Azi ati venit in clasa si ati intrebat elevii daca au stiut ca dau atunci olimpiada de engleza. Doi copii au spus ca au stiut si doi plus eu ca nu.Nu v-ati lasat pana cand, prin intrebari indirecte si sugerarea raspunsului, nu ati obtinut de la ei un raspuns neutru adica nici ca au stiut si nici ca nu.

Draga Scoala, m-ai stresat ! De ce ? Tu trebuie sa dai exemple demne de urmat. Si dai ! Dar eu pe care sa-l aleg ? Pe cel dat de doamna de matematica sau pe cel dat de domnul de biologie ? Ca nu mi-ai spus.

Nu mai am incredere in tine, Scoala, pentru ca m-ai mintit de atatea ori si nu mi-ai fost o prietena buna. Nu mai am incredere in dumneavoastra, doamna director, si nici in intentiile dumneavoastra. (Ana, 14 ani)

Încă un model simplu de canapea DIY

Încă un model simplu de canapea DIY

Îmi plac proiectele simple și utile. Partea cu învelitoarea de piele a saltelei e genială. Eu aș fi pus totuși o saltea ceva mai mare și mai groasă, dar per ansamblu, iată cum poți face o canapea de piele.

În 2017 n-ai voie să te scuzi cu “eu îmi fac treaba și atât”

În 2017 n-ai voie să te scuzi cu “eu îmi fac treaba și atât”

     Am impresia că am mai scris pe tema asta, dar simt nevoia să o fac din nou. Tot degeaba! Am întâlnit oameni care spun așa: "băi, eu mi-am făcut treaba, merit să fiu plătit". Deși aparent corectă teza asta, eu nu cred că-n secolul XXI, atitudinea asta te va duce prea departe. Ba dimpotrivă, aș zice, e riscantă!

     Da, e ok să ne facem fiecare treaba bine, dar în momentul în care de ex. te angajezi la o firmă să tragi linii drepte pe hârtie, n-ai voie să nu te întrebi la ce naiba folosesc, cine are nevoie de liniile alea și de ce! Cu ce duc ele omenirea mai departe, ce nevoie satisfac și alte întrebări d'astea de bun simț. Chiar dacă tu ești un simplu "sclav pe plantație", n-ai voie să nu întrebi, să nu înțelegi the bigger picture. Exact cunoașterea asta ar trebui să fie unul din argumentele luării deciziei de a te angaja acolo sau nu, printre multe altele desigur. Judecata ar fi cam așa:

" Băi, ăștia au nevoie de cineva să tragă linii drepte pe hârtie, pe care le vând statului ca să facă el nimic cu ele. Bun, jobul e ok, bine plătit, dar eu îmi fac un credit pentru casă pe 20-30 de ani. Firma asta va mai vinde și atunci linii drepte statului? Ce face statul cu ele? La ce folosesc în final? 

     Eu cred că omul secolului XXI, fie el și simplu trăgător de linii drepte, trebuie să aibă o viziune pe termen mai lung, să aibă cât de cât un plan. Așa trebuie să gândească, să-și pună astfel de întrebări care se învață în manualul de economie din clasa 11-a. Deci nu e mare filosofie, nu sunt logaritmi sau integrale cu 2 necunoscute. Sunt întrebări de bun simț, pe care n-ai voie să nu ți le pui, zic eu.

     Bun, o să ziceți, dar sunt unii care n-au nici un plan. Corect, sunt oameni, tineri, care nu știu ce vor de la viața lor (o altă anomalie a sistemului de educație), dar cu atât mai mult, ar trebui să-și pună mai multe întrebări, în cazul ăsta: "Băi ce naiba să fac, mă risc 2-3-5 ani la distrușii ăștia și apoi plec în lume? E salariu atât de mare? Unde pot să plec peste 3-5 ani de la ășția? Ce spun la următorul înterviu, c-am contribuit la ce? Nu știu domne' e u mi-am făcut treaba de rotiță în sistem!

Repet, există atitudinea asta, dar nu cred că e una câștigătoare, nu e una care să te ducă mai departe, din nici un punct de vedere!

      Da, unii oameni cu școli, nu înțeleg schema asta simplă de mai jos!

foto

Ăsta e adevărul

Ăsta e adevărul

     De fapt sunt 2 întâmplări. Mergeam pe stradă prin București, Bd. Titulescu. Mă opresc la o trecere de pietoni și astept culoarea verde. Eram la umbra blocului din față. După-amiază. Genul ăla de vreme în care la umbră ți-e frig, la soare ești ok. Dar eu eram într-o mare umbră. Adia ușor vântul. Oprit la semafor, cum ziceam, simt căldură din spate, la ceafă, în zona capului. Un aer cald. Mă uit după vreo aerisire de metrou, un canal din care ies aburi! Nimic de genul ăsta în jur. Mă uit la soare, deși știam că e după blocul din fața mea, m-am gândit c-am nimerit cu capul la soare și corpul la umbră. Nu era nici asta. Eram complet în umbra blocului. Mă uit iar în spate și ridic privirea: soarele se reflecta într-o fereastră de la etajul 2 sau 3, (nu mi-am dat seama bine că mă orbea lumina) exact pe chelia mea. Și-n bucățica aia de lumină era cald. Băi, dar era distanță, undeva la vreo 20-30 m în linie dreaptă. Nu știu ce geam avea omul ăla, dar mi s-a părut foarte ciudat fenomenul. Practic eram "sub lupă" sau ceva similar.

     A 2-a întâmplare a apărut 50 m mai încolo. Mergeam pe un trotuar îngust, cu zăpadă, mașini parcate în stânga, case vechi în dreapta. Trec pe lângă un mic șantier aflat pe partea cealaltă a străzii, și-mi zic în gând: "Uite băi ai dreacu' ăștia ce cofraje jmechere au. Păi dacă aș avea și io plăci  d'astea, ar ieși  bordura dreaptă și la mine." Și cum mergeam eu cu gândurile astea, cu un ochi la zăpadă și unu la cofrajele ălora și la cât de drepți le ieșiseră stâlpii, mă strigă din mijlocul străzii, peste rândul de mașini parcate buză-n buză, un Dorel, îmbrăcat în echipament, verde, regulamentar, muncitor la micul șantier cu pricina, cel mai probabil.

"Boss, (exact așa a zis) n-ai să-mi dai și mie un leu? Vreau să-mi iau o bere și nu mi-ajung banii. Ăsta e adevărul!"

     îmi zise  omul de etnie, ridicând din umeri, cu brațele întinse lateral a sinceritate și căciula în vârful capului lasată-ntr-o parte, că era destul de cald la soare. Vă dați seama că-n fața unei asemenea sincerități dezarmante, n-am putut decât să zic: "Dacă nu mai am de un leu, îți dau 5, că d'ăia știu sigur că mai am!" N-a fost să fie, și am găsit și am dat 1 leu unui om!

Nu știu de ce, dar chestia asta m-a făcut să mă simt bine! Voi ce-ați făcut utile pentru omenire pe ziua de azi?

foto

 

Cum a fost la huțuli!

Cum a fost la huțuli!

spuneam că am fost în a 2-a mare acțiune din proiectul Lumină pentru România în Maramureș, în localitatea Poienile de sub Munte, locuită majoritar de huțuli, o populație de etnie slavă (nu neapărat ucraineană), dar care învață limba română la școală și dialectul slav acasă din mamă-n fiu. Acum am și un mic filmuleț despre cum a fost acolo. Enjoy!

De ce cred oamenii că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!

De ce cred oamenii că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!

     Știm cu toții că încă sunt oameni care cred că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Și noi nu-i înțelegem și credem că sunt pur și simplu bolnavi, cazuri patologice cel puțin. Și nu înțelegem ce e în capul lor. Iată o explicație:

     Creierul uman are un sistem de protecție. Când trece prin perioade sau întâmplări traumatizante, pur și simplu șterge acele "fișiere" cu amintirile respective pentru a se proteja. Viața în comunism a fost nașpa. Oribilă! Pe lângă îngrădirea libertăților de tot felul (de exprimare, de circulație etc) și trauma că ești tot timpul urmărit și filat mai era și penuria de bunuri de larg consum destinate satisfacerii nevoilor elementare. Cu alte cuvinte, oamenii mureau de foame sau făceau foamea. Cozile cu orele la pâine, pâinea pe cartelă, adică porții per membru de familie/zi, cozile la ulei, la zahăr, la carne, la orice aliment, bananele verzi care se coceau pe șifonier, salam de soia, etc. Femeile poate-și amintesc cozile la vată pentru că nu existau 6 tipuri de tampoane. Era doar vată, odată pe lună la farmacie. Și era coadă pentru că se termina. Trebuia să pleci de la servici ca să stai la coadă sau să lași pe cineva să-ți cumpere.

Era horror!

     Ei bine, creierul uman, a șters fișierele cu amintirile astea. Și le-a păstrat pe alea cu "mergeam de două ori în concediu: La mare și la munte". Dar din nou, a șters detaliile: mâncare proastă, ceasuri de la polonezi, ciocolată chinezească, pui crescuți la cort până erau buni de tăiat ca să faci un grătar etc. Sigur, nu toți au uitat și asta e bine. D'aia mai vedem oameni în vârstă în piața Victoriei. Cei care erau copii atunci (30+) deasemenea n-au uitat, pentru că ei percepeau altfel toate lucrurile astea și pentru că avem cu ce compara. Anii de după 90 au explodat pur și simplu din punct de vedere al consumului de bunuri elementare și banale, de la zahăr cubic la mașinuțele de tablă și guma turbo.

Cam asta e. Eu altă explicație n-am!

 

 

Proști, adormiți și aproape morți

Proști, adormiți și aproape morți

     Nu-mi place imnul României și cred că ar trebui schimbat cu altceva. Nici n-o să-l cânt în stradă că dup'aia urmează imediat Tatăl Nostru în genunchi, c-așa era la Revoluție!  Deci să-l schimbăm sau măcar să cântăm altceva. Nu știu cu ce, dar cu ceva mai incisiv, mai săltăreț, mai antrenant, ceva pe care să poți să te încâlzești,  sa poți să sari, că tot ne place să ieșim în stradă iarna! Ceva care să nu sune așa mult a Miorița. Da, mi se pare că imnul sună a resemnare, complacere într-o stare de lâncezeală.

     În primul rând "Deșteaptă-te" ! De ce nu, "Trezește-te". Ok, da, înțeleg, arhaisme și vrăjeli, dar nu ne obligă nimeni să păstrăm asta. Deșteptarea duce cu gândul la prostire. Am fost prost, dar m-am deșteptat. Ceea ce în esența n-ar fi tocmai rău, doar că vedeți, e… fals. Am crezut noi că ne-am mai deșteptat odată, dar n-a fost să fie. Nu ne-a purtat noroc imnul, ce-ar fi să-l schimbăm poate merge așa!

     "Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte"

Nu poți s-o ții într-una cu chestia asta pentru că de fapt confirmi că nu faci asta niciodată. Mesajul ăsta ar putea fi unul de moment și atât. Și nu, nu cred că momentul ăla e acum! De fapt, nici nu e un moment, nici măcar la scară istorică.

     De câte ori cântăm imnul confirmăm că suntem pe moarte, dormim în izmene și acum e momentul să ne trezim să bem apă, după care ne băgăm înapoi la tras bășini sub plapumă.

"În care te adânciră barbarii de tirani". 

     Care tirani fraților? Cine ne-a adormit pe noi în ultimul secol? comuniștii, nu? Care comuniști? Ai lor sau ai noștri? cine a distrus cultul politicii? Fanarioții! Știți cine a fost mai rău decât fanarioții? Fanarioții noștri, ăia care veneau de la noi! Deci teza dușmanului exterior (teroriștii ăia de la revoluție) e falsă, fraților. Adevăratul dușman e în noi, printre noi!

"Acum ori niciodată"

     Asta mi se pare cea mai mare tâmpenie. Nu, nu îndeamnă la nimic, nu e cu nimic antrenantă. Știți ce spun cuvinetele astea? ACUM, să facem acum sau deloc. Sună a șantaj. Nimic planificat, nimic pregătit, nici un back-up plan, nimic. ACUM sau murim! Și de cele mai multe ori e niciodată. Pentru că nu suntem în stare să facem o tabula rasa, pentru că nu avem un plan niciodată, pentru că nu suntem organizați. Nu e nici deal, nici vale, nici munte, nici câmpie E o treime d'aia, o treime d'aia și o treime câmpie. E o sinusoidă ce se repetă obsesiv: când cu unul, când cu dracu, când cu liru trandafiru. Ei, în situația asta noi nu suntem decât ca omul beat care speră ca megând pe trei cărări va ajunge acasă. Noi nu suntem: "Bă, bag pana, mă pun pe banca asta, dorm puțin și apoi mă duc acasă" Nu, noi suntem: "Cine mă? eu nu sunt beat. N-am nimic. Vrei să-ți arăt câte flotări fac?" după care cădem în nas.

"La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani"

Cred că Andrei Mureșan (sau cine a scris versurile, mă rog) tocmai testa ceva tare când a scris versul ăsta. Lăsând la o parte că la vremea scrierii versurilor nu exista România, harta zonei de atunci arăta cam așa:

 

Deci, ce puteai fuma în anii ăia, încât să scrii că oricare din cele 3 imperii care te călăreau, se vor închina la noua soartă pe care ti-ai croit-o tu, om beat fiind din tată-n fiu de când a ars Burebista viile și pâna azi?!

O sa ziceți, bine mă, e nașpa imnul? Ce punem în loc? Habar n-am fraților! Ziceți și voi, ceva cu românii, uniți, plini de mândrie, cu Decebalus, cu Mihăiță bătăiosul chestii d'astea! Plus cineva care să-l cânte și să arate și bine. Uitați-vă la Scoția, e imna mea preferată! 🙂 și apoi la Marcel Pavel  cu deșteptarea lui și plângeți!

 

 

 

De ce am fost la protest?

De ce am fost la protest?

     Am fost la protest pentru că simt că ăștia trei Dragnea, Iordache, Grindeanu mă iau de prost. Pe mine personal și pe o bună parte dintre cetățenii care și ei au ieșit la plimbare. Cam așa:

     Apoi am fost la protest pentru că treaba asta pare foarte plauzibilă. Și pe strada mea nu e nici curent electric, nici asfalt, nici apă/canal, iar mizeria aia de PNDL  nu ne-ar fi ajutat nici dacă am fi avut primar PSD în Măgurele. Mergând pe logica mai mulți bani furați de PSD înseamnă mai puțini bani pentru investiții în infrastructurile din primăriile mici (și mari) din țară, iarăși nu mă ajută. Fix pe mine, pe persoană fizică. 

     Ce vreau să spun e faptul că lucrurile astea nu sunt așa departe de fiecare dintre noi. Dragnea nu e undeva departe pe un norișor alb și DNA-ul aruncă aiurea cu fulgere în politicienii penali. Nu, e vorba de lucruri care ne (mă) afectează cât se poate de direct. E luptă la baionetă. Unu la unu!

     Toate declarațiile lui Dragnea, Iordache și toată ciuma roșie, trebuie citite în următoarea notă: Ei luptă pe viață și pe moarte să scape de pușcărie. Se miră lumea că mint! Păi normal că mint, e cea mai “ușoară” chestie pe care o pot face. Puneți-vă în situația că vă paște pușcăria cumva, nu-i așa că minciuna ar fi cea mai ușoară chestie dacă ați știi că vă poate ajuta? Ghiță a ales calea grea. Să fugă! Probabil de tot! Revenind! Ăștia ar zice orice să scape de pușcărie, și mai mult, vor face orice să scape. Nu-i interesează nimic în afară de binele lor personal. N-au nici o limită, nici un scop, în afară de ăsta: Liber la furăciuni, pe principiul de ce să vină Europa să ne fură, lasă că furăm noi! Dragnea e un infractor, iar declarațiile lui trebuie privite ca atare. N-avem de ce să ne mirăm. Trecem la nivelul următor. Cum tratezi un infractor care are frâiele puterii?

     Vor trece grațierea prin parlament și vor modifica codul penal prin OUG, fix așa cum le va conveni lor. Noi vom ieși probabil și mai mulți în stradă și tensiunea asta va trebui să se spargă la un moment dat. Cel mai probabil Grindeanu va fi sacrificat! Dar e un preț prea mic pentru “sistemul” PSD-ist.

     Să nu uităm și de Ilici! Ion Iliescu e în spatele spatelui acestor mișculații. Nici el nu vrea la pușcărie. Iliescu la pușcărie, Dragnea la pușcărie și un guvern nou din eventualii psd-iști curati ar echivala cu jumătate din evenimentele din ’90! Ca importanță! PSD-ul votat covârșitor în decembrie 2016 rămâne la guvernare ca semn al respectării regulilor democrației, dar curățirea lui, fie ea și firavă și tardivă, ar fi o recunoaștere a mizeriei adunate din 90 și până acum și nou potențial început.

Toate astea privite mai de sus, ar pune România într-o poziție și mai puternică pe harta europei ca unul dintre vârfurile de lance ale democrației și statului de drept înfipte fix în coasta lui Putin. Ar mai echilibra puțin  forțele și ar mai da o șansă, o gura de aer,  curentului pro-european puternic atacat din interior și din exterior. Ar putea fi chestia care face diferența. Sau una din ele.

Deci miza e mare, luptele sunt strânse, tensiunea e-n creștere.

 

Big, big news! Hidrogen transformat în metal

Big, big news! Hidrogen transformat în metal

De ce e asta o așa mare descoperire? Posibile aplicații: curentul electric ar trece prin cabluri făcute din metalul ăsta fără sa se disipe. Este metastabil și poate revoluționa navele spațiale. Naiba știe la ce va putea fi folosit. Asta e problema cu descoperirile astea. Unii se gândesc la ceva, iar când pică în mâna muritorilor de rând, nici nu știi la ce să te aștepți.

Despre reciclare, rușine, bani

Despre reciclare, rușine, bani

     Colegul Vali mi-a prezentat-o pe Prepper Princess. Îmi place de ea, o femeie puternică, știe ce vrea. Dacă era în altă epocă probabil ar fi fost ceva războinică destul de hot care dobora ursu dându-i cu toporu-n cap sau ceva de genul ăsta. Iat-o aici cum vorbește despre reciclare. Prin drumurile ei pe care le face oricum adună diverse chestii care se pot recicla la centrele de reciclat chestii care se pot recicla. Intr-o săptămâna a facut din asta 20$, altă dată 41$, adică undeva la +200 lei pe 2 saptamani doar din reciclare.

     Într-o vară am strâns și eu doze de bere, suc, sticle. După 3 luni de pus deoparte propriile deșeuri reciclabile, am dus la Cora un sac d'ăla mare cum au unii homeleși pe cărucior. Am luat fantastica sumă de 9 lei, alta data 10 lei, 11 lei Asta după luni de zile de colectat. Aș zice eu că e o diferență.

Chiar suntem în 1990

Chiar suntem în 1990

     Dragnea a pus poze pe facebook cu momentul în care a dat mâna cu Donald Trump. Nu pot sa nu-mi amintesc de ceva rudă îndepărtată care era super încântat după al Doi-lea Război Mondial că a "dat mâna cu al Franței". Trecuse omul prin oraș și mulțimea extaziată îl tot salută și el saluta pe câți putea și el să atingă.

      Ei așa mi se pare și mie ca e poza asta a lui Dragnea pusă pe facebook. Imaginea spune totul. "Am dat mâna cu al americanilor." În mintea lui și a celor ca el, e dovada supremă că e prieten cu ăl mai mare. Mai nasol e ca astea 3-4 poze cu Dragnea și Trump au costat, zice lumea, cam la 1 mil $. Plimbărica asta a lui a costat 1 mil. $. Nu intru în retorica "ce puteam face cu 1 mil $." Să zicem că în lumea din mintea lui Dragnea, așa se fac relațiile. Ok, costă. Să zicem că și-a cumpărat o relație, a auzit ăla de un mustăcios din Europa de Est. Chiar sunt curios cât și cum o să conteze asta.

Cum și cât  de bine cheltuit a fost milionul ăsta de dolari. Pariez că praful se alege de "investiția" asta. Zero.Nu cred că poți să cumperi relații, cunoștințe, favoruri, nici chiar de la Trump. Nici cu 1 mil de $, nici cu 2, nici cu 3. Mizele sunt mult mai mari și chiar și la nivelul ăla e vorba de chimie. Ăștia doi sunt gen alfa. N-are ce chimie să existe între ei cum nici între Trump cu Putin nu va fi.

Și mai interesant e că pozele astea cu Dragnea și Trump vin pe fundalul declarațiilor ambasadorului SUA în România.

"Statele Unite o sustin ferm pe Laura Codruta Kovesi, procuror-sef al DNA si toate institutiile de lupta impotriva coruptiei din Romania".

foto

Legat de șpăgi, eu nu înțeleg ceva

Legat de șpăgi, eu nu înțeleg ceva

     Ori concediile sunt over rated ori șpăgile sunt jenante!     

     Care va să zică Ghiță i-a plătit lu' Coldea un concediu la Sayshelle. Și poate și altele habar n-am. Dar teza asta cu concediile primite șpagă îmi dă cu virgulă. Adică ăștia riscă pușcăria, pierderea funcției, a venitului, rușinea publică, despărțirea de familie, pentru 1-2 săptămâni de concediu undeva în lumea asta? În condițiile în care majoritatea care au primit șpăgi-concedii și-ar fi putut permite concediul ăla din ceea ce făceau oricum, dacă-și doreau cu adevărat.

    La fel cum e ideea că bătălia pentru postul de prim ministru e mare pentru că un prim ministru are putere! OK are putere. Dar în capul ăstora, asta se traduce așa: are putere să fure mult pentru el și ai lui. Băi frate, cât să furi mă? Gândiți-vă la unu ca Dragnea. Ce mai vrea mă nene ăsta? Nu are de toate, e putred de bogat! Pentru ce mai vrea puterea de prim-ministru? Bun, vrea să scape de pârnaie, dar scapă și din funcția asta la Camera Deputaților, la naiba, scăpa și dacă era un amărât de deputat. Îl salva partidu' la vot! Așa că revin cu întrebarea: Ce-l motivează?

     De ce să nu te duci în căsuța ta de pe marginea lacului să pescuiești și să stai la șemineu tot restul vietii!?

     Eu chiar nu înțeleg. Pentru că atenție, jegurile știu că vor duce țara de râpă, n-am nici un dubiu. Majoritatea nici nu se mai obosesc să mintă cu atâta patos că vor binele țării și al poporului. Doar Dragnea mai face asta. Deci care ar fi motivația să duci de râpă o țară-ntreagă, s-o lași fără autostrăzi, fără infrastructură, fără mediu de afaceri sănătos, fără justiție independentă, practic să distrugi un stat și-o nație?  Pentru ce? Mai multă avere, mai multe furăciuni? Pe bune? Orgoliul, mândria, jocul, ce?! Astea da, pot fi o motivație. Setea de răzbunare pentru  condamnarea primită? Poate și asta. Ziceți și voi, ce vrea Dragnea și alții ca el, de la noi? De ce nu le-ajunge? Ce mai vor de fapt?

foto

 

 

Din orice necaz înveți câte ceva

Din orice necaz înveți câte ceva

     S-a întâmplat chestia asta cu spartul geamului de la șemineu. Un lemn prea lung, sau poate pus aiurea, puțină neatenție și un geam încins, vechi și trecut prin multe șocuri au fost ingredientele tagediei.

     Bun, oricum vroiam să-l schimb la un moment dat pentru că îl zgâriasem eu mai demult nu mai era așă lucios ca la început. Dar poate nu era acum momentul! Ei bine, acum e musai. Și am început să caut soluții de unde pot lua alt geam termorezistent.  I-am gasit ușor pe specialiști. Unii din Sibiu și alții din Sfântu Gheorghe. Dar eu vroiam repede, azi, mâine dacă se poate. Cum mă, să nu fie nimeni în Bucureștiul ăsta mare care face așa ceva? Și dă și suna pe la diverse sticlării și ateliere de profil. Mă trimiteau de la unii la alții. "Sunați la glass expert că ei fac așa ceva, noi nu facem; Sunați la X că sigur fac așa ceva, noi nu."

     Între telefoanele asta dau peste o voce de inginer, tipul mai învârstă care pare că știe tot cu ce se mănâncă așa ceva. Și mă ia cu mici detalii tehnice despre cum se face sticla zicându-mi în același timp că ei nu fac așa ceva. Îl simt puțin dispus la pălăvrăgeală.

– Dar în tot Bucureștiul ăsta nu e nimeni care să facă așa ceva, să pună la copt la X grade un geam normal?

– Nu e în toată România. Eu vă pot da sticlă securizată, dar dacă o atinge flacăra se sparge. Cea termorezistentă e cu totul altceva, se bagă la cuptor e  mai complicat. Flacăra are undeva la 800C, o sticlă normală rezistă la 300C

– Am vorbit cu cineva la Sibiu, dar durează…

– Da, că ăia vând șeminee multe. Dar și ei importă sticla. În toată Europa sunt 2 fabrici de sticlă termorezistentă. Una în Franța și alta în Germania. (uitându-mă la mărcile de focare de șeminee, se confrimă. Majoritatea sunt fie franțuzești – mai ușoare-, fie nemțești – mai grele-. Locul 3 e ocupat de italieni).

Am vorbit și cu cei din Sfântu Gheorghe. Păreau și ei ok. Dar în cele din urmă m-am întors la experții din Sibiu, pefoc.ro. Am comandat un geam nou, undeva între 300-350 lei dimensiunea pe care o am eu. Dacă vă interesează calculați aici prețul exact pe dimensiunea de care aveți nevoie. Se vinde la mm. Dacă eram burghez adevărat luam d'aia cu autocurățare, dublă la preț. Dar nu sunt!

 

Știrile mele 10 ianuarie 2017

Știrile mele 10 ianuarie 2017

Meryl Streep gets political

Social media duce la depresie

Pregătiri de iarnă

Cât de mare e piața de blogging

Miza directorilor de școli. (vând orice la suprapreț)

Șefii RATB demiși (aparent, ilegal)

În România nu există stat. Statul român nu există.

La Bâlea e prea frig astfe încât turiștii din hotelul de gheață ar putea fi mutați în cabană

 

E frumos cu șemineu

E frumos cu șemineu

​     …mai ales de sărbători. Faci un foc, stai în fotoliu te uiți la el, bei un vin fiert și asculți cum trosnesc lemnele. Noaptea dacă te trezești să bei apă, pe pereții casei se plimbă jucăușe umbrele lăsate de flăcăruile din șemineu și peste tot e o lumină caldă portocalie. Căldura degajată de șemineu, e una specială, diferită și mai plăcută decât cea de la calorifer sau panouri radiante sau orice altceva.

     Bun, ca să te bucuri de toate astea trebuie să prestezi totuși câte ceva. Treburile murdare sunt cam 3 la număr:

1 – O treabă murdară e să cureți coșul în fiecare an. Eu am un coș de inox și nu prea se adună mizerie. E și destul de mare în diametru! De câte ori l-am curățat n-a ieșit mare lucru. 

2 – O altă treabă murdară e să scoți cenușa și să o arunci undeva (pe câmp nu e o problemă, dar undeva în oraș, pubela s-ar umple repede dacă ai face foc zilnic și "ce fac eu acum cu atâta cenușă?" poate fi o problemă.

3 – însă cea mai murdară treabă e când trebuie să speli de fum geamul focarului. (nu vorbesc de șemineele deschise, alea sunt la castele, sunt pentru bogați). Dar dacă ai un șemineu ca toți săracii, trebuie să speli geamul focarului cam după fiecare foc pentru că se afumă și nu mai vezi bine cum dansează flăcările pe acolo. Pentru operațiunea asta există soluții speciale, de genul celor pentru grăsimile de pe aragaz (unele sunt ok, altele nu) dar există și cele dedicate de la raionul de grătare sau grădină, speciale pentru spălat chestiile afumate. Prețul lor e puțin peste soluțiile normale, dar merită toți banii. Face minuni!

     Eu folosesc un burete de sârmă, din ăla ieftin la 1 leu sau ceva de genul ăsta. Îl folosesc de mai multe ori. Cam 2 bureți pe sezon. Ar merge și fără el, dar ar trebui să aștept să-și facă efectul soluția. Ceea ce eu nu fac pentru că n-am răbdare. Culmea e că geamul meu s-a zgâriat nu de la un burete de sârmă, ci de la unul normal de vase a cărui parte mai aspră a zgăriat geamul la un moment dat. Nu știu ce-a avut în el, glaspapir sau ceva… Atât geamul cât și chederele se pot schimba. Chederele chiar le-am schimbat o singură dată în cei 7 ani de când am șemineul. Geamul probabil urmează, însă nu e prioritar acum!

 

 

 

De ce am ales brad artificial

De ce am ales brad artificial

     Știu, nici mie nu-mi vine să cred că am făcut asta, dar am făcut-o încă de anul trecut și mă simt foarte bine! Toată copilăria am avut brad natural. Miros, ace, nebunie. (într-un an am nimerit un brad, nu molid, și ăla nu mirosea deloc… pfff dezamăgire, dar arăta superb).

     Bun, deci am ales de vreo 2 ani brad artifcial, 1,80m o frumusețe. Are ace și d'alea rotunde de molid și d'alea de brad turtite, ba chiar are și ace lungi de pin. Și ceea ce n-o să aveți voi în bradul vostru natural, sunt conurile. Da, bradul meu artificial are conuri, care pot sta în jos sau în sus. 🙂 Beat that! 🙂 Ok hai să trecem așa cu listă:

Avantaje brad artificial:

 – Îl ai acolo. În casă. Nu trebuie să alergi după el în fiecare an, să cauți, să-l alegi, etc. Știi exact unde l-ai pus.

– E la fel de superb în fiecare an.La fel de des, cu multe rămurele de nu se vede prin ele. Are forma aia de brad, triunghiular așa cum ne-au învățat desenele animate.

– nu trebuie să cioplești "cotorul" sau să tai vârful dacă e prea înalt.

– nu trebuie să mături acele care inevitabil cad din ziua în care-l pui.

– nu te înțeapă la împodobire/montare

Dezavantaje brad artificial

– nu miroase a brad în casă

– e fake. (e un simbol, aș zice eu)

– spatiu de depozitare. (în apartamentele comuniste poate fi o problemă)

– investiție inițială (mai) mare.

Avantaje brad natural

– miroase a brad în casă

– preț anual mai mic

– nu e nevoie de spațiu de depozitare în casă

Dezavantaje brad natural

– trebuie să alergi după el în fiecare an.

– set-up ul e mai complicat.(cioplit, tăiat vărf etc)

– face mizerie (cad acele din prima zi)

– Se usucă destul de repede

– Ce faci cu el "după"? în găleata de gunoi nu intră, pe toboganu de gunoi nu are loc. E un efort în plus!

     Bun și acum marea dilemă: care dintre cele doua variante e mai ecologică, mai prietenoasă cu mediul?

     Artificial –  procesul de fabricație este clar unul poluant. Fier și plastic. În contra partidă, întrebarea ar fi de câți brazi ar fi nevoie ca să "spele" poluarea asta? Era pe undeva o cifră care exprima cantitatea de CO2 pe care o absoarbe un brad pe durata vieții lui. Nu mai caut cifrele astea, dar eu cred că-și scoate pârleala. Adică producția unui brad artificial emană atâta "poluare" cât poate absorbi unul natural în toată viață lui. Dar cu un brad artificial nu salvezi doar unul natural, ci vreo 3-4-5. Depinde câți ani îl ții, cât de bine îl păstrezi, cât de bine se menține el.

     Natural –  Lemnul în general este o resursă regenerabilă.dacă e gândită în perspectivă. Deci teoretic,  existența pepinierelor n-ar trebui să fie o problemă. Bradul ăla e plantat pentru asta. E un business. Nu se intervine în procesul împaduririi sau despăduririi.  Dar nu poți să nu te întrebi cum ar fi dacă pepinierele astea ar fi lăsate să se dezvolte ca păduri naturale.

Cei în ghiveci sunt un mit! Marea lor majoritate nu supraviețuiesc! Am avut vreo 3. Toți au murit mai devreme sau mai tâziu. Chiar și cei aclimatizați, luati din pepinieră. Poate o să mai încerc. Vom vedea!

En fin!

Cam așa arată o pepinieră de brazi de Crăciun.

Acum sau înainte de 89 se fura mai mult în România?

Acum sau înainte de 89 se fura mai mult în România?

     Știm cu toții cum începând cu sfârșitul anilor '70 comunismul în România a început să pută la nivel de cetățean. Sigur, el a puțit de la bun început, începând cu colectivizarea forțată, dar de atunci, chiar și celor mai creduli și naivi, a început să le pută.

     Și pentru că o duceau din ce în ce mai prost, fiecare muncitor din fiecare fabrică la sfârșitul programului, nu pleca cu mâna goală. Vorba unui vecin "Dacă n-aveai ce să iei, bagai mâna în punga cu piulițe și umpleai buzunarele, ca să nu pleci cu mâna goală." Pe scurt, se fura orice, de oriunde, de către aproape toată lumea. Motivele poate că erau atunci altele, dar azi e exact același lucru.

Se fură și azi ca și înainte

     Se fură și azi peste tot, de peste tot, de toate. (ați auzit de ăia care fură HUILĂ DIN TREN?) Sau întrebați oameni care lucrează în retail de exemplu, șefi de magazine de retail. Practic nu cred că există brand de produse de retail sau marfă depozitată undeva, din care să nu se fure! Mai știți perioada Altex și creditul cu buletinul? Câte plasme și frigidere s-au furat? Nu ced că știe nimeni câte exact. Nici acum nu e altfel: Cora, Carrefour, Auchan, Cola, Pepsi, Takko, Zarra, Debenhams, Lidl, Mega Image, Leroy Merlin, Bricostore, Dedeman, etc. practic orice înseamnă depozit, gestiune, stocuri.. TOTUL e o vacă de muls pentru micii găinari. Am câțiva prieteni care activează în zona asta de retail și problema lor acolo nu e să stopeze fenomenul produselor furate. Nu, nicidecum, asta e o utopie! Problema e să ai procentul cât mai mic la final de an! Dacă ieși lipsă cu 10% la final de an, ești boier, campion și posibil premiat, în funcție de politica brandului. Se fac topuri: Fiecare brand are un top al lui cu magazinele cel mai puțin furate la nivel de țară. Cu toate astea, se vinde în prostie! Se vinde enorm de mult.

Cine fură?

     Cine poate. Leneșii, puturoșii, cei care au acces, oamenii din interior, în combinație cu paznicii, cu firmele de pază, cu șefii firmelor de pază, cu șefuleții de peste tot. "Șefu, facem și noi o combinație, țaca-paca?" Se fură cu tirul, cu camionul, cu tona, cu sutele, cu miile, cu paleții. ȘI TOATĂ LUMEA ȘTIE! De la cel mai mic, la cel mai mare șef! Bagă pe pierderi, încearcă să diminueze fenomenul, însă merg mai departe cu investițiile, cu magazine noi, rețele în toată țara și așa mai departe. De ce? Pentru că se poate, pentru că e loc de creștere chiar și în condițiile astea.

Vă dați seama cât pește are balta asta România? Dacă ăștia braconează pe toate părțile, de la micii găinari la marii politicienii vieții care joacă milioanele de euro pe degete la cafenea, din pix, din vorbe, din discuții FĂCÂND NIMIC!?

Soluția?

E un cumul de strategii pe termen

scurt (poliția și justiția să fie curățate din interior și apoi să-și facă treaba)

mediu (oferă-le hoților alternative. Dă-le de ex. ălora din Vulcani de lucru la drumuri și nu vor mai fura huilă pentru a supraviețui. Dă-i hoțului ceva de făcut, oferă-i alternative, că altfel îi vin idei proaste)

lung (educație. Dacă faci ce trebuie în cel puțin 8-10 ani poți avea rezultate de pe urma unei strategii în educație. Practic, filtrul se face în cei 4 ani de liceu. Sigur și acasă și în anii anteriori, dar aici discuția e mai lungă)

      Cu imaginea asta descrisă mai sus, în minte, mergeți la vot pe 11 decembrie. Chiar dacă presupune un drum până acasă unde aveți adresa din buletin. Merită toți banii!

Exercițiu de evacuare în caz de cutremur

Exercițiu de evacuare în caz de cutremur

     Nu știu cum e în restul școlilor, nu știu dacă e ceva la nivel național sau local, dar m-am bucurat să-l aud pe fi-meo cel mare cum mi-a povestit ce s-a întâmplat în timpul exercițiului de reacție în caz de cutremur. Nu judec dacă e bine sau nu ce au făcut, bănuiesc eu că au făcut după cum le-au spus niște specialiști.

     Ideea e că eu nu-mi aduc aminte să fi făcut vreodată așa ceva la școală. Nici în clasele primare, nici mai târziu.Nu-mi amintesc! Prin clasa a-2-a, când am prins cutremurul din '90, eram acasă singur, făceam teme la fel ca multi alți zeci, poate sute de mii de copii. Și n-am știut ce se întâmplă, m-am speriat puțin și am deschis ușa să ies afară, pe scări, la bloc. L-am văzut pe vecinu' care descuia ușa calm să între în casă, așa că m-am calmat și am intrat înapoi. 

     Nu îmi zisese nimeni ce trebuie să fac, sau cum "arată" un cutremur, ce se întâmplă, etc. Mă bucur să aud că ăștia micii învață și fac astfel de exerciții.

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

Cum recunoști o echipă bună de muncitori?

     Pentru că în afară de vreo vulpe care se duce la furat găini, iepuri și alte animale mici, nu prea e multă activitate pe strada mea, mă uit cum evoluează șantierul vecinului care-și face casă. Am doi vecini care-și fac casă. Azi despre unul dintre ei.

     A început, evident cu elan cu o echipă de muncitori. Ăștia munceau câtă vreme era el pe lângă ei. Adică dimineața când îi aducea și seara când venea să-i ia. În rest, o ardeau pe telefoanele mobile, la prânz mai "luau" un strugure din via de peste drum și cam atât. Slabă activitate. În fine cu chiu cu vai au ajuns la etapa turnării plăcii (plafonului) pentru a urca cu etajul.

     Azi au frecat-o, mâine la fel, într-o seară s-au îmbătat și urlau aiurea și tot așa câteva săptămâni. Afară cald și bine până când omu s-a săturat de puturoșenia lor, le-a dat liber și i-a adus pe alții. Ăștia vin cu mașina lor, o dubiță, în fiecare zi la ora 7.30. În 4 zile au dat jos mizeria făcută de ăia la etaj, au refăcut structura metalică (acum statea drept), refăcut cofrajele și aseară au turnat placa. În nici o săptămână.

Idee e că ăia puturoșii acum rabdă de foame  și în curând de frig, pentru că nu mai au de lucru și va trebui să găsească soluții, în timp ce ăștia probabil că termină ce au de făcut în etapa la roșu și se vor muta pe lucrări la interioare. Și probabil vor duce cadouri copiilor lor de Crăciun.

Ce vreau să zic este că poate n-ar strica să puneți niște întrebări mai mult sau mai puțin direct înainte de a alege o echipă. De pildă:

Câți sunteți?

O echipă bine sudată, în orice domeniu, e formată din 2 până la 5 oameni. Maxim 6. Nu mergi pe munte în grup mai mare de 6. Apar discuții când nu sunt lideri dinainte stabiliți. Echipa care mi-a ridicat casa la roșu era formată din 4+1 ocazional. Fiecare era responsabil câte o săptămână cu gătitul pentru toți. Unu era șef (nu patron, doar șef de echipă), știa să citească planurile și coordona treburile în ordinea știută, funcție de context.

De când lucrați?

O echipă stabilă, care se coordonează bine, în aproape orice domeniu, are nevoie de cel puțin un an. Dacă oamenii tăi lucrează de-o vară împreună uită de ei sau dă-le o șansă, dar riști. Vara nu-i ca iarna. Echipa trebuie să treacă testul perioadelor mai puțin plăcute în industria construcțiilor. Și anume iarna.

În echipa mea era un nucleu de 3 oameni care lucrau de câtiva ani buni împreună. (la același patron)

Ce fel de/câte lucrări ați avut?

Nimeni nu vrea să facă experimente pe banii lui. Dacă ai mai făcut chestia asta (o casă) de cel puțin 3-4 ori, merge. Dacă nu, mai ai de învățat mult. Dacă ai planuri și se uită la ele cu fundu-n sus sau nu știu care-i susul și care-i josul, iar nu e semn bun.

Și în fine, dacă ai ocazia să vezi un șantier pe unde au mai lucrat, te uiți să vezi cât sunt de ordonați, dacă au grijă de scule, dacă le curăță, cum depozitează materialele, dacă se gospodăresc etc.

           Nu te uita neapărat la prețul cerut pe manoperă. S-ar putea să ieși mai ieftin cu unii scumpi. Despre celălalt vecin, care a ridicat casa singur, vă spun data viitoare.

pe casă_02

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

Pistolul de vopsit Stern e chiar ok

     Am avut timp ieri să testez noul pistol de vopsit Stern. Înainte de el am folosit ceva mai ieftin, de genul ăsta, care a fost ok la început, dar a cedat mult prea repede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce n-a fost ok la ăla ieftin?

– Incă de la început, de nou, arunca stropi mari de vopsea la fiecare pornire. La fel și pe final, când se golea recipientul de vopsea.

– Pentru unele lucrări, recipientul era prea mic și era nevoie de reumpleri mult prea dese care-ți mănâncă timp.

– Picura pe la duză. Rămâneau mereu stropi și picături de vopsea pe duză. N-ar fi fost o problemă, dacă nu s-ar fi prelins pe restul pistolului.

– Recicipentul, fiind dintr-un plastic moale, subțire, s-a deformat de la a 2-a, a 3-a utilizare.

– Înfiletarea recipientului a devenit astfel mai greoaie. Tot din cauza calității plasticului.

– Uneori, pur și simplu nu stropea. Mergea, dar nu stropea.(banuiesc un aer fals pe undeva)

– Într-un final a decedat pe câmpul de lucru, după niște zeci de mp vopsiți de-a lungul scurtei lui vieți. (era ceva din China de slabă calitate)

Pistol pentru vopsit_Stern_01

Pistol pentru vopsit_Stern_02

Pistol pentru vopsit_Stern_03

 

Ce e ok la noul Stern?

     În primul rând, tind să cred, fără să mă pricep, că detaliul tehnic prin care recipientul de vopsit e un corp diferit de "aspirator", contează și face diferența.

– Duza și reglaje sunt pe alt principiu, și cel puțin până acum, par să fie mult mai ok.

– Fără stropi mari aruncați aiurea.

– Fără picurări pe la duză

– Stropește mai uniform, ceea ce-l face puțin mai eficient.

– Plasticul recipientului e de o calitate mult mai bună.

– Se lucrează mai curat, n-a fost nevoie să folosesc diluant ca să mă șterg pe mâini. Ceea ce e foarte bine.

– E mai silențios, dar și mai puternic în același timp.

– Recipientul e mai mare, are autonomie mai mare.

 

 

Cum “printezi” o poză pe lemn

Cum “printezi” o poză pe lemn

O chestie foarte interesantă, cumva intuitivă, dar dacă-ți pui mintea cu ea, poți face ceva drăguț. E ieftin, e accesibil, la îndemâna oricui și de mare efect.

Dovada că te poți înțelege mai bine cu animalul decât cu omul

Dovada că te poți înțelege mai bine cu animalul decât cu omul

     Am găsit clipul de mai jos în care un om, proprietar de cal de rasă de tracțiune, face dovada aptitudinilor animalului într-un mare fel. De fapt așa cum e normal să te întelegi cu un animal, din comenzi vocale. EXCLUSIV. Și să nu începeți cu "vaaai săracul animal",  "ce stăpân idiot". Calul asta știe să facă și asta îi place. Aici e doar o probă, nu e ca și cum ar face asta non stop, zi de zi. E bine hrănit și bine dresat.

Comenzile sunt în limba vorbită de huțulii din Maramureș. (o limbă slavă veche, o ruso-ucraineană veche)

Am luat prima pastilă pe anul ăsta

Am luat prima pastilă pe anul ăsta

     Zilele trecute mă cam durea capul, probabil de la stat în vântul din Alaska Vârteju și m-aș fi putut lipsi ușor de la a lua o pastilă pentru asta, doar că ăia micii vroiau în parcul Tineretului. Nu în alt parc, are ăla mare o dambla cu parcul Tineretului, nu-i place în Bragadiru, nu-i place în Moghioroș care e mai aproape. Nu el vrea fix în parcul Tineretului și puțin printr-un mall dacă se poate.

    Bun, am zis, lăsați-mă să dorm puțin și mergem. Ce să dormi, n-ai cum să dormi că urlă hunii. M-am lăsat pagubaș că mai rău mă durea capul încercând să adorm printre țipete. Hai în oraș. Norocul meu e că Doamna ține la sănătatea mea și mi-a zis:"Ia mă o pastilă ca să te poti juca cu ăstia micii în parc." Bine, hai fie. For the kids. Și luai un paracetamol sinus. Mă… să știi că mai trecu durerea așa. De bine ce ajunserăm în parcul vieții, puștanii dormeau buștean pe bancheta din spate. Ăl mare se trezi când opri mașina, dar gâză ăl mic era în lumea viselor. Luat în brațe, cărat pe la 2 locuri de joacă. A dormit buștean în aerul ăla rece și destul de curat. După ce s-a plictisit frate-so de cățărat pe chestii, s-a trezit și gâza. Bine că te treziși tată la fix să mergi singur pe jos până la mașină. Nu de alta, dar dacă-l mai țineam puțin, cred că adormeam și eu lângă el. Așa e ăla micu, are un somn molipsitor de zici că ți-l dă cu mână.

    Revenind! Am luat prima pastilă pe anul ăsta. Posibil să mai iau, dar nu cred. Cum fac? Nu știu.Pur și simplu n-am nevoie: mănânc usturoi crud destul de des în perioada asta cam la 2-3 zile juma de căpățână, miere multă, mai o țuică curată de la vecinu în week-end, mere aproape zilnic, dar nu știu cât e de la astea, cât e genetic și cât e noroc.

    Apropo de mere. De 2 săptămâni golesc rafturile de mere verzi. Bagă hunii ășția mici la mere-n ei ceva de speriat. Ăl mare are o medie de 3-4 mere pe zi. Fără glumă! Ăla mic, mai puțin, dar și el zilnic 1-2-3 mere. Plus multă miere. Li s-a pus pata pe miere.

    Ce mai vroiam să mai zic e faptul că #bigpharma dă faliment cu d'ăștia ca mine sau devine #smallpharma.

 

 

Am dat o tură prin Măgurele

Am dat o tură prin Măgurele

      Duminică după-amiază am plecat tot familionul să ne plimbăm cu bicicletele prin Măgurele. Și am mers prin locuri prin care nu mai trecusem niciodată, locuri relativ aproape de centrul orașului, dar cumva, mai "în spate", unde nu se vede de la traseul coloanei oficiale. Și am mers pe toate străzile și străduțele posibile în special în zona din "spatele" străzii Mărășești.

     Am văzut zeci, de case pe dumuri neasfaltate, unele fără gaze, câteva fără curent, dar marea majoritate fără drum și canalizare. Și nu vorbesc despre case bătrânești, uitate la margine de sat, ci de case mari, noi, scumpe, îngrijite înăuntru, dar cu infrastructură zob. Ăsta e rezultatul a zeci de ani de urbanism făcut cu creier de găină, de nepăsare, de sistem defect bazat pe șpăgi, de sistem care a înfrânat dezvoltarea unui oraș ce putea fi unul dintre cele mai faine din Ilfov. Și asta e doar o parte din Măgurele, o parte aflată la 5 minute de centrul orașului. Nu mai vorbim de satele anexate din jur. Acolo e jale mare și va fi mult timp de acum încolo dacă nu se schimbă abordarea.

     Mă uitam la cartierele astea și nu pot să nu mă întreb. BĂI FRATE, CÂT DE GREU E MĂ, SĂ SAPI UN ȘANȚ PRIN CARE SĂ PUI APĂ/CANAL ȘI SĂ ASFLATEZI UN DRUM. CÂÂÂT DE GREU? ÎN SECOLUL 21? DE CÂȚI ANI E NEVOIE?

      Și mai ales, de ce să mai stai pe gânduri dacă sau când să faci chestia asta? După al II-lea război mondial, primul lucru pe care l-au făcut nemții după ce și-au scuturat molozul din păr, a fost infrastructura: apă, canal, drumuri. Romanii, acum 2000 de ani, făceau același lucru pe unde ajungeau (printre altele), dar noi, ceva mai "deștepți" după 2000 de ani de evoluție a civilizației umane, știm mai bine și stabilim "priorități", stăm cu mocirla la picioare în orașul cu cel mai puternic laser din lume. Mi se pare ireal!

(Maps e mult rămas în urmă, cam prin 2012-2013, străzile alea paralele sunt acum pline de case, una lângă alta, dar ele au rămas la stadiul de "drum între tarlale")

 

Măgurele

 

Știrile mele 2 nov. 2016

Știrile mele 2 nov. 2016

Încă o comună de succes, dacă nu furi

Cam așa cu liderii de sindicat și grevele înainte de alegeri

Pomenile electorale PSD-iste însumeaza 9 mld lei, cam 1% din PIB

Franța: Prima șosea solară de mare viteză

O soluție pentru desalinizarea apei din oceane

Drujbele electrice cu baterie. Care e cea mai bună

Viitorul hranei noastre, depinde de micii fermieri

 

România vinde +1 000 000 de animale aproape vii

România vinde +1 000 000 de animale aproape vii

     Eram la un moment dat  la o pensiune pe lângă Voineasa. Lângă pensiune era o curte mare, un spatiu liber care într-o seară s-a umplut de oi. Venise un cioban și băgase acolo câteva sute de oi. Lângă pensiune un tir (de transportat animale) cu număr de Grecia. În vreo două ore în seara aia oamenii implicați au cântărit și încărcat tirul cu oi. Ciobanul a rămas cu turma înjumătățită și un MARE teanc de bani.

     Tirul a plecat mai departe. O tranzacție interesantă tocmai se întâmplase acolo, sub ochii noștri, fără acte, fără controale veterniare, fără nimic. TAX FREE! De atunci (peste 7 ani în urmă) și până acum nu m-am mai intersectat cu domeniul ăsta al exportului de animale, până azi dimineață când aflu de la RFI cum exportă România, și nu numai, animalele vii. Iată câteva detalii:

– Din cele peste 2 mil de animale vii exportate de Europa în Orient, peste 1 milion pleacă din România

– Fermierii români ar prefera să le crească aici și să exporte carne congelată pentru a avea o valoare adăugată și a păstra mai mulți bani aici, dar au nevoie de sprijin de la stat.

– animalele ajunse pe vapor stau fără apă.

– nu există veterinar pe vapor

– au existat vapoare care au ajuns cu toate (sute, mii) animalele moarte

– zeci de tone de excremente sunt deversate în mare

– animalele care mai mor sunt aruncate peste bord și ajung uneori pe plajele turistice, din Iordania de exemplu.

– musulmanilor nu le prea pasă de modul de sacrificare și regulile internaționale. Practic animalele sunt chinuite înainte de sacrificare.

Discuția integrală mai jos:

Mă scuzați, dar prea mulți educatori/educatoare nu-și știu meseria

Mă scuzați, dar prea mulți educatori/educatoare nu-și știu meseria

     Citeam comentariile la articolul ăsta și n-am putut să nu constat aceeași abordare de văicăreală, care da, până la un punct, pe anumite teme, e justificată. Da, e nasol în grădinițe din sute de motive, că nu sunt bani de salarii, de toate chestiile necesare, da, sunt prea mulți copii în grupe și nu te poți ocupa de ei, este nevoie de peronal auxiliar care să ajute educatoarele, părinții sunt cretini, mulți nu știu nici ei să scrie etc. Într-adevăr sunt sute de astfel de probleme. Dar faci ce poți cu ce ai. Importantă e abordarea unei situații și asta e cel mai dureros. În loc să văd că oamenii încearcă să se ajute, să vină cu soluții concrete, ei aruncă doar cu noroi, pentru că e mult mai ușor.

Dincolo de problemele, repet, REALE, eu văd la multe comentarii de acolo o lipsă  gravă de imaginație, de creație, de atitudine pro rezolvarea problemei.

Fiecare copil poate alege o temă pentru un proiect, care va avea în centrul atenției, în funcție de vârsta și interesul acestuia, unul dintre următoarele concepte: sărăcie, siguranță rutieră, biodiversitate, fuziunea culturilor, energie durabilă. Pentru realizarea proiectului, copilul va avea la dispoziție șase luni pentru investigare, culegere și analiză de materiale și pentru pregătirea unei prezentări în fața unei audiențe formată din colegi, părinți, profesori sau alte persoane. 

 

Cea mai tare chestie la faza asta este "copilul poate alege". Asta e un lucru pe care noi ca nație l-am cam uitat. Și trebuie să-l reînvățăm. Dar cu cine? Cu educatorii ăștia?

educatori

Biodiversitate

     Și încep doamnele să se plângă că ce proiect să facă eele cu ăia micii la biodiversitate, că sunt prea mici. La fi-meu la gradiniță, la țară, la Vârteju, i-a pus să pună o sămânță de (orice plantă) într-un borcănel cu pământ să o ude până când crește ceva de acolo. Atât de simplu. Semințele din mărul pe care-l mănâncă la prânz se scot și se pun în pământ și se udă. Da, nu e mare lucru, dar nici ei nu sunt prea mari. Încet, încet, puțin câte puțin…

Energie durabilă

Se ia una din sutele de jucarii stricate și se caută o elilce sau se face una din ceva, ORICE, se pune într-un "băț" astfel încât să se învârtă. I se explică la nivelul lui ce se întâmplă și cam gata proiectul. Sigur poate dura mai mult sau mai puțin în funcție de cât de elaborat vrei să fie și de vârsta copilului. Dar, na e greu! Știu, la tăți ni-i greu.

     Nu mai continui cu restul, că eu nu mă pricep, nu sunt cadru didactic calificat și trecut prin X cursuri de specializare. Așa ca neștiutor, cred că orice părinte mai destupat puțin, poate găsi soluții la temele propuse. Iar chestia cu prezentarea în fața unei audiențe mi se pare de maximă importanță.

Dar na… mai bine blamăm pe facebook ministerul că e rupt de realitate și scoatem în față restul problemelor din sistem, pentru că așa e logic!

Free Miorița_Poienile de sub Munte

 

Watson Beat de la IBM

Watson Beat de la IBM

     Printre multe chestii mai mult sau mai puțin utile pe care le prestează sistemul de Inteligență Artificială de la IBM,  dl. Watson, se poate număra acum și acela de… să-i zicem muză, sau poate mai corect, coautor de șlagăre (nu există cuvânt mai comunist ca ăsta :)) ). Ce face mai exact?

 … the algorithms collected music cultural trends and over the last five years, including Nobel Prize speeches, Billboard song lyrics, movie synopses and more. Another Watson bot, the Tone Analyzer, examined two million lines of social media content to grasp the emotions around all that data.

It then studied recent musical trends, examining the pitch, time, key signatures and note sequences in songs. Combining that with the emotional and cultural analysis, it was able to create brand new musical scores based on moods like joyful or devastated, or an atmosphere like spooky or cheerful. 

Via

     Mare lucru nu înțelegem noi, muritorii de rând, din asta, cum de altfel, nici în clipul ăsta "explicativ" nu se spune. Ce e important însă e faptul că melodia asta la care a "lucrat" și Watson Ibm,  nu e rea deloc. Bravo IBM, nice PR move!

Makita rules

Makita rules

     Când am fost să montăm panouri fotovoltaice, majoritatea sculelor folosite au fost Makita. Am avut mai multe bormașini cu acumulatori marca Makita și chiar și un flex pe acumulatori marca Makita. Da, uneori era nevoie să tăiem chestii de fier sau bările de aluminiu din sistemul de prindere al panourilor. Toate sculele astea era nevoie sa fie pe acumulatori pentru că acolo nu aveam unde să le încărcăm, cel puțin nu până când montam 1-2 sisteme.

     Pentru că nimeni nu vroia să se murdărească, ba că sunt prea creț și-mi intră mizeria-n păr, ba că  nu ajung, sau eu fac altceva, mi-a revenit frumoasa sarcină de multe ori, de a găurii tavanele oamenilor. Și huțulii își fac poduri, nu jucării din scănduri groase de 2,5 cm. Nu! Huțulii își pun bârne de 10X10 în pod pe post de scândură, adică una lângă alta. Pentru că au și pentru că pot și pentru că izolație că iarnă e lungă.

     Eh… să dai gaură de 10 cm printr-un lemn vechi de ani buni (era o casă de lemn acolo acoperită cu șindrilă veche de 35 de ani. Șindrila de pe acoperiș avea 35 de ani, adică ăla care se schimbă destul de des, normal la câțiva ani 3-4-5. Nu știu casa câți ani avea, dar sigur mult, mai multi.) nu e o treaba ușoară. Asta dacă nu ai o Makită bună și o freză pe măsură. Vreau să vă spun că o freză ca asta de 13 lei a dat câteva zeci de găuri și a fost mult mai rapidă decât un burghiu de lemn. Așa ceva e mană cerească la casa omului care vrea să dea găuri în lemn.

     În trusa mea Makita, am avut o bormașina și 4 acumulatori (parcă 4 erau). În condițiile în care am dat gauri d'astea nasoale și am însurubat zeci/sute de negrese, acumulatorii ăia au fost prea buni. Mi-au fost suficienți până spre sfârșitul acțiunii, când au trebuit reîncărcați. Bormașina e foarte ușoară și faptul că are 2 trepte de viteze te ajută: Cu treapta 2, turație mai mare, dai gauri, cu cealaltă înșurubezi. Plus alte câteva reglaje ale turației pe care le faci din jurul mandrinei ca la orice bormașină.

     O altă chestie mișto la ele este becul. Cum de multe ori lucram prin poduri întunecate, atunci când apeși "trăgaciul" se aprinde un led mic care-ți luminează vârful bormașinii să vezi ce naiba faci acolo, să nu-ți prinzi degetele în negrese. 🙂 Da, aveam noi frontale, dar becul ăla lumina exact unde aveam nevoie.

Concluzia e una singură: când mă fac mare o să-mi cumpăr o Makită

Free Miorita_Poienile de sub Munte_15

Free Miorita_Poienile de sub Munte_31

Agricultura e treaba aia care te ajută să mori de foame

Agricultura e treaba aia care te ajută să mori de foame

     Am făcut un mic experiment agricol. La îceputul anului am cultivat 2500 mp de lucernă. Un sfert de hectar pentru comparație cu unitatea de măsură din agricultură. Asta a presupus arat, discuit, semănat, apoi cosit și balotat. Cu excepția semănatului pe care l-am făcut manual toate operațiunile au fost făcute de utilaje și plătite ca atare. Undeva groso modo pe la 6-700 lei în total până azi. Să zicem 600 lei.

     Când Leningradul era asediat, oamenii au avut problema mâncării. După ce au mâncat toți câinii, toate pisicile și sobolanii din oraș, oamenii tot mureau de foame. Situația era atât de gravă încât s-a ajuns la cazuri de canibalism, în sensul că muribunzii care mai mergeau, când picau, erau în cele din urmă mâncați de ceilalți care supraviețuiau astfel. Acolo nu mai erau oameni. Erau niște animale bipede care nu mai puteau gândi, ci doar actionau din instinct.

    În agricultură e ca la Leningrad

     La o altă scară, evident, cam așa se întâmplă și cu traiul din agricultură. Și nu doar la noi, ci peste tot, vezi și SUA. Dar să rămânem la noi. După un an, a venit vremea să tragem foloasele, adică să vindem, să vedem cu ce ne alegem. Am 29 de baloți. Am fost în târg în Bragadiru să văd care e prețul. Era un singur fermier cu o remorcă ce vindea  baloti de lucernă, încă verzi. Mă uit pe hârtia scrisă cu pixul: 20 lei/buc. Bun, mi-am zis. Ăsta e prețul.

     Dau anunt pe facebook, pe grupul Fermierul român. Pun preț 20 lei/buc. Mai mult sau mai puțin elegant, oamenii mi-au sărit în cap cumva, cum că la Sălaj se vinde cu 4- lei balotul, că-n Vrancea e 6 lei, că cer de 2,5 ori mai mult decât prețul pieței, în fine, diverse prețuri de prin diverse părți ale țării, nici unul nefiind mai mare de 10 lei. Zic, ok, dacă asta e piața, scădem și noi. Cobor prețul la 10 lei în anunț și mă aliez cu vecinu care pune și el la bătaie 130 de baloți. Avem în total 150 de baloți.

     Mă contactează vreo 2-3 care vor să ia cam 50-60 de baloți fiecare cu 8 lei. Le dau nr. de telefon adresă tot. Vine și un al 4-lea. Unul îmi zice că-i ia pe toți dacă mai las ceva la preț. Dar ăla care a sărit pe muribund a fost unu care mi-a zis că-mi dă 5 lei pe balot și vine și-i ia pe toți.

Cerere și ofertă că d'aia am murit noi la revoluție

    Bun, acum principiul cerere/ofertă e aproape sfânt și sunt de acord cu el. Doar că lucrurile nu sunt așa de simple și majoritatea oamenilor de acolo nu au capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu, de ex. ce fac la anu? deși mai toți sunt mai mult sau mai puțin implicați în agricultură, care are ciclii destul de lungi, ei tot nu pot gândi pe termen lung, nu caută să construiască relații durabile, să se ajute unii pe alții. Nu, mulți vor să muște-n carne vie, să treacă de iarnă și la anu' mai văd ei ce fac. Mentalitatea este una de muncitor necalificat, aflat la limita infracțiunii, care caută munci zilnice cât e vremea caldă, iar toamna face o găinărie care-i asigură căldura pe timp de iarnă la pârnaie. Și-n primăvară mai vede el ce face!

În cele din urmă am arvunit vreo 20 de baloti cu 8 lei, cuiva din Giurgiu care e a zis că prețul e ok. Încă îi aștept pe ceilalți să-i ia si pe restul.

Tentant ar fi fost să-i păstrez mai pentru la iarnă când dau din colț în colț că n-au ce să dea la animale și atunci să ofer un preț de 25 lei/balot. Altfel s-ar fi pus problema, dar nu vreau să mă complic deocamdată.

     O să spuneți că banii mari se fac pe suprafețe mari. Poate, dar eu tind să cred că randamentul afacerii nu e cu mult schimbat  de volum. La volum mare ai costuri, mai mari evident, ai producție mai mare, preț unitar mai mic, dar încasări totale, evident mai mari. Cred că ieși tanda pe manda sau îți mai rămâne de-o ciungă. Dacă mai furi puțin, mai lucrezi abuziv niște terenuri de care nu întreabă nimeni, mai iei niște subventii de motorină de la stat, mai cumperi niște motorină furată la juma de preț și alte practici d'astea mioritice. Așa zic eu că supraviețuiec fermierii din România, ăia mai măricei așa.

Dar vorba lu' bunicu': "You klnow nothing Jon Snow. #winteriscoming"

Lucernă

 

 

De ce n-am donat pentru Cumințenia Vieții

De ce n-am donat pentru Cumințenia Vieții

     Pe scurt, pentru că n-am simțit așa. N-am simțit că dacă fac asta sunt mai român, sunt mai patriot, sunt mai iubitor de artă, de Brâncuși de olteni, de oltence, de cobiliță sau de orice altceva mai mult decât dacă n-aș face-o.

     Mai pe larg. Cred ca valoarea unei  opere de artă, asta în speță, rezidă în simbolistica din spatele ei, și nu în materializarea ei fizică sau mai ales locul unde există această materializare. La istoria artei, am învățat că (țin minte și acum că definiția era în partea de jos a paginii) arta este… (bla, bla, bla nu-mi amintesc primul rând,) să-i zicem o chestie care exprimă frumosul și transmite un mesaj. Astea două condiții le-am reținut: ca să fie artă trebuie să exprime frumosul și să transmită un mesaj. Mi se pare destul de cinstit, de larg, de cuprinzător, dar și decent.

     În cazul nostru, frumosul e dat de formă, da? E o statuetă, nu? Forma ei exprima frumosul, e plăcut ochiului. Mesajul din spatele ei… ei bine aici stă toată jmecheria operei lui Brâncuși, în filosofia din spatele operei. Și aici e loc de aberat cât cuprinde. Nu insist pe asta.

     Ce vroiam să spun? Nu mă interesează unde stă statueta. Eu știu ca e făcută de Brâncuși, de un român, de un oltean, pe care o întreagă lume l-a recunoscut drept un mare artist, da.. Stim toate astea, nu mai avem nevoie de nici o validare a valorii nici a lui Brâncuși nici a operelor sale. Unde stau ele fizic este o problemă pur administrativă. Dacă vreți e cam la fel de important unde stau și manuscrisele poeților, ale compozitorilor etc. N-am auzit să se facă prea mare tam-tam despre locul unde stau manuscrisele, notițele lui Verdi, Beethoven sau Puccini. Evident că și ele au o valoare în sine, ca și hârtii vechi scrise de mâna autorului, dar adevărata valoare se vede pe scenă, cu orchestră. Acolo, opera de artă e sunetul obtinut. La Brâncuși, opera e "văzul", forma și mesajul transmis de ea. Nu piatra originală în sine.

      Repetir: opera lui Brâncuși are valoare prin simbolistică, nu prin calitatea, dificultatea și perfecțiunea execuției (cum e David al lui Michelangelo de exemplu. Da, era și acolo o filosofie, omul în centrul universului, era Renașterea, deși ei nu știau asta, divinitatea nu mai ocupa locul central, ci era înlocuită de om, de știință etc, la fel ca-n Antichitate.), ci ,valoarea, e mai mult filosofică, decât palpabilă. Coloana Infinitului, Pasărea Măiastră sunt opere ușor făcubile în plan material de către oricine aproape. Dar mesajul… mesajul transmis de autor, filosofia din jurul lor, acolo e toată jmecheria. Și pe asta nu ne-o poate lua nimeni nici cum și poate sta oriunde, nu e de vânzare, nu se tranzacționează pe piață.

 

foto

 

Vineri 30 septembrie sunt la Webstock

Vineri 30 septembrie sunt la Webstock

     Dacă n-ați aflat deja, mai aveți timp să vă pregătiți pentru cea de-a 9-a  ediție a Webstock, cel mai mare eveniment de social media din România. Vineri, 30 septembrie începând cu ora 9:00 voi fi prin zonă și putem discuta vrute și nevrute.

     Temele de anul acesta vor fi: My Story și The Present is Visual, iar la cele 6 (uau!) conferințe care se vor desfășura paralel puteți alege între: 

Pro Blogging  – vorbitori Vali Petcu, Radu Dumitru, Luiza Daneliuc (moderator Andrei Cismaru) – va fi distractiv.

How to Vlog – vorbitori Matei Dima, Bianca Adam, Costin Cocioabă, Laura Mușuroaea, Geanina Staicu Avram (moderator Florin Grozea)

New Social Media – vorbitori Robert Katai, Adrian Niculescu, Andrei Canda (moderator Cristian Florea)

New Ideas for Marketers  – vorbitori Alex. Negrea, Alina Cinciulescu, Oana Năstase, Mirabela Dinu, Vica Schipor, Adina Militaru (moderator Cristian China-Birta)

Lessons of Innovation  – vorbitori Florin Boldescu, Bogdan Axinia, Irina Alexandru, Iulian Pădurariu, Victor Bălașa (moderator Cristian Manafu)

Online Communication – vorbitori Lucian Mândruță, Vlad Petreanu, Dana Rogoz, Adrian Hădean, George Buhnici (moderator Andreea Retea) interesant de urmărit și aici

     Începând cu ora 19:00 va avea loc Gala Webstock Awards în cadrul căreia se vor decerna premiile tradiționale pentru proiectele înscrise, dar vom afla și cine este personalitatea online a anului.

Webstock este un eveniment organizat de Evensys si Vodafone, in parteneriat cu Bitdefender, HP, Coca-Cola, McDonald’s, Raiffeisen Bank, LG, Staropramen si Siviero Maria.

 

Webstock_2016

De ce am ceva cu psd-iștii

De ce am ceva cu psd-iștii

     Șii nu mă refer la politicienii PSD, ăia sunt niște hoți care folosesc o rețetă, numită PSD pentru hoțiile lor, n-au nici o treabă cu politica, doctrina, soluțiile etc. Scopul lor e să fure pentru ei.Punct. Dar mă refer la oamenii aparent normali care susțin mizeria psd-istă și o votează aproape necondiționat, pentru că în restul timpului unii dintre ei sunt chiar ok, au o oarecare logică și educație. Ei, când vine vorba de politică, ceva li se scurtciuitează în creier și din oamenii normali care păreau, devin monumente lipsite de logică și cursivitate a discursului și dialogului, astfel încât pur și simplu nu mai poti conversa cu ei. De exemplu:

 – PSD-ul e plin de hoți.

– Da' și PNL-ul cum e?

– Vorbeam de PSD, ajungem și la PNL.

– Păi vezi că și PNL-ul sunt hoți.

(deci în logica lor prima afirmație se anulează pentru că și ăilalți sunt hoți, deci e ok. next!)

sau

– Stânga visează cai verzi pe pereți. Socialismul n-a funcționat nicăieri.

– Dar dreapta la ce visează?

Și tot așa.

     Aproape că am făcut teste statistice pe tema asta și invariabil toți psd-iștii au aceeași retorică. Ei nu sunt în stare să apere, să răspundă coerent,  să vină cu contra argumente în continuarea discuției, nu pot să păstreze aceeși temă, subiect al dialogului. Credeți-mă și încercați și voi, dacă veți găsi cumva printre cunoscuți psd-iști convinși,  majoritaea discuțiilor despre politică așa se desfășoară, cu salturi aiurea de la o temă la alta FĂRĂ măcar să încerci să o continui pe cea dinainte. Nu zic să o epuizezi cât de cât, dar să o continui. Nu, ei sar la alte teme universale și complicate când tu nici măcar n-ai formulat răspunsul la întrebare. Google n-ar ține pasul cu ei. Nu poți să-i combați cu rezultate din Google pentru că nu te ții cu căutările de viteza cu care schimbă ei temele. Nici măcar nu-i interesează răspunsul tău. Aruncă teme la nesfărșit, sar de la un subiect la altul înainte să apuci să spui ceva.

Pur și simplu nu se poate discuta normal cu ei. Totul e numai gargară și salturi de la o temă la alta, cu unicul scop de a "câștiga" mica discuție lipsită de sens și de a se auzi vorbind. 

– Dragnea e un mincinos nerușinat.

– Păi și Băsescu a fost cel mai mare mincinos.

Antenele au spălat multe creiere fraților și mai trist e că oamenii nici măcar nu-și dau seama.

 

foto

Când prima zi de școală n-o să mai fie o mizerie…

Când prima zi de școală n-o să mai fie o mizerie…

… atunci vom ști că avem șanse să ne facem bine. În toate școlile din România prima zi de școală debutează în felul următor:

1- se adună toți elevii în curte. Învățatoarele stau aliniate să-i adune pe cei mici în prima lor zi ever de școală. Trece juma' de oră degeaba pentru că n-au știut, n-au microfoane, n-au scaune sau alte prostii gata aranjate, n-a venit Dorel cu sticla de apă fața de masă și așa mai departe.

2- În fața mulțimii adunate mai mult sau mai puțin forțat, (că n-ai cum să știi unde ai clasa I în prima zi pentru că e secret) stau aliniați așa: Directorul școlii,  directorul adjunct, cel puțin un popă, primarul/viceprimarul și cineva de la poliție sau armată sau ceva similar.[instituție în care românii au mare încredere]

3- Fiecare are ceva de spus mulțimii adunate. Adică minim 5 discursuri inutile pe care nu le ascultă nimeni cu adevărat. Dacă fiecare ar dura 5 minute ar fi 20 de minute, ceea ce oricum e enorm de mult pentru ăia mici. Ce văd ei? Nimic, în afară de funduri de adulți plictisiți "forțați" să asculte baliverne. Vă dați seama cum se simt copiii ăia mici? 

4- În realitate, toate mizeriile astea, durează cam 2 ore: pentru că nu încep la timp, pentru că imnul României, pentru că Daniel preafericitul transmite și el de bine printr-o scrisoare pe care o citesc toți popii din toată țara (vă dați seama ce audiență face moșu'?), pentru că slujbă inutilă lălăită, pentru că se strigă numele fiecărui copil și în general pentru că dezorganizare totală, lipsă de pregătire, pentru că vor ca toate să fie făcute atunci. 0 prevenție(să poți vedea și să știi unde sunt clasele cu o săptămână înainte), 0 interes pentru copil, 0 acțiuni îndreptate spre binele copilului. Ține-l 2 ore în picioare până i se face foame, sete, caca, pișu ca să iubească școala din prima lui zi!

5- La școală la fi-meo fiecare elev a intrat în școală (însoțit evident de cel puțin un părinte) printr-un "tunel" de flori pe care le țineau "sus, sus" alți copii de clasa 2-a poate, nu prea mari, oricum. N-am înțeles de ce era nevoie ca săracii copii să stea cu florile alea în sus până-i dureau mâinile? Părinții normali la cap n-au apreciat chinul ăsta, copiii aflați prima dată la școală numai la flori nu se gândeau după 2 ore de stat printre picioare de adulți, deci ceva complet inutil. "Sus, sus, copii! sus florile!" le spunea învățătoarea când le oboseau mânile și lăsau buchetele ușor în jos. O mizerie rămasă în mentalul colectiv de pe vremea paradelor de 23 august. Vă spun, n-o să ne vindecăm prea curând de chestia asta comunistoidă. Încă se transmite mai departe!

    Dascălii în marea lor majoritate sunt plini de idei comuniste sau neo-comunistoide (psd-iste), cultul personalității e exagerat de viu în mentalul lor și continuă să-l transmită mai departe. Și asta e prezentă peste tot, la orice nivel. Ați văzut povestea cu asfaltarea șoselei București Măgurele pentru vizita lui Hollande? Ăștia suntem!

     Niște oi bete care-și mișcă fundul doar când le mușcă cânele de fund. Pentru că asta învățăm la școală: "Sus florile", "vine dom' primar!", "vine domn' director!", "vine televiziunea", "vine preotul, fă curat prin casă", "Ce-o să zică lumea?!" și așa mai departe.

 

Știrile mele 9 septembrie 2016

Știrile mele 9 septembrie 2016

România cel mai mare exportator de grâu din UE

Turcia a deblocat importul de carne de vită din România

Obama semnează pentru interzicerea particulelor de plastic.

Cum arată o medalie de la Rio

Despre medicamente

Tolo e prost

Dosar penal pentru furt calificat de porumb. (tb sa știi ce să furi, de la care, când, nu e așa simplu)

Cartelele pre-pay vor fi vândute doar cu date de identificare

 

Iphone 7

Iphone 7

S-a lansat Iphone 7:

– n-are mufă Jack, dar are un adaptor, because f**k logic, ori împingem piața înainte, ori ne câcâim cu adaptoare?

– Drăguț faptul că mufa aia a lui nu are cătare. Sus, jos, cum vrei. Nu există invers, n-ai cum să greșești. Odată am stricat un USB din cauza asta. Nu le pun toți la fel.

– Butonul de home, nu mai e un buton fizic, dar are un "haptic effect", zbârnâie când îl atingi. O prostie.

– rezistă la apă, dar nu prea mult, adică poate să te plouă, dar nu poți să sari cu el în mare. Deci împinsul oamenilor în piscină mai are de așteptat până să fie cool din nou.

– căștile wireless de 159$ sunt foarte drăguțe, la fel ca și cele de la Samsung, dar toate au problema: Cum naiba fac să nu le pierd?

– La fel ca Note 7 face poze mai bune la întuneric. Deci asta era o problemă.

– 32 GB memorie e puțin.

– Bateria rămâne o problemă.

Aplice din lemn

Aplice din lemn

     Așa cum spuneam, am încercat tehnica tradițională japoneză de conservare și colorare a lemnului prin ardere superficială. Pretextul a fost testul unor aplici pentru becuri. Am luat o bucată de lemn ordinară, am tăiat-o în cea mai ușoară formă de tăiat, (nu asta mă interesa).Găurile au fost ca să testez un efect, care n-a prea fost de mare efect! :). Am ars, am șlefuit, am testat pe post de aplică. E cu "NUP", adică "nu prea". Data viitoare voi încerca alt model pe principiul ăsta. DAR metoda asta japoneză e ok. Se face ușor și e de efect. Ce trebuie știut dacă vreți s-o încercați este faptul că lemnul trebuie să fie cât mai brut (nerindeluit, neșlefuit) Pe suprafețe de lemn finisat, efectul e mult mai superficial.

Ardere lemn_tehnică japoneză_2

Ardere lemn_tehnică japoneză_1

Ardere lemn_tehnică japoneză_4

Ardere lemn_tehnică japoneză_5

Ardere lemn_tehnică japoneză

 

     După etapa asta se șlefuiește și rămâne frumos fibra lemnului în nuanțe mai închise sau mai deschise. Nu mai am pozele finale. A fost un proiect de test, însă tehnica e ok. O voi folosi pentru alte destinații!

 

Ardere lemn_tehnică japoneză_6

 

 

Face lift pentru scânduri ordinare

Face lift pentru scânduri ordinare

      Astăzi învățăm o variantă tradițională japoneză de conservare a lemnului prin… ardere și pentru a-i da o față specială. Lucru destul de util pentru că din lemne ieftine puțin prelucrate, prin metoda asta, poți obține niște lemne cu aspect deosebit folosite în special în proiecte în care lemnul este expus privirilor. Ca obiect decorativ. 

     Cu o flacără se arde superficial lemnul. Părțile mai dure ale lemnului se vor înnegri mai greu sau deloc, iar cele mai moi se vor face negre. După această ardere superficială, se curăță și se dă cu ulei, lac sau ceva protector, evident… transparent.

O vom încerca și noi, dar la o scară mult mai mică pentru că n-avem arzător așa mare și încă nu vrem să dăm foc la magazie. Vom vedea ce iese în week-endul acesta!

Ultima fiță din 2011 în materie de sală

Ultima fiță din 2011 în materie de sală

…e să dai cu barosul într-un cauciuc de volă sau de tractor. Ceva mare să fie. Păi bă băiatule de ce irosești tu toată energia aia așa aiurea? Zi mie că am vreo douăj de stâlpi de bătut în pământ la gard. Sau măcar ajută-i pe băieții ăia de la vulcanizările de pe centură că se chinuie săracii. Când trage câte un camion d'ăsta pe dreapta la ei, zic merci ca nu e tractor cu pană pe spate. Fă bă băiatule ceva util pentru omenire. Du-te la strâns baloți, sparge lemne cu securea, fă ceva că e păcat de mușchii ăia să se obosească așa aiurea!

Cu cortul la mare

Cu cortul la mare

     Anul ăsta ne-am luat inima-n dinți și am zis să încercăm experiența "cu cortul la mare 2-3 zile".  Și când zic la cort, ma refer "cu el pe plajă."

Nu camping

     Am încercat în alți ani și varianta camping, dar nu prea ne-a plăcut. Era ca și cum aș fi pus eu cortul la mine-n câmpul cu lucernă, doar că ceva mai încolo la vreo 10 minute de mers, era marea. În plus mai erau și bude infecte, dușuri infecte, lume căcălău, destul de multă gălăgie. Pe scurt: nu prea!

Cu cortul pe plajă

     E altceva. Simți cu adevărat că ești la mare. Ești acolo cu marea tot timpul, mai aproape de atât e să dormi în mare! În fine, zis și făcut! Am găsit o plajă semi-sălbatică, adică erau 2 terase amărâte din lemn, o budă șubredă între trestii, dar spălată cât de cât cu furtunu cu apă, 2-3 salvamari și cam atât. Ăsta era centrul plajei, în stânga și-n dreapta din ce în ce mai pustiu, mai sălbatic și cumva mai frumos. Mai liniște. Noi am ales să stăm la marginea acestui "centru", la vreo 500m de locul unde lăsam mașinile.

     O chestie importantă e umbra. Cel puțin 2-3-4 ore ani nevoie de umbră.  Noi am avut niște umbreluțe și o verandă generoasă a cortului unde țineam și măsuța, dar e drept că umbra unui copac maaare, ar fi fost de vis. Însă pentru 2-3 zile nu e un capăt de țară. Aveam material să fac un umbrar, dar am uitat să-l iau!

La mare cu cortul_1

La mare cu cortul_11

La mare cu cortul_7

 

Dacă ai mai pus vreodată cortul la munte sau undeva pe iarbă, trebuie să uiți tot ce-ai învățat despre cum se pune cortul, pentru că la mare e altă mâncare de pește:

Uită de cuie. Sunt complet inutile în nisip. Cea mai mică adiere le scoate de parcă nici n-ar fi fost acolo și le poți pierde foarte ușor prin nisip. Eu am găsit unul de la cortul dinainte.

În loc de cuie poți folosi pietre. Mari. Sunt cele mai indicate. Dacă n-ai pietre poți folosi sticle de plastic. Imposibil să nu găsești câteva pe plajă. Cele mai bune sunt alea de 5L, le umpli cu nisip, legi corzile cortului și îngropi sticla în nisip. Din fericire noi am găsit pietre. Cele care nu erau prea mari le-am îngropat în nisip pentru mai multă rezistența.

Nisipul e aliatul tău. Poți modela marginea cortului din nisip astfel încât să te protejezi de vreun val mai îndrăzneț, (daca riști să pui cortul prea aproape de apă sau dacă plaja e îngustă).

Noi am avut "norocul" să punem cortul pe o furtună de gradul 4. Dar a ieșit ok-ish!

– Noaptea e frig. Nu ezista să iei sacii de dormit, hanorac șosete și pantaloni lungi.

La mare cu cortul_2

       

       Plimbările lungi pe plajă sunt o plăcere. La noi plimbarea de familie dura 1-2 ore si cei mici abia așteptau să mai descopere câte ceva.

La mare cu cortul_4. La mare cu cortul_6

 

     Un alt avantaj la cort e faptul că e mult mai ușor să vezi răsăritul de pe plajă. Mai ales pentru cei care nu sunt matinali: te trezești cu ochii crăpați, ieși din cort cu sacul de dormit pe tine, dibuiești ceva strălucitor acolo în depărtare, după care te duci și te culci la loc.

La mare cu cortul_răsărit1

La mare cu cortul_răsărit2

     

     Un alt avantaj este pentru copii. Ai mei și-au făcut tot timpul de lucru cu câte ceva. Când nu erau în apă meștereau ceva la nisip, cu pietre cu scoici, cu ziduri de apărare a cortului împotriva valurilor, etc. Nu s-au plictisit deloc, n-au cerut desene, telefoane sau alte chestii. Seara picau lați!

La mare cu cortul_8

 

     Pentru prima dată am văzut un izvor de apă ducle pe plajă. Mi s-a părut fascinant pentru că la câmpie mai rar văd apa ieșind din pământ, iar pe plajă, până acum, eu n-am mai văzut izvoare de apă dulce.Practic acolo e altitudine zero. Cum iese din pământ și mai reușește să și curgă… la vale?!

La mare cu cortul_10

 

     Ne-a plăcut la mare cu cortul. Data viitoare vom încerca ceva mai "sălbatic" și vom încerca și "foc și grătar pe plajă noaptea" cum au făcut unii la vreo 2 corturi de noi. Ceilalți oameni de la corturi au fost foarte ok. Întâmplător am nimerit între 2 corturi de brașoveni cu care ne-am înțeles bine și am povestit destul de mult. Deja am pile la Leroy Merlin în Brașov. 🙂

UKIP – prostie level 9000

UKIP – prostie level 9000

     Aud acum la știri că tot mediul rural din Marea Britanie e dependent de munca imigranților. Și încep să dea din colț în colț că rămân fără forță de muncă în caz de proaste negocieri la Brexit. Ok, deocamdată negocierile se amână.

”Dacă pierdem acești  oameni, suntem distruși", spune Richard Hirst, fermier din zona Norfolk. El are ca angajați aproximativ 200 de sezonieri, majoritatea din România și Bulgaria, pentru a planta și apoi a recolta salata. În timp ce polonezii lucrează la repararea clădirilor agricole sau conduc mașinile cu marfă până la piață. (sursa)

     Dar altceva e interesant. Un membru mai de vază așa, din partidu' ăsta al lui Farage, Stuart Agnew (care crede că încălzirea globală e o mare păcăleală) este și el mare proprietar de ceva ferme din UK, ferme la care evident lucrează tot imigranți, imigranți pe care partidul său nu-i prea iubea. Acum când vede că i-e business-ul amenințat o cam dă la întors.

Până și reprezentanții regionali ai UKIP, vârful de lance al campaniei pro-Brexit, cere acum guvernului să trateze cu maximă băgare de seamă restricțiile privind circulația forței de muncă.

Europarlamentarul UKIP Stuart Agnew, el însuși fermier în Norfolk, spune că  "Există sentimentul că fiecare are dreptul la un loc de muncă în spatele unui calculator sau așa ceva și nu să te murdărești pe mâini la fermă. Asta e văzută drept treabă de imigrant”, a adăugat europarlamentarul UKIP, citat de Newsweek (sursa)

 

Deci? Despre ce vorbim?

Apă de băut din mare folosind energie solară

Apă de băut din mare folosind energie solară

Știți că în Gaza e o problemă cu apa. S-a făcut un comitet al apei în care să se înțeleagă, dar tot nu se înțeleg. Un gigel și-a făcut propria stație de desalinizarea a apei din mare folosind distilarea cu ajutorul energiei solare. Procedeul e vechi, doar sursa de energie e ceva mai nouă.

 

Cum am făcut un șezlong

Cum am făcut un șezlong

Există poate, sute de proiecte pe internet despre cum poți să faci un șezlong. Eu am ales unul care mi s-a părut cel mai simplu, de la Ana White.

 

șezlong

     Cam așa trebuia să iasă, dar cum încă nu m-am învățat minte să aleg lemnele bine, la un moment dat proiectul a cedat. Bratele care formează picioarele din față și spătarul au avut 2 noduri, amândouă, cam pe la jumătate. Și da, a căzut după ce m-am pus cam a 10-a oară pe el. Ceva nu-mi plăcea mie cum se simte. 

     Proiectul ăsta mi se pare destul de simplu așa că nu l-am documentat chiar la fiecare etapă.

șezlong_1

șezlong_2

șezlong_4

șezlong_6

 

 

     Nodurile alea două, teoretic le-am văzut, practic, nu m-am gândit că o să cedeze. Într-un final, au cedat. După ce am acoperit partea de șezut, l-am tot testat să văd cum se comportă. La al 10 test, nodurile au cedat și poc! ne-am împrăștiat pe jos. Și eu și șezlongul. Era seară și eram dezamăgit de cum mergeau lucrurile. Iubita mea mi-a reamintit faptul că în realitate lucrurile nu sunt ca pe Pinterest, ceea ce era evident deja, :)), iar fi-meu cel mare mi-a scris cu niște cărbuni pe un lemn: "TATI NU FI MAISUPARAT" 🙂


șezlong_7

     Bun, am adunat lemnele de pe jos, am luat o mică pauză după care "back to the white board", cum zic tâmplarii, vorba vine, că n-am nici o tablă albă, doar mă holbam la grămada aia de lemne adunate pe jos și mă gândeam ce-aș putea face cu ele, altceva decât un foc de tabără, că asta fusese prima idee și prima idee în astfel de momente nu e întotdeauna cea mai bună. După un timp, mi-a revenit inspirația (oricum n-aș fi putut dormi știind că am eșuat la un proiect atât de simplu) și am început să le rearanjez. În cele din urmă a iești chestia asta.

șezlong_9

șezlong_8

șezlong_10

A doua zi a ieșit și Cafeluță ăsta din bîrlog cu privirea pierdută că nu cred că focalizează prea bine încă și lucrurile arătau mult mai bine.

Cafea cu lapte

     După o ultimă șlefuire și rotunjire a marginilor tăioase l-am dat cu baiț (nuc) de la Sadolin. Va urma lacul protector transparent și desigur niște pernuțe din burete tot home made. Pâna acum se pare că ține, se simte mai rigid, am avut curaj chiar să beau și o bere în el. 

șezlong_11

șezlong_13

Social Media Auto Publish Powered By : XYZScripts.com